PLASAMENTE ALTERNATIVE Art Safari la Basel sau Art Basel la Bucureşti?

La Basel, în Elveţia, se ţine un uriaş târg de artă care poartă numele oraşului. Anul acesta ţine din 15 până pe 18 iunie, adică în weekend, dar miercuri şi joi sunt "private days", când se intră cu invitaţii speciale, să nu fie jenaţi cei care scot milioane din buzunar şi cumpără pe loc din marfa expusă. De Philip Guston deja, în prima zi, specială, s-a vândut "Scared Stiff", ulei din 1970, cu vreo 15 milioane de dolari americani, dar şi o tehnică mixtă, cu litografie, creion şi ulei, fără vreun titlu, la două milioane. La Art Basel se stabilesc cote şi se dau direcţii.

Art Basel are trei întâlniri anuale, la Basel, dar şi la Miami, din 2002, şi Hong Kong, din 2013. El a fost inventat în 1970 de trei galerişti elveţieni. La prima sa ediţie au participat 90 de galerii din 10 ţări iar vizitatorii au fost în număr de 16.000. În cinci ani veneau de două ori mai mulţi vizitatori şi de trei ori mai multe galerii. Numărul galeriilor s-a fixat la puţin sub 300, şi regula a fost respectată şi în acest an. Formula curatorială de la Art Basel a evoluat mereu, având acum iniţiative structurate de tot felul: spaţiu pentru galerii şi afacerile lor, spaţiu de expunere şi promovare, expuneri curatoriate. Altfel spus, după cum scrie pe tăbliţe: Galleries, Parcours, Statements, Unlimited, Edition şi Feature. Desigur, manifestările nu se reduc la cele două pavilioane din Messe Basel, ci cuprind tot felul de spaţii formale sau informale din localitatea elveţiană.

Găsim, la Art Basel 2017, Galeria Plan B, celebra din Cluj, care expune Ciprian Mureşan, Iulia Nistor, Victor Ciato, Victor Man şi Navid Nuur, iranianul din Haga. Plan B a fost deschisă, în 2005, de Mihai Pop şi Adrian Ghenie. Galeria nu oferă Ghenie la ediţia din acest an, dar a oferit anul trecut, la Art Baselul din Hong Kong, un "Vincent as Old", o pictură de doi metri pe doi metri, o lucrare proaspătă, din acelaşi an.

Anul trecut, la Basel, la standul clujean Plan B găseam şi un Cantor, o lucrare de Cantor, Mircea Cantor. Acum le găsim la alte galerii. La Dvir Gallery, de fapt o companie cu două vitrine, una la Tel Aviv şi alta la Bruxelles, în buricul centrului, între super muzeele de artă şi impunător zdrobitorul Palat al Justiţiei, este oferită lucrarea "Don't Judge, Filter, Shoot", un cerc mare cu alte şapte cercuri mai mici şi alte şase şi mai mici. În schimb, la Magazzino, galeria romană cu fix două decenii de la înfiinţare, aflăm nu mai puţin de 13 lucrări de Mircea Cantor, fotografii cu flori geometrizante din interesante tuburi fluorescente cu soclul lor cu tot. În 2016, această galerie a expus "Give More Sky To The Flags", de Mircea Cantor, o piesă deosebită, cu un titlul inspirat. De fapt, Magazzino prezintă de ceva timp lucrări de Cantor la Art Basel.

Dar, după cum spunea o străveche reclamă despre ciocolata elveţiană, un târg de artă avem şi la noi, şi nu un weekend, ci vreo cinci. Este vorba, desigur, de Art Safari, despre care ştim ce nu este, un târg de artă, dar nu prea ştim ce este. Deşi în ultimul timp este folosit numele de "Pavilionul de Artă Bucureşti", manifestarea este, până la urmă, un Art Safari, nume ghiduş şi original ce ar trebui să devină tradiţie şi termen în sine. Este a IV-a ediţie, fiecare derulată în altă parte. Art Basel are plăcerea să ne vorbească de arhitectura spaţiilor sale, cea de la Hall 1 fiind făcută de un arhitect colecţionar de artă. Art Safari face o incursiune prin arhitectura bucureşteană, pornind de la un cort cu autor vestit de buildinguri celebre din toată lumea, Dorin Ştefan, până la cea din aceste zile, creaţia unui arhitect pictor, George Matei Cantacuzino.

