PLASAMENTE ALTERNATIVE Coloana Păcii şi a Recunoştinţei

Acum 80 de ani, la Târgu Jiu era mare sărbătoare. Pe fond de adevărate serbări populare, era inaugurată Coloa-na Infinitului. Era axul central, începutul sau sfârşitul unui ansamblu mai amplu şi complex chiar decât simpla Coloană. În "templul" de la Târgu Jiu aflăm şi "Poarta Sărutului" şi "Masa Tăcerii". Şi Aleea scaunelor sau chiar biserica aflată pe liniile de geometrie spirituală ale complexului. Coloana Infinitului are o poziţie aparte, se află pe linia de mijloc a ansamblului dar şi undeva mai departe, izolată, într-un fel, de restul ansamblului.

Ansamblul realizat de Brâncuşi la Târgu Jiu este un monument dedicat tinerilor jertfiţi în luptele din Primul Război Mondial, în 1916 mai ales, când s-au dat lupte teribile pe Valea Jiului pentru a întârzia avansarea trupelor inamice din Transilvania spre Bucureşti. România nu intrase de mult timp în acel război, după doi ani de neutralitate, dar, în ciuda eroismului şi a jertfei militarilor români, situaţia strategică a momentului a impus retragerea trupelor româneşti pe propriul teritoriu, până în 1917. Nu este un secret, ci frumoasă istorie faptul că ansamblul de la Târgu Jiu este o comandă susţinută de Liga Naţională a Femeilor Gorjene, condusă de o adevărată eroină a românilor, Arethia Tătărescu. În momentul iniţiativei, soţul Arethiei, Gheorghe Tătărescu, era preşedintele Consiliului de Miniştri, adică premier. A pierdut această funcţie în 1937, astfel că la inaugurarea din anul următor nu mai era prim-ministru. Cei doi se cunoscuseră chiar în 1916, când ea se afla în vacanţă la mănăstirea Tismana iar el, localnic şi avocat, era sublocotenent în armata română. Se căsătoresc destul de repede, astfel că trăiesc împreună drama românească a Primului Război Mondial, dar şi minunea Marii Uniri care a urmat.

S-a vorbit şi s-a scris destul de mult despre excepţionala creaţie realizată de marele sculptor, din multe perspective şi puncte de vedere. Niciodată nu vom înţelege deplin gândirea lui Brâncuşi şi cel mai bine este să ne apropiem de viziunea lui pe de-a întregul. Aceasta este opera sa, intrată definitiv în conştiinţa mondială, fiind respectată şi apreciată. Revenind cu 80 de ani în urmă, vedem un monument pe care oamenii încep să îl descopere cu uimire. Arethia Tătărescu şi liga sa comandă şi plătesc creaţia lui Brâncuşi pe care o donează oraşului. Îi scrie primarului că, "în dorinţa de a contribui cât de mult la ridicarea oraşului Târgu-Jiu şi mai ales pentru a preamări memoria eroilor gorjeni cari s-au jertfit în răsboiul de întregire", Liga Naţională a Femeilor Gorjene donează oraşului o "Coloană şi un Portal de piatră - opere ale marelui sculptor Brâncuşi, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoştinţă judeţului său natal". Ceremonia din octombrie 1938 este, de fapt, una de sfinţire şi de preluare de către primărie a impresionantului complex.

Dar strădania Ligii nu se opreşte aici. Femeile gorjene finanţează deschiderea Căii Eroilor, strada ca o axă a complexului, plănuită de primărie, dar nepusă în practică din lipsă de bani. Expresiv şi efectiv, femeile de acum opt decenii explică proiectul: "La începutul acestei căi se va aşeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei, lângă cazărmi, se va ridica «Coloana Recunoştinţei», legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoştinţei fără de sfârşit, simbolizată prin coloană". În discuţie apare, la fel de clar şi răspicat, biserica "Sfinţii Apostoli", aflată pe axa ansamblului monumental şi care făcea parte din planul lui Brâncuşi. Liga nu are timp de pierdut, astfel că ia "pe a sa răspundere" finalizarea construcţiei bisericii "Sfinţii Apostoli", acuzând cu fermitate şi mâhnire faptul că lucrările la lăcaşul de cult fuseseră abandonate. Şi este din nou afirmat scopul întregului efort, acela de a da "o strălucire mai mare recunoştinţei noastre către cei cari s-au jertfit pentru noi".

