PLASAMENTE ALTERNATIVE Eterna întoarcere acasă şi cât costă ea

Trei artişti, 54 de loturi în ofertă. Altfel, am fi recomandat să nu apară prea multe lucrări cu aceeaşi semnătură. Desigur, e o paradigmă de început de viaţă şi de piaţă, când semnatarul trebuia să fie mort şi să îndrăznească o singură apariţie, o dată la două săptămâni, când se ţineau licitaţiile. Ce s-au mai schimbat vremurile! Atunci recomandam o singură apariţie pe licitaţie pentru că, în mod sigur, preţul o lua în jos, dacă vedea clientul că mai sunt şi altele. Sau se vinde cel mult una, şi a doua ba. Statistica vremurilor ne dă toată dreptatea! Am semnalat când au apărut, pentru prima dată, în licitaţie, trei lucrări de acelaşi autor. Nici nu aveam cum să ratăm momentul, că nu s-a vândut niciunul. Mişcarea a fost catastrofală, artistul murise recent şi scriam, cu superbitatea vremurilor de început, că nici nu se uscase vopseaua pe pânză şi picturile intrau în licitaţie. Credeam cu toţii că suntem prea aproape de artistul-fiinţă ca să îl şi apreciem. Mai ales când acest proces de evaluare este unul fără drept la replică, sub ameninţarea ciocanului, pe bandă rulantă, când nu mai este timp şi loc de poveşti. Teoretic, faza ce precede licitaţia trebuia să fie dedicată informării şi documentării, dar, să nu uităm, internetul a apărut ani buni după ce am început să facem licitaţii de artă, la Bucureşti. Şi nici nu trebuie să acordăm prea multă importanţă acestor aspecte, unii formatori de opinie descoperind existenţa pe lume a cataloagelor de vânzări de artă acum câteva luni, de când cu afacerea Vâlcov-Picasso.

Dar lucrurile au evoluat, din fericire. Odată cu apariţia concurenţei, a iniţiativelor lui Alexandru Ghilduş, şi a unui suflu nou, mai cultural pe piaţă, am recomandat licitaţiile tematice, inclusiv cele dedicate unui singur artist plastic sau unei colecţii. Artmark a adus aceste idei în scenă, cu accent, marketing şi dedicaţie, iar vânzarea cu structura enunţată de la început s-a numit, pe numele său legal, "3 avangardişti români din colecţii franceze: Hans Mattis-Teutsch, Magdalena Rădulescu şi Alexandru Ţipoia". Singurul lipsit de prenume în această enumerare, Mattis-Teutsch, este un nume mare al avangardei, recunoscut şi mai departe de Baia Mare. Magdalena Rădulescu a avut o viaţă palpitantă iar Alexandru Ţipoia beneficiază, în prezent, de o binemeritată repunere în atenţie, mai ales prin eforturile fiului său, pictorul Georges Ţipoia.

După ani de evoluţie de la ce susţineam mai sus, avem o licitaţie cu doar trei nume şi 54 de loturi, majoritatea picturi, multe de excepţie, care conturează perfect imaginea pe care trebuie să o avem despre cei trei artişti. Şi face bine şi la cotă, adică la nivelul de preţ pentru fiecare dintre ei.

Cele mai mari preţuri sunt realizate, inevitabil, de Hans Mattis-Teutsch, care are o cotă remarcabilă şi în străinătate. Mai mult, în vânzarea Artmark la care ne referim, au apărut doar picturi, mari şi frumoase, semnate de marele avangardist, piaţa anterioară fiind dominată de alt tip de creaţii de Mattis-Teutsch, bătrânul. Hieraticele "Flori sufleteşti" şi-au depăşit estimarea, fiind adjudecate cu 18 mii de euro. Au fost precedate de un posibil triptic, alcătuiri pe fond monocromatic, cu preţuri diferite, în funcţie, probabil, şi de materialul pe care au fost aşternute: 15 mii, 8 mii şi, respectiv, 6,5 mii de euro.

Cu un maxim de 7 mii de euro, discuţia despre cota lui Alexandru Ţipoia se plasează într-o zonă prestigioasă dar nu exuberantă. Cele 33 de oferte din contul lui Alexandru Ţipoia sunt 28 de picturi şi cinci obiecte, plăci de faianţă, o ceşcuţă cu farfurie şi chiar o sculptură tăiată în lemn de nuc. "Arhitectură muzicală", pictură ce pare a relua imaginea sculptată, a fost adjudecată cu al doilea preţ, 4,5 mii de euro. Puţin mai puţin, 4,250 de mii de euro, s-a obţinut pentru "Himeră", un ulei pe pânză pe care îl putem confunda cu o tehnică mixtă şi rotundă pe hârtie. "Omagiu lui Bach ll" a apărut în 1970 şi este o abstracţie geometrică de mare forţă, cu totul altceva decât "Peisaj din Dobrogea", pânza vândută cu 3,3 mii de euro. Între cele două abordări se află "Nud în atelier", vândută cu 2,5 mii de euro, în care regăsim căutări, dar şi teme care îl caracterizează pe Alexandru Ţipoia. "La malul mării" este un tumult braunerian care s-a dat cu 1,8 mii de euro. Iar "Sportivi pe stadion", din 1944, plecat la 2,250 de mii de euro este o imagine curajoasă de modernism aplicat la scene curente, aproape americăneşti.

Viorile lui Ţipoia "cântă" în portretul "Calliope" dar mai ales în deja amintitele "Câmp cu instrumente muzicale", pictura de 7 mii de euro, sau "Arhitectură muzicală". Cu numai o mie de euro, poate pentru că nu este prea mare, s-a dat "Instrumente cu portativ" sau, la acelaşi preţ, "Gheridon cu instrument muzical", pictură din 1941 în care tuşele sunt încă rotunde. Cu 800 de euro a fost vândut un ulei pe lemn, "Cvartet în verde", cu 600 s-a vândut o tempera cu instrumente, "Cvintet pe fond albastru".

Pictura Magdalenei Rădulescu este un carnaval dansat în ritm de cavalcadă. Are un ritm ameţitor, ca o rapidă lectură a biografiei sale. S-a născut în Oltenia, la Râmnicul Vâlcei, şi a murit la Paris, în 1983. Ar fi foarte multe de spus despre artistă, despre viaţa şi opera sa, dar mai bine să vedem "scorurile". Deci, dăm legătura Artamarkului care, în cazul colecţiei franţuzeşti de Magdalena Rădulescu, ar putea să o aibă de pe Coasta de Azur. Din păcate, nu s-au acordat prea multe puncte: 2,250 de mii de euro este preţul cel mai mare, realizat de o furtună de căluşari, 1,8 mii de euro este o scenă similară, dar cu acrobaţi ca nişte diavoli roşii. O paradă ca o icoană cu mai multe registre este "Parada" adjudecată la 2 mii de euro, căluşari în vortex costă 1,4 mii de euro, în timp ce liniştite studii de nud au ajuns la 1,23 mii.

Prin licitaţia de colecţii de artişti români din străinătate facem un pas în faţă. Cel mai mult mă bucură că preţurile sunt accesibile publicului nostru, deşi nu scad sub o cotă internaţional acceptabilă. În rest, nefiind adeptul întoarcerii sau venirii în ţară a creatorilor români şi a creaţiilor lor realizate pe alte orizonturi, mă bucur că pot să mă mândresc cu românii mei chiar aici, la noi, în România.