PLASAMENTE ALTERNATIVE Autoportret la safari

De este să căutăm ce mai e nou, avem de comentat două licitaţii de artă ce se petrecură la Bucureşti. La Alis-ul anterior nu a fost vândută o lucrare semnată Paul Neagu, colorată şi la urmă lăsată, ca în vechea tradiţiilor când vinul scump vine la urmă, ultimul lot, de tot. La 10-15 mii de euro era estimat acest ulei pe carton, de 61 pe 48, care provine din colecţia lui Alexandru Condeescu, regretatul fost director al Muzeului Literaturii Române, unde a şi fost expus în 1997, când autorul, dar şi colecţionarul-literat, trăiau.

În schimb, s-a bucurat de succes un serial Magdalena Rădulescu de trei episoade, prezentat cu multe greşeli, inclusiv de tipar. A "rulat", întâi, un caiet de schiţe, în acuarelă şi tuş, plătit cu 2,8 mii de lei, apoi o tumultoasă "roată" de "Dansatori pe fond albastru", în ritmul cunoscut al artistei, care a adunat 5,5 mii de lei şi, la final, un portret de clown, cu o privire blândă şi inteligentă, despre care ni se acordă certitudinea că figurează în albumul monografic al artistei realizat de Mircea Deac, şi s-a vândut cu 12,5 mii de lei. Ştie el de ce zâmbeşte, este cel mai mare preţ al vânzării.

Mini-serialul Spiru Vergulescu, doar două picturi, nu a avut, din păcate, acelaşi succes deşi, în ofertă, apare şi un autoportret, unul direct, nu implicit, un autoportret de frumoasă tinereţe matură, cu gânduri şi îndoieli dar şi cu certitudini grele. Se cerea doar o mie de euro pe această piesă istorică şi rară dar soarta portretului, la noi, e cruntă. Ce să mai vorbim de autoportrete, acolo e dezastru că toate reprezintă - ce lipsă de imaginaţie - doar pictori şi sculptori. S-a vândut, totuşi, cu doar 2 mii de lei, ce putea foarte bine să fie dolari, un peisaj urban cum ştia doar Spiru Vergulescu să le facă şi, ce să vezi, nu este Bucureştiul! Nu este nici Slatina, este Veliko Tîrnovo, din vremea când nu se scria cu â, mai ales în cuvintele străine, cu accent pe cele slave.

O litografie în tuşe groase şi negre, de Picasso, semnată şi cu patalama de la "Thierry Bajou, conservateur en chef du patrimoine Direction des musees de France", a fost vândută cu 6,5 mii de lei. Într-adevăr, Thierry Bajou este un mare specialist în artă, ştie bine Picasso şi este şi şeful iniţiativelor oficiale franţuzeşti de descoperire şi retrocedare a operelor de artă luate de nazişti. Tot el ne dă asigurările şi în cazul unei "gravuri color", de două ori semnată Salvador Dali şi cu 5,5 mii de lei adjudecată.

Un rar nud Traian Brădean, ulei pe pânză, 50 pe 50, dedicat chiar, a fost vândut cu doar 5 mii de lei, ceea ce înseamnă cam o mie de euro. Chiar înainte se vânduse o alegorie cu tinereţe şi uzine, lucrare mai veche, de Alma Redlinger, cea care, la 9 decenii tocmai împlinite, se constituie într-un rar exemplu de nobleţe şi originalitatea artistică. Un loevendalian portret de bătrân, de Samuel Bogdanovici, a fost vândut cu 1,4 mii, acelaşi preţ cu "Fată cosând" de Dumitru Brăescu, fratele mai paşnic al campioanei şi recordwomanei la paraşutism Smaranda Brăescu, prima femeie pilot din România.

Cam acestea sunt vânzările de la cea mai recentă licitaţie Alis. Mai sunt şi alte realizări dar am decis că, dacă înainte nu coboram sub mia de euro, acum să nu mergem sub mia de lei, de 4,45 ori mai mică în valoare valutară. Şi mai sunt şi alte oferte foarte bune dar rămase neonorate pentru că, inclusiv statistic, nu toată oferta este acoperită de interesul eventualilor cumpărători. Am spus-o frumos, cu vorbe alese şi chiar de specialitate dar situaţia este şi mai abrazivă.

Lunea trecută, Goldart şi-a ţinut vânzarea despre care povesteam deja, cea cu multe hârtii de valoare, şi care nu sunt bani sau acţiuni în funcţiune. S-a vândut lotul Gellu Naum, scrisorile, istorice, ale lui Fundoianu începătorul către Arghezi editorul, autografe Eugen Jebeleanu, Scarlat Calimachi şi Tudor Arghezi. Şi colecţia completă a "Biletelor de papagal".

Pictura de la Goldart ne redă zâmbetul şi bagă marfă pe piaţa dezbaterilor de artă. Preţul cel mare a fost obţinut, ca în vechile tradiţii, de oferta ultimă. "Cap de copil", cu bonetă, semnat Tonitza pe costumaş, a fost adjudecat cu media estimării, 23 de mii de euro. Vedeta străluceşte ca o stea, viu dar departe rău de celelalte vânzări. Este drept că nici oferta nu s-a dus aşa de sus, altfel realizările fiind din zona diversităţii cererii. Astfel, al doilea preţ confirmat a fost de 3 mii de euro, obţinut pentru un prapor de Bernea, nu foarte mare, 35 pe 35. O natură statică de Schweitzer-Cumpăna s-a dat exact la nivelul superior al estimării, de 1,8 mii de euro, "Fată citind" de Nicolae Vermont a plecat pentru 1,5 mii de euro, iar Nicolae Enea, cu un "Interior ţărănesc", a primit doar 1,3 mii de euro.

Ştirea zilei vine din piaţă. Din Piaţa George Enescu, cunoscută mai mult după numele de cod al cunoscătorilor ca "Parcarea de la Cina" sau, după prestigiu, Piaţa Festivalului. Acolo se vine după Festivalul George Enescu, cel mai tare brand românesc în domeniu, peste mai puţin de două luni se va veni la safari de artă. Nu se va trage cu puşca în tablouri, ca în '89, peste drum, la Muzeul de artă al Republicii Socialiste România, acum vor fi căutate lucrările de artă, în special picturi, dar şi sculptură şi patrimoniu, sub un cort uriaş, cât o polivalentă. Art Safari este un pavilion de artă. Nu este târg sau expoziţie ci câte un pic din toate acestea, cu un segment de expunere muzeală de vârf, dar şi unul de galerii care, fără îndoială şi total opus muzeelor, vor căuta să îşi vândă expunerile, cât mai mult şi cât mai bine. Lansarea proiectului a fost făcută, toate atuurile au fost mobilizate şi de aceea simt nevoia unei mai mari încrederi a organizatorilor şi promotorilor în ceea ce fac. Nu avem nevoie de comparaţiile nu foarte potrivite cu târgurile de prestigiu, care se închină la Mercur, ci de promovare a acestui concept originar, un spaţiu unde cauţi artă, fie că ai voie să pleci cu ea în buzunar sau doar să îţi scrii în cronica de familie că ai văzut un anumit exponat, altfel de nepreţuit. Concret, Pavilionul de artă Art Safari, după numele lui oficial, se petrece din 22 în 25 mai, ceea ce este puţin pentru ce se intenţionează, şi este singurul safari care se ţine, strategic, în mijlocul Bucureştiului, peste drum de Muzeul de Artă al României, după colţ de Artmark şi peste gard de terasa "Cina".