Pieţele de capital sunt sufocate de bulele speculative alimentate de băncile centrale

Pieţele de capital au devenit, mai ales în ultimii ani, o ţintă predilectă a politicilor monetare ale principalelor bănci centrale. Scopul este clar definit: banii ieftini trebuie să conducă la creşterea preţurilor acţiunilor, fenomen care va conduce la amplificarea "efectului de bogăţie", necesar relansării unei noi perioade de optimism pentru consumatori.

Dar efectul întârzie să apară pentru majoritatea micilor acţionari, care nu pot face faţă manipulărilor tot mai deschise ale pieţelor, pe fondul dominaţiei absolute a algoritmilor.

Chiar şi în aceste condiţii, pieţelor de capital din economiile dezvoltate, dependente de banii ieftini, le-a pierit subit optimismul, în condiţiile în care apar tot mai multe semnale privind pierderea controlului costurilor de finanţare de către băncile centrale.

În Statele Unite s-au găsit imediat soluţii. Structura indicelui Dow Jones a fost recent schimbată, prin eliminarea acţiunilor Alcoa, Hewlett-Packard şi Bank of America şi introducerea acţiunilor Goldman Sachs, Visa şi Nike. S-a ajuns astfel ca Dow Jones Industrial Average să nu mai aibă aproape nimic de a face cu "industrialul" din numele său.

Va fi de ajuns o astfel de cosmetizare pentru reluarea tendinţei de creştere urmărită de Federal Reserve? Se pare că nu. În cadrul eşalonului superior al băncii centrale americane a apărut încă un "disident", în persoana lui John C. Williams, preşedintele Federal Reserve Bank of San Francisco, care a admis recent că "rezultatele nedorite ale politicilor monetare pot lua forma bulelor speculative".

Acesta a declarat, în cadrul unei conferinţe organizate de National Association for Business Economics, că "boom-urile şi prăbuşirile preţurilor activelor financiare distorsionează cursul economiei şi lasă în urma lor enorme ruine economice".

Referindu-se la modul de acţiune al băncilor centrale, Williams a mai spus că acestea "construiesc lumi imaginare, care sunt populate cu personaje care acţionează conform unor reguli stricte prestabilite" şi apoi "analizăm ce se întâmplă". Se pare că analiza este inutilă, deoarece "preţurile activelor financiare s-au dovedit mai puţin ascultătoare în faţa acestei abordări".

Preşedintele Fed-ului din San Francisco a amintit că "în viziunea curentă, creşterea preţurilor activelor financiare nu reprezintă rezultatul unor excese speculative, ci apar ca urmare a manifestării elementelor fundamentale ale pieţei". Printr-o paralelă cu romanul "Through the Looking-Glass" al lui Lewis Carroll, John Williams a declarat că adepţii acestei teorii sunt gata să accepte existenţa bulelor speculative în trecut sau viitor, dar niciodată în prezent.

"Există întotdeauna un motiv pentru care ceea ce arată ca o bulă, merge ca o bulă şi măcăne ca o bulă, nu este, de fapt, o bulă", a mai precizat Williams.

Revenind la importanţa politicilor monetare, John Williams a pus accentul pe "recunoaşterea elementului determinant al evoluţiei preţurilor activelor financiare, care înseamnă că munca viitoare asupra politicilor monetare şi macroprudenţiale trebuie să se concentreze asupra modului în care acestea pot amplifica sau tempera ciclurile preţurilor şi nu asupra modului în care se răspunde evoluţiei acestora".

Un alt disident, Charles Plosser, preşedintele Federal Reserve Bank of Philadelphia, a declarat recent că Fed-ul trebuie să oprească relaxarea cantitativă până la sfârşitul anului, deoarece "nu dorim să creăm un alt boom imobiliar".

Să fie aceasta o recunoaştere tardivă a faptului că Federal Reserve este responsabilă pentru bula imobiliară din SUA în prima jumătate a deceniului trecut şi de efectele sale dezastruoase asupra economiei mondiale?

