Pînza de păianjen

Subţire, din fire invizibile, întinsă în loc întuncos, ori în lumina clară şi strălucitoare a zilei, devine vizibilă doar pentru cîteva clipe, atunci cînd victima prinsă în riguros geometrica ei reţea se zbate violent şi zadarnic. În cazul nostru, victima este un om. Oarecare. A nimerit în plasă din pură întîmplare, conforma scenariului clasic. S-a zbătut suficient de convingător, însă, cît să depăşească condiţia victimei sigure. A scăpat! Dar numai pentru un moment. Speriat de consecinţele eliberării victimei, mai ales pentru credibilitatea sa, monstruosul păianjen din pîntecele căruia este ţesută marea pînză care acoperă România a trecut la contra-atac. Cu iuţeala fulgerului, cu furie şi neostoită dorinţă de revanşă, de a răpune implacabil şi definitiv, victima este înconjurată cu o plasă şi mai mare, şi mai puternică. Aceasta este imaginea nefardată a Justiţiei din România! Una dintre cele mai negre şi mai nefaste componente ale moştenirii lăsată nouă şi României de regimul T. Băsescu.

În numele întăririi statului şi a instituţiilor sale, care fuseseră fragilizate, schilodite, contorsionate de precedentul regim, corupt şi scuturat de incontrolabile spasme totalitare, T. Băsescu a pus umărul din greu la crearea monstrului care astăzi stăpîneşte asupra României. Să fim bine înţeleşi, nu inocenţa într-ale subteranelor puterii, nici neputinţa, nici cine ştie ce toane de naiv ori de visător l-au adus pe fostul Preşedinte al României în postura de creator al "Marelui păianjen", ci calculul rece, cinic şi adaptat perfect cerinţelor puterii. Puterii sale, personale, nu a statului, aşa cum a încercat şi încă mai încearcă să convingă, pe cine mai are timp să îl asculte. Justiţia poate fi reorganizată, prin legi şi instituţii, dar nu poate fi reformată decît prin oameni. Oamenii sunt cei care vor, aspiră şi în ultimă instanţă acţionează pentru a impune alte standarde profesionale, morale şi deontologice, alte practici şi alte repere pentru comportamentul instituţional. Oamenii promovaţi în locurile cheie ale mecansimului justiţiei au ajuns acolo nu pentru dorinţa, ori capacitatea lor de reformă, ci pentru loialitate politică, ba chiar şi personală, pentru că au dovedit că sunt dornici şi în stare să servească în cele mai felurite moduri interesele Puterii şi ale oamenilor aflaţi în cercul zero al acesteia. De la Curtea Consituţională şi de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în jos, mecanismul a fost construit după acelaşi calapod. În spatele paravanului luptei împotriva corupţiei şi a lozincilor despre "independenţa justiţiei", oamenii puterii au hrănit un sistem hipertrofiat de "acuzatori publici" cu mega-apetit pentru spectacolul media-cătuşelor şi cu o sete tot mai greu de potolit de victime... noi şi noi victime! Judecătorii au rămas un fel de cenuşărese, pe care nu le ia nimeni la bal, asediaţi de tonele şi munţii de dosare, cu rechizitorii întocmite ca vai de lume, cu cercetări judiciare în care drepturile învinuiţilor pot fi încălcate în picioare fără nici o teamă, ori jenă profesională. Morbul corupţiei, de la forma "loialităţilor politice", la cea banală, vînzare de servicii şi influenţă pe bani, a fost lăsat să roadă peste tot, de la instanţe şi parchete locale, la cel mai înalt nivel. Există, desigur, şi judecători băgaţi în seamă de putere, mai ales cei de la Curtea Constituţională, de la ICJC, ori din CSM, luaţi de suflet şi cooptaţi în cercul invizibil al puterii la vîrf, dacă nu toţi, măcar cei care au fost gata să participe la "majoritatea de aur" a celor "cu naşu-n suflet". În sfîrşit, armătura justiţiei a fost supusă unui intensiv şi agresiv proces de corodare prin aşa zisul sprijin al serviciilor de informaţii; SRI, în principal. Pentru cei care au uitat, e bine de adus aminte asaltul pe care instituţia cu pricina l-a dat, pe faţă, asupra sistemului judiciar, cu largul concurs şi sprijinul politic al lui T. Băsescu, cînd s-a încercat readucerea funcţiei de anchetă judiciară în cadrul acestei instituţii. Dacă n-a putut să vină Mahomed la Munte, s-a dus Muntele peste Mahomed, adică şi-a descoperit SRI-ul vocaţia de a "supraveghea" şi "direcţiona" anchetele judiciare ale DNA-ului, ori ale cine mai ştie căror altor instituţii şi instanţe ale sistemului de justiţie. De la prezenţa sistematică şi ostentativă a conducătorilor operativi ai SRI în spaţiul instituţiilor judiciare, la ofiţerii acoperiţi din justiţie şi pînă la manevre mai mult sau mai puţin subtile de influenţare sau chiar corupere a deciziei din Justiţie, totul a devenit posibil şi dacă este posibil, atunci ştim sigur că se şi întîmplă!

Plasa întinsă peste România este a unei justiţii îndrăgostită de puterea ei, ce pare să fi fost vizitată, într-un vis nefast, chiar Regina Mab, cea care călătoreşte în caleaşca ei dintr-o coajă de nucă, pe nasurile celor care dorm:

"Colindă ea în fiecare noapte (...)

Aleargă-n goană peste genunchii de curteni

Şi ei visează numai reverenţe,

Pe degetele oamenilor legii

Şi ei visează grase onorarii.

Pe buzele frumoaselor ce-n taină

Visează sărutări, şi-ades le umple de bube

Mab cea rea,

Fiincă-s unse cu dresuri ce le strică răsuflarea.

Vr-unui curtean i-aleargă peste nas

Şi el miroase-n vis o slujbuliţă (...)

(W. Shakespeare, Romeo şi Julieta, act1, sc.IV)