PLASAMENTE ALTERNATIVE Cădelniţa lui Brâncuşi şi ochii "Cuminţeniei"

În multitudinea de evenimente şi atitudini legate de Brâncuşi şi capodopera sa "Cuminţenia pământului" a trecut destul de puţin luată în seamă o vânzare de memorabilia, de obiecte care au aparţinut marelui sculptor. Dar licitaţia, care îşi propunea să verse o parte din încasări chiar în contul cumpărăturii naţionale a secolului, nu a fost lipsită de succes. Programatic, colecţionarul care a oferit cele 13 loturi promitea "50% din preţul încasat urmare acestei licitaţii" efortului naţional de a acoperi suma ce revine publicului din preţul "Cuminţeniei". Astfel, o cădelniţă meşterită de sculptor a urcat de la 4.050 la 6 mii de euro, vesta de-a dreptul ciuruită a sculptorului a plecat de la 1.650 şi a ajuns la 1.800 euro, un petec de hârtie cu manscris în creion s-a dat la preţul de pornire, de 3 mii de euro. La fel, pardesiul Burberry a staţionat la 4.250 de euro. În schimb, o valiză mare cât un cufăr mai mic, plină de etichete de voiaj, a fost propusă cu 6.150 şi s-a dat cu 7 mii de euro. Dar o altă valiză, despre care nepoata Ioana Brâncuşi scrie că este a unchiului său, nu a plecat, preţul ei de pornire fiind de 5 mii de euro. A fost singura ofertă cu o astfel de soartă negativă. Trei seturi de câte două andrele, cu cap de dop de şampanie, de asemenea meşterite de sculptorul vizionar, au primit preţuri diferite deşi au plecat de la acelaşi 1.275 euro. Primul set, singurul de metal, a urcat la 6,5 mii de euro, al doilea s-a oprit la 1,8 mii iar al treilea, tot din lemn, la 2.250 de euro. De asemenea, două costume din câte trei piese au fost vândute la preţul cerut, de 4.950 de euro. Poziţia a 10-a a fost o fotografie reprezentându-l pe sculptor supunând o bară mare de piatră lucrului său de creaţie. A fost vândută cu 3 mii de euro, preţul de pornire. Mai exista posibilitatea de a lua toate loturile cu 50 de mii de euro, dar oricum sumele realizate s-au apropiat semnificativ de acest preţ globalizant. Numai dacă se vindea şi valiza maro, oferta de preempţiune ar fi fost eficientă. Preţurile de pornire acopereau cam 4/5 din cele 50 de mii ale ofertei globale, astfel că putem aprecia că această ofertă nu a fost prea atrăgătoare.

Nivelul de preţ realizat la această licitaţie nu poate reprezenta o cotă de referinţă. În general, la astfel de obiecte personale nu se poate realiza un trend de cotă pentru că ele sunt unice, iar valoarea lor nu se bazează pe creaţie sau operă, ci strict pe alăturarea cu o mare personalitate sau un eveniment ori moment istoric. În timp ce o pictură sau o sculptură are valoarea sa estetică şi artistică, obiectul personal este un obiect second-hand cu valori extrem de mici până când poate fi probată una din alăturările de mai sus. Dacă, cu mult umor, putem susţine că se poate face o cotă a costumurilor lui Brâncuşi, cădelniţa tulbură seria statistică, fiind singură. Mai este un aspect care ne împiedică să discutăm despre locul pe piaţă al preţurilor realizate la această licitaţie. Vânzarea a avut o menire ce iese din zona preţurilor stabilite liber pe piaţă. Cei care au cumpărat nu au avut în cap cotaţii sau beneficii, ci scopul anunţat, acela de a mai aduce nişte bani pentru cumpărarea celebrei sculpturi. Nici deponentul, nici organizatorii şi nici cumpărătorii nu au urmărit, aşadar, eficienţa financiar-economică a achiziţiilor.

