E clar pentru toată lumea, pentru toată lumea care contează...
Vine criza! Nu pentru că aşa zic Roubini, Cîţu sau Remus Borza, ci pentru că se vede.
De fapt, nu vine nicio criză. Criza e aici de dinainte de 2008, n-a plecat nicăieri, am acoperit-o doar, ca pisica, sub granulele parfumate ale unei aparenţe mai puţin deprimante.
La noi, criza nu vine de afară, e probabil singurul lucru pe care nu trebuie să-l importăm, ni-l facem noi, singuri, pentru uzul nostru, iar dacă mai rămâne, dăm şi la alţii, cu proverbiala generozitate despre care aflăm încă din cărţile de citire, în cursul primar.
Până acum n-am exportat, nu ne-a prisosit, nici ăilalţi nu ne-au luat de exemplu şi nu s-au îndemnat să ne urmeze. Acuma poate facem o nefăcută şi, din mioritica noastră cutie a Pandorei, vom revărsa asupra străinătăţii, printre alte tare şi flageluri tradiţional româneşti şi ditamai frumuseţea de marasm economic.
• Ne-am descurcat şi fără Lehman, şi fără Wall Street, în 2008...
În 2009, anul intrării oficiale în recesiune a României, cu decalajul minim obişnuit la noi, criza naţională n-a venit de afară. Nu Lehman Brothers a determinat prăbuşirea avântului economiei româneşti. Noi ne făuriserăm criza noastră originală, după legile noastre şi tipicul nostru.
Depresiunea mondială n-a făcut decât să ne permită alinierea, oficializarea dezastrului local şi armonizarea empatică a acestuia cu necazul restului planetei.
Aş îndrăzni să spun că noi chiar am întârziat un pic, am frânat criza în context european.
Băncile occidentale au adus importante fonduri în România, unde normele permiteau punerea în circulaţie a banilor fără prea mult discernământ, asigurând, astfel, supapa de eliminare a suprapresiunii unei economii continentale cu prea mult lichid.
La noi era febra acordării cu orice preţ a creditelor - oricum, oricui, de la pitic de grădină la particular supraîndatorat, cu condiţia să consume, nu care cumva să investească.
Piaţa imobiliară a explodat, prin concursul băncilor care au agreat unanim supraevaluarea. S-au făcut nenumărate tranzacţii, s-au plimbat bani de colo-colo, creându-se aparenţa unei abundenţe şi alimentând totodată perdantele sectoare bugetare care au avut ce risipi.
A existat şi o parte bună, s-au stimulat construcţiile în sector privat. S-au creat locuri de muncă, au intrat în consum sporite venituri legitime, s-au importat materiale, s-au achitat avize, s-au plătit toate nebuniile necesare, la noi, ridicării unui imobil, a crescut consumul de energie.
Cererea deplasat de mare, catalizată de creditarea fără discernământ, a generat speculaţii nemaiîntâlnite, s-a construit la 250-300 euro metrul pătrat şi s-a vândut cu 2500-2800.
Statul şi-a luat, însă, partea, cinstit, operativ, aşa cum e Statul Român când trebuie să ia.
Băncile, fireşte, au pierdut o grămadă de bani. Numărul neperformantelor a luat-o razna, multe active au fost executate şi zac, unele de atunci, prin portofoliile diverselor instituţii bancare. Numai BCR Erste, la acea vreme cea mai mare bancă din România de departe, a trebuit să creeze două subsidiare pentru a administra, cică, bunurile imobile trecute în patrimoniul băncii, BCR Real Estate Management şi BCR Opportunity Bank.
O parte din pierderi au fost asumate, prevăzute, mai ales în cazul băncilor mari.
O parte nu.
Cam între 2004 şi 2009, cu un vârf în 2007, s-au acordat credite imobiliare în baza unor ipoteci supraestimate colosal, unele în baza unor venituri supraevaluate masiv, probate cu acte îndoielnice, s-au permis cesiuni către persoane absolut insolvabile, s-au acordat termene şi păsuieli incredibile, la limita sau înafara legalităţii, alea de care ne tot mirăm acum, post factum.
Societăţile mici şi mijlocii au fost bombardate cu oferte de leasing auto, de leasing operaţional, s-au dat acreditive fără depozite colaterale, s-au dat mici credite negarantate sau garantate cu stocuri nevandabile sau care nu puteau fi imobilizate.
Statul a cheltuit ca un husar în zi de soldă, pe toate prostiile.