Prima ediţie Art Safari s-a desfăşurat în 2014 şi multe dintre principiile practicate acum vin de atunci. În primul rând, este vorba de structura duală, formată din spaţiul de galerii şi comerţ, şi un altul, mai degrabă muzeal. La început chiar asta a fost, un pavilion, mai mic, pentru muzeele ţării în care nu avem timp să ajungem dar vin ele la noi. De anul trecut, acest spaţiu s-a restrâns, lăsând loc noilor colecţii de colecţionar care îşi propun să demonstreze că o bună implicare pe piaţa de artă ar putea să îţi aducă satisfacţia deţinerii unui adevărat muzeu. Momentul desfăşurării este şi el bine ales, cuprinzând mereu weekendul cu Noaptea muzeelor. Concurenţa atâtor spaţii gratuite tocmai bune de vizitat în grup vesel afectează, însă, vizitarea Art Safari în mirifica seară.

Galeriile Kreţulescu, menţionate ca loc de desfăşurare a safariului din pavilion, se află pentru prima dată în această situaţie. A fost o idee bună şi îndrăzneaţă să transformi un spaţiu strict administrativ, de birouri, în structuri de galerie. Este vorba de toată lungimea blocului Kreţulescu, cel care priveşte la latura stângă a Muzeului Naţional de Artă, fost Palat regal. Sunt câteva etaje deasupra librăriei Humanitas de acolo şi a magazinului de obiecte bisericeşti de pe colţ. De fapt, întreaga clădire a fost ridicată pentru Biserică de către arhitectul G. M. Cantacuzino, rudă cu Pallady şi pictor la rândul său. Destul de repede după finalizare, clădirea a trecut la inima poporului care bate, bate, bate. Adică la Securitate. Apoi la SRI şi pe urmă la Retrocedări. Cândva, înainte de '89, de pereţii interiori s-a lipit o izolaţie fonică profesionistă care dă bine în actuala sa menire dar nu este clar la ce folosea când folosea.

În acest spaţiu se desfăşoară, timp de o lună, Art Safari 2017. Drumul până aici ne este marcat cu bannere ce ar putea fi electorale dacă Luchian ar candida cu un grup de independenţi. La intrare te aşteaptă un preţ de intrare care îţi cam taie răsuflarea, mai mare decât anul trecut, când era prea mare. Pentru ce dă vizitatorul aceşti bani, aflăm dacă intrăm. Structura Art Safari este cea tradiţională, un spaţiu pentru galerii şi unul pentru simeza de tip muzeal. Mai este o expunere curatoriată de un tânăr belgian care sper că a aflat între timp ce cuprinde expoziţia pe care presupunem că a gândit-o. Expoziţia şi muzeala sunt permanente, în sensul că nu se schimbă pe toată durata de o lună a Art Safari. În schimb, galeriile au module de joi-vineri-sâmbătă-duminică în care pot fi văzute. Unele au mai multe astfel de module, deci pot fi văzute şi în spaţiul luni-marţi-miercuri, destinat repanotărilor, despachetărilor şi împachetărilor, nu contează în ce ordine. Dacă nimereşti în cele trei zile de început de săptămână într-un spaţiu de galerie în schimbare de ştafetă se va putea spune că ai avut ghinion, la acelaşi preţ de intrare.

Art Safari este cea mai bună manifestare de amploare dedicată artei plastice de la noi. Şi nu numai pentru că este singura. Important este ca încercările de reinventare să nu o lase total în afara interesului puţinului public de la noi dispus să viziteze un târg de artă sau chiar a comercianţilor de artă ori al creatorilor. Sentimentele legate de Art Safari sunt extrem de diversificate şi amestecate, merg de la sincere regrete şi nervi, la încântare şi descoperire. Aş renunţa la ceea ce este mult, preţul de intrare şi durata, şi m-aş axa pe tradiţia unei manifestări de artă extrem de prietenoase, în care să-ţi petreci întreg sfârşitul de săptămână.