PLASAMENTE ALTERNATIVE Cât face,cât ar trebui să facă

Consider un semn clar al crizei economice universale, care la noi se manifestă şi prin blocarea pieţei obiectelor de artă şi de colecţie, faptul că foarte rar mi se mai pune chiar şi întrebarea fundamentală: cât mai face un..., şi aici se pune numele unui pictor total necunoscut, atât de necunoscut că nici pictor nu prea este, sau se pune un nume din păcate prea puţin cunoscut, unul mai răsărit şi făcut cunoscut de licitaţii sau, rar de tot, unul tare, gen Grigorescu, Luchian, Tonitza. Cam ce are omul prin casă sau ar fi ochit el prin vreo ofertă şi i-ar fi plăcut să aibă prin bătătură.

Interesul direct pentru cotaţie şi mersul pieţei este esenţial pentru vânzare. Dacă oamenii nu întreabă nici măcar de preţ, nu ne putem aştepta la mare lucru. Culmea culmilor este că pictorii contemporani în viaţă, care îşi declară cote de mii de euro, fără număr, fără număr, nu mai sunt crezuţi nici de cei mai naivi sau nepricepuţi. De fapt, nici nu mai sunt întrebaţi, vorbesc cam singuri. Şi te ia zâmbetul amar-amar când vezi cu cât li se (auto) adjudecă la unele licitaţii lucrările şi te doare sufletul când te gândeşti ce comisioane vor plăti, jucând şi rolul vânzătorului şi pe cel al cumpărătorului doar pentru a avea o hârtie şi un loc pe internet care să le confirme fantezia nedezinteresată.

Şi, pentru că nu ar fi prima dată când răspundem nefiind întrebaţi, dimpotrivă, acesta este principiul de funcţionare, să vă spunem cât mai fac unii pictori. Evident, în condiţiile pieţei româneşti, mai ales, nu se poate pune un preţ sacrosanct în dreptul vreunui creator, nici măcar al celor mai frecvent licitabili, astfel că ne vom folosi de cazuri cât mai concrete, de vreun peisaj, natură de atelier sau nud al unui artist sau altul. Şi le vom găsi pe cele mai recent scoase la vânzare la Goldart.

Un braţ de flori în glastră de Elena Vavylina, o foarte bună pictoriţă cu nume estic exotic, face doar 350 de euro, Steurer, mic, la 350 de euro şi mare la 1.400 de euro, un superb peisaj de munte cu stâncă solitară pe care plimbăreţii ar putea să o recunoască, eu mă opresc la identificarea autorului, Ioan Papazoglu, o piesă mare din mai multe puncte de vedere, de personală la "Universul", de 600 de euro, tufănele de Hoeflich la 700 de euro, un autoportret de tinereţe, aproape centenar, al lui Sever Burada, chinuitul şi acum redescoperitul, la 600 de euro, cai la sanie de Stoica Dumitrescu, cunoscut licitaţiilor şi cu numele rapperic Stoica D., cu 700 de euro, şi tot de el un ciobănaş dotat cu tot ce-i trebuie, inclusiv oiţe, la 600, doar 300 de euro pentru flori în vas de Ion Murariu, contemporanul nostru trecut la cele veşnice şi clasice, pentru care se cereau pe vremuri doar de 10-12 ori mai mult, cam cât se cere acum pe un braţ de flori de liliac de Octav Băncilă, 4,2 mii, mai exact. Alte flori, chiar mai picturale, de Gheorghe Teodorescu Romanaţi, ar pleca pentru 600 de euro, cam cât ar face o masă vegetariană, adică pictură cu legume pe masa din bucătărie, de Otto Briese, pictor, şi nu nutriţionist, cu 600 de euro. Un portret de tânără cu bluza albă pe ea, de Lili Pancu, se vinde la 800 de euro, acelaşi preţ cerându-se pentru o gânditoare mai doamnă, de Apostol Mănciulescu. La nivelul feminin de 800 de euro, Sorin Ionescu, cel născut acum 100 de ani, vine cu o "compoziţie florală". În schimb, Raul Egon Lebel, cel ce a trăit aproape un secol până să ne părăsească definitiv, undeva în exoticul Ocean Indian, a fost prezent cu mai multe glastre cu muşcate aşezate pe un scaun, la soare, într-o scenă de 1,3 mii de euro.

O natură tipică de atelier, de Bogdan Stihi, cel care ar fi făcut 84 de ani pe 16 octombrie, poate fi cumpărată cu doar 300 de euro, iar pentru un peisaj bucureştean de pe cheiul Dâmboviţei al de asemenea regretatei Rodica Lazăr ar fi suficienţi 1,1 mii de euro. O ţărăncuţă cu braţele şi toată fiinţa în rugăciune, de L. A. Biju, ar costa 900 de euro, iar un portret de copil de Băeşu, 1,3 mii de euro. Un pastel înalt de o jumătate de metru, cu o inedită noapte la Roma, de un pictor aparte, Eugen Crăciun, poate fi luat cu 500 de euro, un crochiu în cărbune de Paul Neagu, cu 1.400 de euro.

Preţurile mari ar însemna 20 de mii de euro pentru un Balcic excepţional, de Dărăscu, 3,3 mii pentru o Veneţie luată direct din atelierul lui Mircea Ciobanu, la fel ca pentru un Marcel Iancu.

Preţurile invocate mai sus nu sunt de adjudecare, că nu prea a fost adjudecare, ci sunt estimarea minimă, cea de mai jos dar prima în exprimare, preţul la care ar fi plecat cu succes şi mulţumiri. Şi la Goldart, dar şi la alte case, preţul de intrare în licitaţie este sub cel al estimării minime, astfel că achiziţionarea era posibilă chiar la preţuri mai mici decât cele pomenite aici. Desigur, lor li se aplică o serie de dări care scot şi alţi bani din buzunarul cumpărătorului.

Adjudecate, la licitaţia Goldart pe care o studiem, au mai fost o natură statică cam cu de toate, de Ion Pacea, cu 1,8 mii de euro, un Mediaş deosebit de Spiru Vergulescu la 1,5 mii, o altă natură, de Mihai Cismaru, la numai o mie. Şi parcă mai era ceva?! A, da, un nud cu spatele de Tonitza, numai arcuiri şi armonie, care mă face să uit de un altul vândut cu ani în urmă şi la care dreapta, mâna dreaptă, era un pic nehotărâtă, nu ştia dacă să apară sau nu în imagine. Pictura de acum, în schimb, este o piesă din 1933 care merita să fie sărbătorită la împlinirea a 80 de ani, lucrare umblată prin colecţia sculptorului Constantin Baraschi, debutată la celebra expoziţie a celor patru, pusă în catalogul RPR din 1964. Preţul de adjudecare, 40 de mii de euro, pare gigantic pentru momentul actual, dar este unul mic pentru o aşa pictură de un aşa pictor. Vorba lui Neil Armstrong care se plimba pe Lună şi nu cânta, nici măcar la trompetă.