Când a bătut vântul dinspre Lehman Bros & co, ne-am făcut că nu-l auzim.
Apoi am admis, uşuraţi, că e criză şi la noi, ce era să facem, ne-am străduit atâta să aderăm, să ne integrăm în fel şi fel de structuri, acuma era musai să ne supunem trendului mondial recesionist, doar nu era să facem opinie separată...
• Dacă-i criză, s-o facem lată!
România a brevetat măsurile anticiclice în criză.
Au avut şi guvernanţii dreptate, ce mai era de stricat?
Dacă tot faci experienţe pe animale, mai bine pe animale bolnave, cocoşate deja de subita epidemie de sărăcie, decât pe cobai rotofei, tolăniţi în apartamente un pic coşcovite, în faţa televizorului cu microunde şi aspiratorului HD cumpărate cu buletinul.
Cumva avea-vom cum să ieşim din criză, că doar nu era să rămânem într-însa...
Ne-a ajutat un pic străinătatea - au mai intrat niscai valute, multinaţionalele şi-au adaptat mersul etc., conjunctura ne-a fost şi ea favorabilă.
Guvernul a impus nişte curbe de sacrificiu, a mai născut nişte programe firave, timide, de sprijinire a achiziţiilor de case, maşini şi alte daraveri, s-au făcut nişte investiţii mărunte.
Un exod masiv al forţei de muncă, al doilea val ca amploare, s-a produs în 2010, ceea ce a presupus o degrevare a Statului de nişte griji şi promisiunea fermă a unor valute trimise periodic acasă cu Money Gram şi Western Union.
Au proliferat speculaţiile cu emisii de carbon, care au mai adus ceva venituri, grevate un pic de şpagă, pe la unele întreprinderi, s-a lărgit piaţa furnizorilor de energie, s-au mai dat în folosinţă mall-uri şi centre comerciale în marile oraşe, au mai fost scoşi nişte bani de sub saltele, s-au inventat certificatele energetice, analizele cost-beneficiu, s-au mişculat schimbări prin sistemul de sănătate, bref - s-au mai răscolit resurse.
Am schimbat apoi formulele de calcul, am introdus nişte cifre din pălărie, cu acord european, am luat de bune prezumţiile hazardate despre veniturile aduse de economia gri şi am constatat că PIB-ul se redresează.
La fel de teoretic, şi bugetul.
Un mic deficit suplimentar nu mai conta, mijloace de rostogolire a datoriei erau şi, dacă nu erau suficiente, creativitatea noastră fără margini avea să inoveze altele.
• Cine zicea că mai rău nu se poate?
Acum stăm mai prost decât în 2009.
Băncile nu mai au aşa mulţi bani.
Ultima licitaţie repo a fost la 29 octombrie, când BNR a împrumutat băncile comerciale cu peste 16 miliarde lei. Banca Naţională nu se buluceşte să injecteze lichiditate în sistem. Menţine suspansul.
În schimb, BNR dă presei ocazia de a se juca cu Roborul. La joacă participă şi politicieni, cei mai mulţi neînţelegând regulile jocului.
BNR se mai joacă discret, periculos, şi cu cursul. Nici nu-l lasă să se ducă în sărăcia lui, unde s-o duce, nici nu intervine ca să-l ţină ferm captiv. Intervenţiile discrete, neasumate, lasă loc de subiecte de speculaţie, de temeri.
Băncile n-au foarte mulţi bani. Dobânzile negative au descurajat depozitele. Creditarea sub orice limite a redus fluxul pecuniar. Nu tu investiţii, nu tu mijloace de a înstrăina active la un preţ cât de cât, nu credite sindicalizate, nu nimic.
Câteva măsuri de imagine nu fac decât să înrăutăţească perspectivele.
Sub pretextul prevenirii spălării banilor şi stoparea unui trafic nociv cu diverse valute, Statul limitează sumele repatriate de diasporă, Pragurile sunt generoase, nu mulţi erau căpşunarii care să se împiedice de ele. Numai că supervizarea pârâiaşului de galbini e rău prevestitoare. Mulţi expatriaţi au renunţat la transferuri şi au găsit moduri alternative de a trimite bani în ţară.
BNR s-a găsit tocmai acum să limiteze gradul de îndatorare al persoanelor fizice aplicante pentru noi credite.
Nu că ar fi o idee proastă... Deşi, Banca Naţională ar fi trebuit cu mult mai demult să înăsprească prudenţialitatea...
