PLASAMENTE ALTERNATIVE De la particular, pentru poporul vizitator

Miercuri, pe 13, la licitaţia de secol XIX organizată de casa Bonhams din Londra a fost vîndut un Grigoresco. Micuţ, 14 pe 23, frumuşel, ulei pe lemn, semnat fără diacritice şi cu o în coadă, ca la Franţa, tabloul reprezenta un car cu boi. Sau "Carul cu boi", cum s-a scris, după o veche convingere că există o singură pictură de Nicolae Grigorescu numită "Car cu boi". Deja, dacă se crede că a pictat doar care cu boi este un salt semnificativ.

"The bullock cart", după numele de buletin, era apreciat undeva între 4 şi 6,8 mii de lire sterline dar s-a vîndut cu 31.200 de lire sterline. Evident, există mai multe explicaţii pentru acest salt absolut remarcabil, că una este să arunci cu lei, că nu mai ştii de sînt noi sau vechi, şi alta să dai o liră sterlină, care în esenţa ei în-seamnă drămuire, cumpătare, calcul economic care nu lasă prea mult loc emoţiilor.

Acum, cumpărătorii de la Londra s-or fi uitat şi ei pe rezultatele din România, s-or fi gândit că or şti ei, românii, ceva, de oferă sute de mii de euro pe acest nume. Şi aşa şi este, mai bine ca noi cine să cunoască la Grigorescu, fie el şi Grigoresco? De fapt, să recunoaştem, şi alte multele din oferta de 195 de picturi din secolul al XIX-lea au fost vîndute la preţuri semnificativ crescute. Nu sînt puţine nici altele care, legate de istoria engleză, s-au vîndut la preţuri mici sau au rămas neadjudecte. Aşa că putem afirma răspicat că asistăm la o reevaluare, nu a ministrului Oprea, fost şef de mafie, ci a lui Nicolae Grigorescu. Şi unde, la Londra, capitala istorică şi fondatoare a comerţului cu obiecte de artă şi colecţie. Cu siguranţă, preţurile remarcabile reuşite la Bucureşti de Grigorescu şi credibilitatea obţinută de unele case de licitaţie de la noi, conectate la instrumentele internaţionale din domeniu, au dus la această creştere de cotă. Şi la altele, la care vom mai asista.

Casa Bonhams a fost fondată în 1793, cînd la noi moda şi mentalitatea erau dictate de fanarioţi. Stă pe New Bond Street, un fel de Primăverii londonez al caselor de licitaţie de artă cu vechime, vecini fiind Sotheby"s, Philips, Moira, Luis Vuitton, Jimmy Choo, Burberry, Patek Philippe, C. Klein, toţi băieţi de cartier, londonez, desigur. Luptă din greu în umbra mai cunoscuţilor Christie"s şi Sotheby"s dar oferta ei nu este cu nimic mai prejos. Are reprezentanţe în 25 de ţări, exclusiv, desigur, Româ-nia. Bonhams pregăteşte deja o licitaţie cu aceaşi temă, pictură de secol XlX, dar pentru 25 ianuarie viitor. Acum se primesc oferte, este, deci, timpul, să li se ofere şi alţi Grigoreşti sau pictori români de top care îşi întîrzie intrarea pe piaţa internaţională sau o fac pe altă uşă decît pe cele importante. Deci, picturi româneşti de secol XlX, treceţi Canalul Mînecii! Unii v-au luat-o cu mult înainte şi i-au şocat deja pe supuşii reginei netrădătoare şi neslugă a ruşilor.

Tot miercuri, ziua de 13, Doina Păuleanu, şefa Muzeului de Artă din Constanţa, a primit flori foarte scumpe. Extrem de scumpe, cele mai scumpe. Nu le-a păstrat pentru sine, mai ales că sînt doar în custodie, nu şi în posesie, ci, împreună cu doi domni bine, le-a prezentat publicului şi i le-a lăsat spre vizionare. Un an fix, cu punctualitate britanică.

Florile pe care le puteţi admira la Constanţa, în şlapi şi şort, sînt "Garofiţe în pahar", pe înalt, de Andrees-cu, şi "Trandafiri sălbatici", pe lat, de Grigorescu. Nu au fost scoase la licitaţie, de fapt, nu acum, dar nu amîndouă. Dar să facem cunoştinţă: cea din urmă, pictura de Grigorescu, a fost cumpărată, cu 52,5 mii de euro, toamna trecută, la o licitaţie Artmark, de arhitecta iordaniană de origine clujeană Mihaela Munteanu, care acum a decis să ne lase şi pe noi să o admirăm şi nu oriunde, ci într-un cadru cîte se poate de potrivit, unul dintre cele mai bune, mai deştepte şi mai active muzee de artă din ţară. Din pedigriul piesei de patrimoniu, prezentat chiar la vînzarea ei în licitaţie, se ştie că a făcut parte din colecţia doctorului Leon Daniello, clujean şi el, considerat a fi fondatorul pneumoftiziologiei româneşti.

Desigur, a lăsa spre vizionare publică, la un muzeu prestigios, o achiziţie recentă de la o licitaţie de artă nu este o idee nouă dar, la cît este de benefică, merită să subliniem că s-a practicat cu succes şi vizibilitate în ultimul timp, şi sperăm să devină o modă. Am povestit aici cum a cumpărat Mircea Vescan carul şi vadul de Grigorescu, în Licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism de la Operă, aplaudat la scenă deschisă, dar şi cum l-a inaugurat în expunere publică la Bruckenthal. În decembrie trecut, Ionescu-Quintus, muzeul de artă din Ploieşti, a primit în custodie "Golgota", de Tonitza, şi "Brutăria" de Petraşcu, achiziţionate anterior, la "12+1 Capodopere impresioniste din colecţii particulare". Adică de la privat luat şi la popor împrumutat. De asemenea, cu puţin timp în urmă, Bruckenthalul anunţa că expune vîrful absolut al pieţei româneşti de artă, "Fata cu mărgele roşii" de Grigorescu, vîndută la licitaţia Artmark care a bătut recordul de dimensiuni, cu o locomotivă în mărime naturală dar pictat-desenată, garată în sala Constanţa a Hiltonului bucureştean.

A doua custodie recentă a muzeului din Constanţa, garofiţa, are o istorie recentă dar nu mai puţin interesantă. Ea a fost cumpărată, cu 51 de mii de euro, dar nu de un colecţionar pătimaş sau investitor orientat, ci de mai mulţi. Ei sînt anonimi şi reuniţi sub propunerea unui fond de investiţii care lucrează cu piese de artă. Lansarea acestei premiere a fost pre-zentată, cu tot bagajul de incertitudini şi speranţe bine reliefate, în această gazetă. Acum aflăm cum merge prima investiţie în artă şi vedem că promisiunea de atunci, de fapt o specificitate a investiţiei în artă, se transformă în viaţă. Spre deosebire de alte subiecte de investiţie, arta are şi o valoare specială de întrebuinţare. O operă de artă poate mai mult decît să fie închisă undeva, în aşteptarea maturităţii fondului de investiţii, cînd vindem totul şi ne luăm banii înapoi, cu asupra de măsură. La această observaţie, Eugen Voicu, administratorul fondului de investiţii Certinvest pentru artă, ne mărturisea atunci că investitorii vor putea să-şi clătească privirea cu achiziţiile realizate, în condiţii care amintesc de acele afaceri care închiriază lucrări de artă. Pînă în prezent, fondul are 16 achiziţii şi printre ele am zărit şi peisajul de grădină de Mutzner, pe care îl evidenţiam data trecută, exact acum o săptămînă.