Emilian Radu, colecţionarul care a oferit cele 12 loturi ale licitaţiei, este un om de acţiune care a dedicat timp, eforturi şi bani pasiunii sale pentru Brâncuşi, pentru arta românească de avangardă. El este, sau a fost, proprietarul loturilor propuse în licitaţia de marţi, el este cel care a mers la Paris, în 2010, şi a cumpărat câteva dintre obiectele oferite de urmaşul moştenitorilor testamentari ai lui Brâncuşi, Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati. Artcurial a organizat, tot într-o zi de marţi, la 30 noiembrie 2010, o vânzare cu tot felul de obiecte aflate în atelierul lui Brâncuşi la 16 martie 1957 şi care nu au mers în donaţia pentru statul francez. Multe dintre aceste obiecte erau făcute de sculptor pentru a-i face viaţa mai uşoară, lui şi celor din jurul său. Erau 52 de loturi din care 9 nu au fost vândute iar cel mai mare preţ, 949.892 euro, a fost plătit pentru o sculptură în toată regula, un "Sărut" sub formă de coloană, compoziţie în patru părţi, una din ghips şi trei din piatră de tipuri diferite. Evaluarea acestei sculpturi oscila în intervalul 800 de mii - 1,2 milioane de euro. Următorul preţ vine la mare distanţă, era de 118.262 de euro şi a fost plătit pentru un bec cu soclu din piatră, cioplit de sculptor. Practic, tot ce a fost sculptat a adus preţuri mari, cum a fost cazul unui şurub din stejar, unul fără sfârşit, vândut cu 81.086 euro.

Obiectul meu preferat era cutia poştală ce apare în câteva fotografii cu o pisică stând pe ea, când era atârnată pe perete, alături de cutiile celorlalţi artişti din Impasse Ronsin făcute, se pare, tot de Brâncuşi. Pe cutie scrie numele adresanţilor, Brancusi, Istrati şi Dumitresco, ca pe mormântul din Montparnasse. Acum, când un pictor român tocmai a pus diacriticele pe numele atelierului marelui sculptor, să remarcăm că pe cutia poştală se trecuse fără diacritice iar Natalia era Dumitresco. Nu că ar avea vreo importanţă, alta decât cea practică. Organizatorii se aşteptau să ia cel mult 7 mii de euro pe această cutie poştală, dar au obţinut 42.450 de euro. Celor care se interesează de celebra pisică le pot comunica faptul că nu este vorba de pisica lui Brâncuşi, având ca nume gradul militar preferat de olteni.

În 2010, la Paris, un fluier de-al meşterului din Hobiţa a fost vândut cu 6.375 de euro, estimarea maximă nemergând mai sus de 4 mii. Furca cioplită de Brâncuşi după vizita sa în România din 1922, când a fost însoţit de americanca Eileen Lane, a fost evaluată la cel mult 20 de mii de euro dar s-a vândut cu 40.193 de euro. Andrelele au fost mai multe, în mai multe loturi. Un prim lot de 7 andrele de lemn s-a dat cu 3.825 de euro, evaluarea fiind de 800-1.000 de euro.

Cădelniţa pe care am revăzut-o la Bucureşti a fost evaluată la 1.200-1.500 de euro la licitaţia Artcurial din 2010 şi s-a dat cu 3.570 euro. Regăsim şi valiza-cufăr plină de etichete. Plină de haine despre care nu avem detalii şi împreună cu o valiză mai mică s-a vândut cu 20.365 de mii de euro, evaluarea maximă fiind de cel mult 3 mii.

Colecţionarul Emilian Radu a mers la Paris, în 2010, şi a licitat la Artcurial pentru câteva obiecte personale ale lui Brâncuşi. El susţine ideea unui muzeu despre Brâncuşi la Bucureşti, ceea ce este îngrozitor de firesc. Şi acum este nemulţumit că statul român nu a înţeles despre ce este vorba. Erau multe oferte acolo, la preţuri mici, care trebuiau aduse şi venerate în România. Şi "Cuminţenia pământului" a avut aceeaşi soartă, a fost realizată la Paris, din piatră de acolo, şi a fost adusă în România pentru a fi vândută unui român, inginerul Gheorghe Romaşcu. Aşadar, capodopera nu trebuie adusă în ţară, pentru că a fost aici tot timpul, au luat-o doar comuniştii, cei români, nu sovieticii şi nici măcar francezii. Acum facem un fel de cercetare sociologică a mândriei naţionale la români, dar fenomenele generate din simpla chemare la donare vor oferi un câmp uriaş de studiu psihologiei sociale. Azi e ultima zi, nu se va schimba nimic, "Cuminţenia pământului" nu pleacă nicăieri, doar că sunt curios cum o vom mai privi în ochi.