Nu gradul procentual de îndatorare e problema, ci echilibrul de preţuri, raportul venituri-cost al vieţii şi, mai ales, evaluarea deşănţată de pe piaţa imobiliară. Preţurile caselor ar trebui tratate realist, iar, fără o normare din partea Băncii Centrale, speculanţii, ANEVAR şi unităţile bancare se vor mişca pururi haotic, în prostia lacomă cvasi-generală.
Măsura BNR loveşte, discriminativ, în puţinii aplicanţi eligibili la credite ipotecare, dar impactul psihologic e mult mai mare.
Aplicarea inegală a legii proaste a dării în plată, presiunea legală şi mediatică asupra administratorilor de creanţe (act licit, salutar, binevenit, dar, Dumnezeule, de ce acum?!? De ce brusc?) nu fac decât să sporească haosul.
Sectorul construcţiilor e la pământ.
Confruntat cu o criză acută de forţă de muncă, calificată, ba chiar şi necalificată, la dispoziţia unui sistem bolnav, încetăţenit, de subantreprize şi subcontractare, acesta va afecta serios piaţa imobiliară, ceea ce e bine, dar şi bugetul consolidat, ceea ce e rău.
Spre exemplu... Un zilier necalificat este plătit de angajator cu 120-150 lei per zi lumină. Firma care îl angajează prestează pentru o companie mai mare, care, făcând dumping pentru a obţine un contract de la dezvoltator, plăteşte 50-60 de lei pe zi per zilier.
Firma care face fizic lucrarea n-are de ales. Contează să-şi scoată pârleala pe alte canale. Dar nu prea reuşeşte. Acumulează datorii. Mai devreme sau mai târziu, patronul o va da de gard şi-şi va lua câmpii. Zilierul va şoma. Nu va accepta nici să lucreze pentru 50 de lei, nici antreprenorul care ar avea nevoie, în principiu, de serviciile zilierului, n-are de unde să-l ia.
Dezvoltatorul va vinde greu apartamentele construite, pe o piaţă saturată, îmbâcsită, supraevaluată, moartă. Va accepta rate fără dobândă. În lipsa creditării, nici n-are de-ales. Cumpărătorul va denunţa curând viciile proprietăţii. Constructorul nu va putea presta în garanţie pentru că i-a murit subcontractorul. Va fi scandal. Cumpărătorul va refuza plata ratelor. Se va ajunge la procese interminabile. Civile. Apoi şi penale.
Bugetul, confruntat de amar de vreme cu venituri teoretice, multe neîncasabile niciodată, va fi din ce în ce mai necăjit.
Fiscul va hăitui debitori insolvabili, va bloca conturi şi va grăbi sfârşitul unor societăţi muribunde. Deja vu, nu?
E doar un exemplu. O felie. Tortul e mult mai mare şi umplut cu fel şi fel de surprize.
• Unde e discreţia de altădată?
Guvernul Dăncilă s-ar descurca de minune dacă, în anul 2018, ar putea lucra cu mijloacele de comunicaţie de acum 30-40 de ani. La nivelul anilor '80, cu cenzură, cu mass- media lentă, cu garduri între ţări după care să poţi ascunde leopardul, alt moral ar avea poporul condus de ăst guvern!
Ar putea oficialii români să meargă la Bruxelles sau aiurea şi să le spună ălora de acolo tot ce vor să audă, iar aici, la noi, s-ar putea dezlănţui în faţa electoratului cu cele mai deşănţate promisiuni. N-ar şti stânga ce face dreapta!
Aşa, cu televiziune prin cablu, cu Internetul, e naşpa rău... Cum ai zis ceva într-o parte, cum se aude în cealaltă. Cu alde Realitatea, România TV, Antena, Arte, BBC, Euronews ş.a.m.d., cum naiba să-ţi faci mendrele în limitele plauzibilului?!?
Aşa, merge Teodorovici la Bruxelles şi spune una, îl întreabă presa dâmboviţeană şi tre' să spună alta, vine Olguţa şi-l contrazice, vin unii, adversari politici, analişti, gură-cască şi-şi dau cu părerea...
Ce Guvern e ăla, când tot timpul unii trebuie să dezmintă ce au spus alţii?
Se doreşte creşterea salariului minim, în dorinţa de a mai mulge ceva de la sectorul privat, dar cu riscul unei zaveri a companiilor străine.