Deşi majoritatea bancherilor centrali neagă responsabilitatea pentru criza financiară din ultimii ani şi încearcă să găsească tot felul de justificări ale inacţiunii lor, din interes sau ignoranţă, mai există şi excepţii.

Janet Yellen, până de curând favorită la ocuparea scaunului de preşedinte al Federal Reserve după plecarea lui Ben Bernanke, a declarat în 2010, în faţa Comisiei de Investigare a Crizei Financiare, că "nu am văzut şi nu am evaluat riscurile securitizării, ale agenţiilor de rating şi ale sistemului bancar din umbră până când s-au întâmplat".

Recunoaşterea faptului că bulele speculative sunt produse de către băncile centrale nu l-a împiedicat pe şeful Fed-ului din San Francisco să declare că "Bulele speculative în preţurile activelor financiare şi prăbuşirile ulteriorare vor rămâne cu noi. Par să fie o consecinţă a naturii umane".

Ce va urma? Ceea ce au prognozat economiştii Şcolii Austriece. Bulele speculative nu sunt o consecinţă a naturii umane, ci a acţiunii băncilor centrale. "Nu există mijloace pentru evitarea colapsului final al boom-ului generat de expansiunea creditării", scria cu mulţi ani în urmă Ludwig von Mises.

Într-un articol recent publicat pe site-ul cursdeguvernare.ro, Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, arată că "ţările care mizează mai puţin pe finanţarea bancară a economiei (SUA, Marea Britanie) şi care preferă o finanţare bursieră a economiei par să iasă mai rapid din recesiune". În mod ironic, probabil, titlul articolului este "Ce au învăţat (?) economiştii din recenta recesiune".

Din păcate, nu există dovezi palpabile ale aşa-numitei "finanţări bursiere a economiei". Avântul burselor din SUA şi Marea Britanie a fost stimulat de "relaxarea" fără precedent a tiparniţelor monetare, iar creşterea indicilor a avut loc pe fondul unor volume care se apropie de minimul ultimelor două decenii. Articolul economistului-şef al BNR arată că economiştii, în special cei care populează băncile centrale şi cabinetele guvernamentale, nu au învăţat nimic din recenta recesiune.

Acesta este contextul în care ziarul BURSA organizează o masă rotundă cu tema "Strategia de relansare a pieţei de capital", unde trebuie amintit că, pe lângă obstacolele identificate şi soluţiile propuse, rolul politicii monetare a Băncii Naţionale este primordial.

Este de ajuns să privim la explozia indicilor bursieri de la BVB până la declanşarea crizei globale pentru a observa divergenţa enormă între "performanţa" bursei şi cea a economiei care se presupune că stă în spatele ei.

Aşa-zisa creştere economică nu a fost decât rezultatul unei bule a creditării, care a fost privită aprobator de pe margine de către BNR. Economia a fost golită, în toţi aceşti ani, de numeroase capacităţi productive, iar în locul lor au fost plasate speculaţiile imobiliare.

Acum ne întrebăm ce este de făcut pentru relansarea pieţei de capital. Propunerile de liberalizare a pieţei reglementate, prin introducerea acţiunilor la purtător şi diminuarea rolului intermediarilor, sunt binevenite, dar, chiar dacă sunt adoptate, nu pot produce miracole atâta timp cât BNR manipulează dobânzile de pe piaţă în numele stabilităţii financiare sau al stimulării creşterii economice.

La bunele practici din activitatea intermediarilor nu se poate ajunge prin noi reglementări, care să fie "supravegheate" de o instituţie ineptă cum este CNVM, chiar dacă aceasta a fost ascunsă sub umbrela Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Bunele practici pot fi doar rezultatul forţei supreme care conduce la buna funcţionare a pieţelor libere, chiar şi în absenţa unei etici universale ireproşabile: frica de faliment.

Toate aceste mecanisme de autoreglare ale pieţei sunt distruse de manipularea dobânzilor de către băncile centrale, fenomen care creează un mediu deosebit de ostil pentru formarea capitalului.

Iar fără capital nu pot exista nici burse şi nici dezvoltare economică.