PIEŢELE INTERNAŢIONALE ŞI-AU PIERDUT PREA TÂRZIU ÎNCREDEREA ÎN BĂNCILE CENTRALE La revedere, creştere a dobânzii! QE4, unde eşti?

"Urşii", care ar fi trebuit să "hiberneze" pe plajă în această perioadă a anului, au creat haos pe pieţele financiare internaţionale în ultimele săptămâni.

Dinamica negativă a burselor s-a accentuat mai ales în ultimele zile, "vinovatul" de serviciu fiind China, în urma deciziei de relaxarea a cursului fix al monedei naţionale faţă de dolarul american.

Bloomberg scrie că "bursele din China au înregistrat cea mai mare scădere din ultimii opt ani pe fondul eşecului intervenţiei statului", în condiţiile în care indicele Shanghai Stock Exchange Composite a scăzut doar ieri cu 8,5%.

Tendinţa pozitivă manifestată în prima jumătate a anului, care a condus la creşterea cu aproape 55% a indicelui SSE Composite, s-a inversat dramatic de la mijlocul lunii iunie 2015 (vezi graficul), iar la închiderea de ieri se înregistra o scădere de aproape 38% faţă de maximul anului.

Câştigurile acestui an s-au volatilizat şi pe bursa de la Frankfurt, iar indicele Dow Jones s-a apropiat de nivelul înregistrat în decembrie 2013, în urma unei scăderi de circa 2.500 faţă de maximul din luna mai 2015.

Mai mult, o ştire CNBC arată că New York Stock Exchange a invocat "Regula 48" înainte de deschiderea de ieri, care permite brokerilor cu statut de "market makers" să nu transmită ultimele informaţii referitoare la preţuri către clienţi. Această reglementare, aprobată de Securities and Exchange Commission în decembrie 2007, este invocată foarte rar şi indică o "stare de urgenţă" pe piaţă. Cu toate acestea, indicele Dow Jones s-a prăbuşit cu 1.000 de puncte la deschidere.

Indicele FTSE EuroFirst 300, care include primele 300 de companii din ţările dezvoltate ale Europei după capitalizarea bursieră, a înregistrat o scădere de circa 5%, cel mai mare declin zilnic din martie 2009, conform datelor de la FxWire. Datele de la Reuters arată că valoarea de piaţă a companiilor din indicele FTSE EuroFirst 300 a scăzut cu 1 trilion de dolari de la începutul acestei luni.

Analistul Dennis Gartman, un optimist incurabil, prezent deseori în studiourile televiziunilor de business din America, a declarat, înainte de deschiderea burselor din Statele Unite, că "trebuie să trecem în modul de supravieţuire", în condiţiile în care "nu există motive pentru niciun fel de acţiune, ci doar pentru asigurarea lichidităţii care să permită supravieţuirea în actuala situaţie haotică".

Dar cum s-a ajuns de la optimism la haos? Nu indicau toate datele macroeconomice din Europa şi Statele Unite că mai era doar un pas până la redresarea economică şi reluarea creşterii?

Poate, dar numai pentru cei care au ales să ignore adevărata natură a aşa-numitei redresări. Prăbuşirea preţurilor materiilor prime, până la cel mai redus nivel din 1999, conform datelor de la Bloomberg, arată existenţa unor dezechilibre majore pe această piaţă. S-a ajuns în situaţia în care cererea nu s-a mai prezentat la întâlnirea cu oferta, deoarece deficitul cererii este prezent şi la nivelul produselor finite.

Un articol recent de la Reuters ilustrează prăbuşirea costului de transport a containerelor din China către Europa, care a înregistrat un declin de 32,1% doar în săptămâna încheiată la 21 august 2015. În ultimele trei săptămâni, scăderea a fost de aproape 60%. "Costurile transportului au scăzut din cauza capacităţii excedentare şi a cererii deficitare pentru bunurile transportate", explică Reuters fenomenul.

Dincolo de această explicaţie se află efectele politicilor monetare ultrarelaxate din ultima decadă a principalelor bănci centrale.

Oficialii companiei australiene Fortescue Metals Group, al patrulea producător mondial de minereu de fier, consideră că principalii jucători sunt responsabili pentru "vandalizarea pieţei prin supraproducţie", după cum scrie Bloomberg.

Dar de unde vine supraproducţia, dacă nu de la semnalele eronate de pe piaţă, generate de relaxarea monetară?

Abia acum este dezvelită iluzia prosperităţii prin tipărire, mai ales la nivelul producătorilor, după ce consumatorii au trecut la o prudenţă neobişnuită, conform "standardelor" existente înaintea declanşării crizei financiare globale.

Noua tendinţă extrem de negativă de pe bursele internaţionale trimite în corzi băncile centrale, în special Federal Reserve. Scăderea accentuată a indicilor bursieri internaţionali din ultimele zile a redus semnificativ probabilitatea unei creşteri, luna viitoare, a dobânzii de politică monetară în Statele Unite. Analiştii de la Nomura consideră că aceasta este de 20%, în timp ce probabilitatea unei creşteri în decembrie 2015 este sub 50%, după cum arată o ştire de la Market News International.

Într-o analiză de la Societe Generale, preluată de Zerohedge, se arată că "în mod evident, pieţele şi-au pierdut încrederea în capacitatea politicilor monetare neortodoxe de a reporni economia". Dar mai poate fi evitat un nou program de relaxare cantitativă, în condiţiile în care băncile centrale majore nu mai au nimic altceva la dispoziţie, iar aparenţa competenţei şi controlului trebuie păstrată cu orice preţ, mai ales când preţul nu este plătit de cei care iau deciziile?

Larry Summers, fost Secretar al Trezoreriei SUA şi profesor la Universitatea Harvard, a scris recent în Financial Times că "Federal Reserve este aproape de o greşeală periculoasă" dacă va majora dobânda de politică monetară în septembrie. "Toate obiectivele majore ale băncii centrale vor fi ameninţate", mai arată Summers.

Din păcate, o astfel de "greşeală" este irelevantă acum. Banca centrală americană a făcut adevărata greşeală când a lansat programul de tipărire, după ce a eliminat căile clasice de intervenţie, bazate pe manipularea dobânzii de politică monetară.

Ludwig von Mises scria, în "Teoria Banilor şi Creditului", că "dacă se doreşte evitarea apariţiei periodice a crizelor economice, atunci trebuie evitată expansiunea creditului, care conduce la apariţia boom-ului şi la criza inevitabilă care îi urmează". Tot economiştii Şcolii Austriece au demonstrat că bulele speculative nu sunt o consecinţă a naturii umane, ci a acţiunii băncilor centrale.

Ceea ce se întâmplă acum pe bursele internaţionale ar putea conduce, în sfârşit, la asimilarea celei mai importante lecţii de economie a profesorului Ludwig von Mises: "Nu există mijloace pentru evitarea colapsului final al boom-ului generat de expansiunea creditării". Iar pentru a fi învăţată cu adevărat, lecţia trebuie să fie foarte scumpă.