Se va impune un mercurial? Se va plafona preţul carburantului? Până şi doar ideea, zvonul sunt dăunătoare!
Vor îngheţa salariile? Vor creşte? Cât va risipi legea pensiilor în scop electoral?
Cum ai da-o, nu-i bine...
• România, tractorul recesiunii europene
Ce e foarte nociv e faptul că toată bulibăşeala asta economică vine pe un fond de maximă dezordine politică, generatoare de presiuni externe semnificative. Presiuni din partea unora care au şi mijloace să ne preseze.
Sărăcirea, diminuarea creşterii economice, până la recesiune, pe fondul unor mereu crescânde cheltuieli bugetare asumate, lipsa de lichiditate din bănci, sufocarea creditării - toate acestea vor induce ideea că Executivul e incapabil, ceea ce şi e, dar va adeveri premoniţiile sumbre despre atenuarea luptei împotriva corupţiei.
Economia neagră, invocată mereu, dar firavă (am mai spus-o, în România nu există contrabandă, evaziunea fiscală e nesemnificativă, nu e crimă organizată, iar corupţia nu mai are de mult impactul economic de pe vremuri) va creşte şi va fi descrisă augmentat, pentru a proba o teză.
Companiile mari vor profita pentru a disponibiliza şi pentru a-şi reduce dramatic profitul contabil.
Într-o ţară care trăieşte din consum, unde economia e susţinută de bugetari şi corporatişti, cu un Stat supraîndatorat, cu o economie care nu produce nimic cu adaos considerabil, unde cele mai răspândite profesii sunt cea de bodyguard şi cea de vânzătoare, dezastrul e previzibil.
Rămâne de văzut cum va fi folosit didactic, politic, pentru a dovedi ceea ce e de dovedit în interes unional, continental şi internaţional.
Am avut Grecia, pentru a ilustra efectele nocive ale devierii de la politica economică generală, comunitară.
Am avut Brexit.
Avem Italia, dar ar mai fi bun un pol, un focar alternativ.
România se pregăteşte intens. Vom exporta în premieră o criză. Vom fi la fel de celebri ca Lehman Brothers. După 2000 de ani, ţara noastră va primi locul pe care-l merită. Vom fi responsabili de o mică aventură planetară. Măcar oficial.
1. Ce-ar fi dacă n-am deraia de la realitate?
(mesaj trimis de Maximus în data de 05.11.2018, 04:25)
România este a patra cea mai puţin îndatorată ţară a UE.Astfel încât n-o înţeleg sub nicio formă pe-aia cu supraîndatorarea.
De asemenea, total de acord cu supraevaluarea imobiliară, dar nu înţeleg de ce nu se duce raţionamentul cu subantreprizele şi subcontractarea: cumva marile companii multinaţionale care doar învârt hârtii şi câştigă licitaţiile din cauza legislaţiei bolnave sunt nişte buni samariteni?
Daţi ca exemplu pozitiv salariile din corporaţii, dar închideţi ochii la externalizările aberante de profit care se fac sub privirea nevinovată a autorităţilor. Iar când se încearcă un impozit suplimentar de la multinaţionale prin mărirea salariului minim, toată lumea sare că se atacă mediul de afaceri. Dar mediul ăsta de afaceri de ce nu poate da salarii minime ca în Germania? Doar suntem pe aceeaşi piaţă, cu aceleaşi condiţii, ba din punct de vedere al impozitelor, aici e mai ieftin totul. Nu vă scârţâie nimic în raţionament?