Ceremonia din 1938 a fost planificată, iniţial, pentru 18 septembrie, dar atunci se desfăşurau ceremonii de comemorare la Mărăşeşti. A fost adoptată data de 14 octombrie, dar intervine un ziar din Bucureşti care acuză autorităţile locale că dau banii pe prostii în loc să scoată oraşul din neagra mizerie în care se zbate. Nimic nou în zilele noastre, veţi spune, dar este clar că vajnicii spin doctori de atunci nu înţeleseseră nimic din planul lui Brâncuşi pentru Târgu Jiu. După o nouă amânare, manifestările se petrec, totuşi, pe 27 octombrie 1938, cu volumul dat nu la minim, ci mai încet.

Acum 80 de ani fără o zi, ceremoniile au început la "Coloana Recunoştinţei" şi s-au încheiat la "Portalul păcii". Aşa erau denumite în chiar ziua inaugurării lor cele două monumente, prima fiind numită şi "Coloana păcii", uneori. La ora 9 a fost sfinţită Coloana, de un sobor de 16 preoţi. Nu este un număr întâmplător, evenimentele comemorate se petrecuseră în 1916. Coloana însăşi are 15 module la care se adaugă două jumătăţi, una spre pământ, alta spre cer, completând cifra 16. Astfel, putem vedea Coloana ca fiind formată din clepsidrele suprapuse, sugerând nesfârşitul etern, dar şi din aceste "mărgele", cum le spunea Brâncuşi, modulele romboidale înşirate pe un stâlp de oţel.

După slujba ţinută la Coloană, cortegiul s-a deplasat, pe Calea Eroilor, la biserica "Sfinţii Apostoli", unde au fost pomeniţi eroii gorjeni ai Primului Război Mondial, cărora le era dedicat întregul ansamblu gândit şi realizat de marele Brâncuşi. O nouă slujbă de sfinţire a avut loc în Grădina publică a oraşului, unde se ridica acum "Portalul păcii" sau ceea ce, cam eronat, numim acum "Poarta Sărutului". De fapt, cam acestea sunt numele iniţiale, Arethia Tătărăscu vorbeşte de "o Coloană şi un Portal de piatră". În 1938, Coloana este numită aproape exclusiv "Coloana Recunoştinţei" iar Poarta este "Portalul Eroilor". Sau, având pacea ca aspiraţie şi numitor comun, avem "Coloana Păcii" şi "Portalul Păcii".

Despre "Masa Tăcerii" încă nu se vorbeşte. În principiu, ea era finalizată la inaugurarea din octombrie 1938, dar Brâncuşi avea să îi mai aducă multe modificări. Ea este aşezată pe aceeaşi axă a Căii Erorilor, continuând-o spre malul Jiului, după Portalul Eroilor de atunci, Poarta Sărutului de astăzi. Toate cele trei mari sculpturi ale lui Brâncuşi de la Târgu Jiu reprezintă subiecte şi concepte asupra cărora Brâncuşi s-a aplecat de-a lungul carierei sale. În 1935, când a primit comanda, era la apogeul creaţiei, fiind un artist apreciat şi recunoscut în întreaga lume. Calea Eroilor este maximul operei sale, în care îi citim preocupările profunde, meditaţia şi trăirile, sufletul de copil întors acasă, amplitudinea sa internaţională.

Sunt multe de spus despre drumul spre Calea Eroilor a lui Brâncuşi, drumul omului spre Infinit, ştim unde a ridicat coloane de lemn, ştim cum a desenat scrisori de dragoste cu sărutul de pe Portalul de la Târgu Jiu. Ştim, de asemenea, cum am tras, noi, românii, de Coloană cu tractoare şi cu mândrie naţional-proletară, ştim şi cum am mutilat-o prin restaurări inabile, dar astăzi vorbim doar despre minunea unei zile în care gorjenii lui Brâncuşi, cei care au plătit şi au văzut primii Creaţia, au înţeles de la început ce ne-a lăsat el nouă.