PLASAMENTE ALTERNATIVE Colecţii pe pereţi şi-n suflet

Dacă se pare că am tot scris despre colecţionari în ultimul timp, să ştiţi că ei sunt de vină. Ei au început primii şi au tot ţinut-o cu evenimente, ba redeschiderea după vreo 10 ani a Muzeului colecţiilor de artă din Bucureşti, ba o expoziţie a colecţionarilor, ba vânzarea la licitaţie a unei colecţii deosebite. Dacă despre simezele necomerciale am mai scris, cu părţile lor bune, dar şi cele penibile, am promis şi ne-am propus să punem preţuri la componentele unei colecţii.

Doctorii erau printre cei mai serioşi colecţionari ai scenei româneşti, şi înainte de comunişti, prin interbelic, şi în timpul lor, dar şi după ce ar fi trebuit să fie postcomunismul. Motivele sunt foarte diferite, dar bani au avut mereu. Mai demult a funcţionat preaplinul lor de cultură şi civilizaţie şi sensibilitatea artistică bine educată, la un moment dat apropierea de artişti a contat, de naturelul lor simţitor, iar ei şi-au plătit de multe ori sănătatea cu rodul creaţiei lor. În prezent, medicii rămân colecţionari de seamă, dar nu mai au timp să îşi cultive această pasiune, şi procentul lor se reduce tot mai mult, sub presiunea impunerii altor categorii de colecţionari.

Medic era şi John Kesletz, născut în Ohio, SUA, în 1914. Spre deosebire de Swami Kriyananda, pe numele lui real J. Donald Walters, născut american la Teleajen, Ioan Chisăliţă era român născut pe noul continent unde părinţii săi, ca mulţi ardeleni ai vremii de acum peste un secol îşi căutau joburi sau doar un rost în viaţă. A făcut medicina la Cluj, războiul l-a făcut pe linia frontului, a căzut în patima artei plastice, şi s-a pus iremediabil pe colecţionatul sistematic. La exact trei decenii de la moarte, colecţia sa este una dintre cele mai importante apărute pe piaţă şi dacă nu s-a dus spre Muzeul colecţiilor, unde ar fi avut un loc de cinste, bine că a apărut, pentru ultima dată, în lumina deplină a admiraţiei noastre, într-o licitaţie dedicată.

Vânzarea colecţiei a început în forţă, de obicei aşa se termina, cu o pictură aproape miniaturală de Aman, o scenă de moda vremii în grădină, estimată larg la 12-20 de mii şi vândută amplu cu 32,5 mii de euro. Un alt Aman, ceva mai mare, dar tot de secol XIX, s-a dat, peste 7 poziţii, cu 42,5 mii de euro, şi estimarea lui fiind ceva mai crescută, cea mai crescută, de 15-25 mii. Respectiva "Veneţiancă" este, ne spune Artmark, recordul pentru o pictură de Aman. Record naţional şi internaţional, pentru că doar la noi se vinde maestrul. În plus, date fiind dimensiunile reduse ale celor patru picturele de Aman din colecţia Ioan Chisăliţă s-ar putea să asistăm şi la un record pe centimetru de pictură. Am spus patru pentru că atâtea au fost lucrările cu semnătura vechiului titan vândute la licitaţia colecţiei. La poziţia 12 a apărut o piesă pe orizontală, dar tot cu dimensiuni ce au 1 şi 2 la cifra zecilor de centimetri. Este "Tânără în hamac", estimată la 9-16 mii de euro şi vândută cu 15 mii. Mai pe vertical, o scenă cu tânără deformată pe dreapta de greutatea unui ulcior cu apă ce se îndreaptă spre un cadru ce parcă este alt tablou, luminos, cu o tânără lectoriţă cu umbrelă, exact ca în prima vânzare a licitaţiei, cea de 32,5 mii de euro. Toate aceste picturi de Aman - "În grădină", "Veneţiana", "Tânără în hamac" şi "De la fântână" - sunt piese de patrimoniu spiritual românesc, sunt în ulei pe lemn, micuţe şi trec, împreună, de suta de mii de euro, spre dublul speranţelor din deschidere.

Preţul cel mare al licitaţiei publice a prestigioasei colecţii Chisăliţă nu a aparţinut, însă, unui Aman, ci lui Luchian. "Interior cu garoafe", piesă cu cromatică puternică, drămuită de un maestru, a fost evaluată la cel puţin 60 de mii de euro, dar s-a dat cu 55 mii. Dacă mai observăm că în vânzarea Artmark a mai fost un Luchian care a devenit unul dintre cele patru "neadjudecate", am putea crede că renumita casă de licitaţii nu are noroc cu recordmenul pieţei noastre. De fapt, pastelul cu case domneşti de Brebu era cam neconvingător şi era apreciat la nu mai puţin de 15-25 de mii.

Doctorul Chisăliţă avea şi, cel puţin, doi Grigorescu, ambele creaţii pline de atmosferă. Primul, un "Ciobănaş", a primit 50 de mii de euro, al doilea, o secvenţă din 1877 cu soldaţi ivindu-se din vale, printre dealuri, ca şirul carelor cu boi întoarse de la târg sau pe la diversele hanuri pictate de meşter, a obţinut 42,5 mii de euro. Pictoreporterul Războiului de independenţă ne arată, în ulei pe pânză, o trupă fără uniformele începutului de viaţă militară românească, cu un singur cal, cu urechi cam lungi. Pictura a mai figurat, aflăm, şi în colecţia bancherului Ernest Goodwin şi în colecţia Grigore Iliescu, a figurat în retrospectiva din 1957, o jumătate de secol de la moarte, şi a fost publicată de însuşi George Oprescu şi mai ales de Vlahuţă în 1910.

Colecţia doctorului sibian for ever Ioan Chisăliţă are mai multe piese de valoare din care, cu asupra de subiectivism, aş aminti o superbă şi printre cele mai bune vreodată mări la Caliacra de Ştefan Popescu, de la care se aşteptau cel mult 9 mii şi care s-a dat cu 13 mii de euro, alături de o pictură cu titlu identic, dar cu altă perspectivă, cea a lui Steriadi, pentru care s-au primit 6,5 mii de euro. Cu 16 mii de euro s-a dat o scenă cu bărbaţi la masă, un tablou de grup cum era moda la un moment dat, în care musai avem celebrităţi. Pictura este de Camil Ressu şi se numeşte "Academia Terasa" astfel că nu ne mai rămâne decât să identificăm participanţii. Dacă nu aţi reuşit, şi nu ar fi de mirare, chiar de sunteţi persoane cu ştiinţe şi cunoştinţe, aflăm cu toţii că este vorba de poeţii Ion Minulescu, visător, în prim plan, ca un adevărat lider spiritual, şi Tudor Arghezi, consistent, de pictorii Iser, Steriadi şi Satmary, compozitorul Alfonso Castaldi şi de Corneliu Moldovan, despre care nu am reuşit să aflăm cu ce se ocupa în timpul liber.

Şi în licitaţia de acum o săptămână de la Goldart au apărut piese din colecţii de suflet. O evocam, în primul rând, pe Maria Dimitropoulos, grecoaica îndrăgostită de România şi arta ei, care a colecţionat contemporanii noştri şi recent i-a evocat într-un album dedicat propriei colecţii. Goldart a scos la vânzare câteva piese din această colecţie. Un "Prapur" de Horia Bernea care, de altfel, apare în numitul album, a fost vândut cu 12 mii de euro în timp ce "Zodiac" de Georgeta Năpăruş nu şi-a găsit cumpărător, la o estimare minimă de 9,5 mii de euro.