1.1. Maximus, sunteti un simpatic naiv (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de The Brute în data de 05.11.2018, 05:22)
totusi nu inteleg de ce rationamentul domnului Antonescu este fals. Prima intrebare care se pune este aceea: Care este valoarea produsului pe care il fabrica o firma, fie ea de extractiei si vanzare hidrocarburi cum ar fi Petrom sau Institut financiar cum ar fi BCR. Apoi comparam pretul de fabricatie al unui BEP(baril echivalent de petrol) si al unui credit de 100 EUR cu asa numite companii terte din acelasi domeniu cum ar fi OMV si ERSTE GROUP BANK. Deosebirea fundamentala pe care o vom descoperi pe langa parametrii legati costurile cu impozitele , cele privind pensia ocupationala si nu in cele din urma costurile de cercetare si dezvioltare este faptul ca o mare parte a profitului vine din consolidarea companiilor fiice, in speta a BCR si Petrom. Domnul Antonescu a mentionat sensational cele 2 firmulite de imobiliare ale BCR care au fuzionat cu firma mama si unde se aolica incepand cu acest an modelul de risc de credit in defavoarea abordarii standard, abordare care in Uniunea Europeana nu se mai aolica din anul 2007. La Petrom vezi observa ca un SCF (Standard cubic feet) , desi din 2018 ar fi unitar pe tot concernele OMV totusi gazul romanesc are o capacitate calorica cu 10 la suta mai mare decat cea a OMV. Dupa cum vedeti si dvs comparatiile intre 2 unitati de generate a cashului din acelasi domeniu implica o abordare mai cuprinzatoare pentru a descrie o realitate desi evidenta totusi dificil de evaluat cu instrumente doar de politica a preturilor fara a lua in considerare structura juridica a unui concern , legatura dintre legislatia economica SI autoritatea de supraveghere si nu in ultimul rand diviergenta de interese dintre principal si agent in teoria pietei financiare incomplete. De aceea lucrarea domnului Antonescu este foarte buna fiindca este abordat acest complex cauzal in ansamblul sau.
1.2. Are dreptate! (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de marsyas în data de 05.11.2018, 06:44)
Culmea, Antonescu nu-i cine stie ce scula de economist dar tocmai asta il ajuta. N-are prejudecati tehniciste.
1.3. Nu prea cred... (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:06)
Romania e cea mai indatorata tara din lume. Pentru ca veniturile declarate sint umflate cu pompa, fundamentate pe rationamente dubioase, teoretice. De-aia Anaf nu colecteaza ca n-are ce. E ca la creditele pe care le-au luat patronii de SRL-uri in baza contractelor de management cu propriile lor societati. Au pus cit au vrut aia de la banca sa auda. Un venit declarat mincinos sau sofistic poate fi prezumat a nu exista. Ceva supra zero da infinit, indiferent cit ar fi acel ceva. Pe de alta parte, Statul Roman, prin entitatile care il compun, are fel si fel de datorii ascunse. Cind faci contracte interne false si stii esti hot. Cind faci si nu-ti dai seama, esti prost. Cind se intilneste hotul cu prostul si sint in aceeasi tabara e si de ris si de plins... Secundo... La noi nu-i nimic ieftin, nici atunci cind pare. Tertio... Capitalismul are la baza capitalul. Multinationalele ne impun conditii nu din cauza legislatiei proaste pe care o pot specula. Noi facem legi proaste pentru ca altfel le-am pierde. Sint capitaliste. Adica au bani. Si chiar sint dispuse sa mai piarda din ei din varii motive. Noi n-avem bani deci n-avem ce pierde. Noi am inventat capitalismul fara capital. Dar, ca un olog, ca un puscarias, ca un sarac, trebuie sa traim. Asistat social. Ceea ce vedem e o asistenta internationala. Nu numai in cazul nostru. De ce-am avea salariu minim ca-n Germania? Producem ca acolo, avem acelasi randament, aceeasi eficienta, producem banii din care sintem platiti? Stiu, o sa-mi dati o suma de exemple cum ca da. Ce ne facem cu covirsitoarea masa de contraexemple?
1.4. Exact! (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:09)
E nevoie de oarecare candoare ca sa judeci situatia Romaniei. Asa cum e nevoie de un copil pentru a constata ca Imparatul e dezbracat. Textul asta l-am scris dupa ce m-am contrazis pe un post pe LI cu un amic, un bancher, un economist supracalificat. Incercind sa aplici o teorie intr-un spatiu care nu se supune regulilor care au generat teoria n-ajungi nicaieri. Ca sa intelegi economia romaneasca trebuie sa uiti tot ce stiai despre economie.
1.5. Multumesc! (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:16)
Am crezut ca vreti doar sa fiti bun cu mine dar ma tem ca chiar ati inteles!
2. Italia
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 05.11.2018, 06:32)
Criza a pornit deja din Italia, noi nu prea contam...
2.1. Poate fi adevarat. (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:14)
Dar Italia este purtatorul unui stindard zdrentuit, isca o rebeliune. E adevarat, Italia se insala, nu e in pozitia de a se izola, nu e Marea Britanie. O sa-i iasa saracia si prostia pe nas, comunitar sau extracomunitar. Noi sintem arma secreta inca netestata.
3. "construit la 250€ ... vândut la 2500€"
(mesaj trimis de anonim în data de 05.11.2018, 07:37)
Superb !!!
Imobil la 2500€ m2 iar proprietarul consuma carne de vita proaspătă din Spania (2000 km), lapte proaspăt din Olanda (1700 km), ceapa proaspătă din Polonia ?
Vânzătorul (a) vrea un imobil cu 2500€ m2 la un salar de 1100 Ron/luna pe 30-'e ani?
3.1. Iar exact. (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:50)
Echilibrul de preturi ne omoara de 30 de ani. Dar culmea, noi nu ne opunem! Adica nu noi-noi, neaparat, dar macar BNR ar fi putut sa incerce...
4. Excelent articol!
(mesaj trimis de anonim în data de 05.11.2018, 07:41)
Lasa ca scrie dumnezeieste, dar omul asta cateodata pare ca e singurul care vede si intelege intr-o lume de orbi.
4.1. Multumesc! (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 07:52)
Mama, tu esti?
5. Inca un articol
(mesaj trimis de Mihai în data de 05.11.2018, 11:36)
Deja se fac 5 ani de cand in mod constat apar articole despre iminenta prabusire a economiei locale si criza care ne gaseste nepregatiti.
Cine s-a luat dupa "specialisti" si nu a investit in nimic a pierdut mai mult decat s-ar putea pierde intr-o criza.
Ca o sa vina o criza asta poate sa iti spuna si baba care vinde ceapa in piata . Ele vin intodeauna. Esential este sa determini cand, cu exactitate.
Cine ii penalizeaza pe toti "desteptii" care si-au dat cu parearea in anii astia si au vorbit tampenii ?
5.1. Daca cititi cu atentie... (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 12:09)
Vedeti ca articolul meu are niste nuante importante care il diferentiaza de avalansa de materiale panicarde "Fugiti! Vine criza! O sa murim!", scrise de marmurenii de resort economic. Remarca despre "cine n-a investit" denota si bun simt si realism. Intrebarea e cine a investit solid, in tara unde sa fii "istet" presupune sa iei un detergent cu doi lei mai ieftin sau hirtie igienica in trei straturi cu aroma de coacaze la pretul aleia cu doua si miros de zarzare... Desteptii care au vorbiy timpenii n-ar fi avut nici o credibilitate daca alti destepti n-ar fi creat premisele plauzibilului timpeniilor...
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 05.11.2018, 12:11)
Mie mi-o placut
6.1. Bine! (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de MA în data de 05.11.2018, 20:22)
Mai scriu.
7. Are dreptate
(mesaj trimis de Eugen în data de 06.11.2018, 01:16)
Fara doar si poate. In ultima trezorerie in care am lucrat, am avut deja-vu-ul despre care scrie Mihai: in ziua in care unul dintre personajele cheie ale directiei, a ridicat problema miscarii in sus a Robor-ului, sustinand ca nu are nici o explicatie pentru lipsa brusca de lichiditate de pe interbancar, a fost concediat pe loc. Ca in agentia imobiliara din anii ‘90. Si era ditai economistul si ditai directorul.
Mi as mai da un pic cu parearea, dar lucrarea lui Mihai, ca de obicei, este un spectacol de materie, inteligenta si cultura, fata de care orice parere, chiar si avizata, isi pierde atat esenta cat si coloristica. Mihai, extraordinar de tare! Multumim
8. Vine criza ?
(mesaj trimis de florin în data de 07.11.2018, 09:42)
in anii 90-200 cand a cazut 90 % din sistemul bancar nu plingea nimeni ca vine criza. Nici macar Isarescu, care la asa derapaje trebuia impuscat direct. Dar sa trecem ca suntem civilizati si prosti: Dar acum, cand bancile nu erau ale noastre de ce au fost tinute in brate ? Se vehiculeaza ca stam cel mai bine acum in toata Europa la situatia neperformantelor : sa inteleg ca s-au platit ? Nu cred. Numarul datornicilor a crescut si e undeva la 30 % din populatie. Din care insolvabili 20 %. Iar creantele alea se aduna si Ghici cui li se vor baga pe gat sub forma de obligatiuni si actiuni detinute la firme care fac investitii financiare ? (La fraieri prin fondurile de pensii). Romania e ca sclavul ala pus la munca cu speranta ca in 10 ani i-a promis lui Stapanul ca va fi liber. Vezi sa nu.
9. Felicitari autorului
(mesaj trimis de anonim în data de 09.11.2018, 13:01)
pentru povestea frumoasa si foarte frumos spusa.