PLASAMENTE ALTERNATIVE Sărbătorile de primăvară şi piaţa de artă

Un lucru început este pe jumătate realizat iar o a doua şedinţă la o casă de licitaţii de artă este deja tradiţie. Aşa stau lucrurile cu Grimberg, cea mai recentă dintre casele de comerţ cu artă care ne cheamă la şedinţe de vânzare cu strigare de obiecte de artă şi de colecţie. Şedinţa inaugurală a avut loc în decembrie trecut, la vreme de mare înghesuială de vânzări şi oferte artistice. Următoarea întâlnire a avut ştaif şi pragmatism şi s-a petrecut de Dragobete, lansând o adevărată lună a cadourilor pentru femei, de primăvară. Adică, am început munca, pregătim, în acelaşi timp, cât mai multe viitoare şedinţe, programăm şi planificăm, calculăm şi căutăm. Astfel, câte o licitaţie Grimberg va avea loc în fiecare lună. Cea din februarie a avut o ofertă deja complexă, cu pictură, sculptură şi "decorativă". Pictura a fost, desigur, capul de afiş şi baza operaţiunii. Dacă licitaţia din decembrie a fost o defilare de patrimoniu, cu zeci de opere de artă oferite la preţuri binemeritate, a doua întâlnire scoate pe scenă creaţie contemporană de la artişti cât se poate de vii şi funcţionali. Amestecul de istorie şi actualitate generează comparaţii ce afectează cote şi preţuri. Altfel spus, tentaţia de a da prioritate unor preţuri mari pentru contemporani nu este determinantă, preferându-se achiziţiile de istorie. Să nu uităm, suntem pe o piaţă în care faptul că artistul insistă să trăiască este perceput ca un dezavantaj pentru hărăzitul creator, în care vechimea bate valoarea şi pentru mulţi este singurul criteriu de apreciere. În lipsa unor fundamente estetice şi mai ales spirituale în activitatea de apreciere, se apelează la valorile confirmate istoric, mai ales că oferta nu este acoperită nici măcar minimal de cererea ce se manifestă pe piaţă sau doar la o şedinţă de licitaţie. Nu avem ofertă de cumpărare pentru fiecare dintre loturile scoase la vânzare, astfel că supralicitarea devine un fenomen rar. Dar cum nu băgăm în seamă doar idealul sau excepţionalul, să ne aplecăm asupra fenomenului, cu toate cele bune şi rele, vânzări şi neadjudecări.

Trebuie să remarcăm vânzările reuşite de două tinere creatoare, Flavia Pitiş şi Gabriela Culic, ale căror picturi s-au vândut cu 5,5 şi, respectiv, 3 mii de euro. Aş adăuga la accente şi o pictură puternică de Rodica Toth-Poiată, o atmosferă cotropitoare, cum reuşeşte artista în arta sa, care a reuşit măcar preţul de pornire, 1,1 mii de euro. Venit direct de la vernisajul expoziţiei sale de la Sala Artelor a Cercului Militar Naţional, pictorul Sorin Adam şi-a văzut două creaţii, un nud şi un peisaj, plecând la braţ cu preţul de pornire, câte 700 de euro fiecare. Deşi sub cele practicate sau măcar solicitate direct de artişti, multe preţuri de contemporani nu au fost confirmate. Nici măcar fosta "micuţa Picasso", acum o domnişoară de toată splendoarea, Alexandra Nechita pe numele ei real de artistă, nu a obţinut preţul modest cerut pe o lucrare de-a sa, e drept, o litografie color pe hârtie, şi chit că venea din America. Acum este timpul pentru momentul pseudopublicitar, de fapt un sfat sincer: cumpăraţi contemporanii care vă plac, preţurile sunt mici şi oferta de excepţie. Concluzia ar fi simplă, dacă amesteci clasici cu contemporani vii, primii câştigă în interes, ceilalţi suferă la cotă. Ideal ar fi să se îndrăznească o licitaţie numai de contsemporani, contemporani de contemporani, dar nimeni nu a avut încă acest curaj. Ar fi o licitaţie memorabilă, la care multe cariere în evoluţie, în curs de omologare sau doar născânde se vor raporta într-un viitor care începe ieri.

Nu vom pomeni nereuşitele actualităţii, dar nu ne putem abţine să nu evidenţiem câteva vânzări: "Case la ţărm" de Petraşcu a obţinut cel mai mare preţ, 14,5 mii de euro, doi domni ţărani cu pălărie, negabori, pictaţi în pasta-i groasă de Schweitzer- Cumpăna, au obţinut 8,5 mii de euro, o Veneţie de Marius Bunescu s-a dat cu 7,750 de mii de euro, 7,5 mii de euro s-a licitat pentru "Castelul Reginei Maria de la Balcic", probabil Nympheum, lucrare publicată în prima ediţie a volumului "Balcic" de Balcică Măciucă, de a cărui, în sfârşit, reeditare mă tare bucur, 6,5 mii de euro pentru unul dintre cei trei "Vânătoru" din ofertă, o doamnă în galben-citron, pe scaun din 1967, deşi ai impresia că vorbeşte la un telefon mobil.

Ar mai fi piese interesante în licitaţia Grimberg a II-a, vândute sau nevândute la preţuri mici, dar să trecem la o altă casă serioasă şi de prestigiu, la Goldart, care bate la uşă cu o altă şedinţă. Contemporanii deschid secţiunea de artă plastică, secţiune la rândul ei precedată de o ofertă de design. Între mobilier şi pictură, ni s-au oferit în premieră idei practice de mare efect plastic, inventive corpuri de iluminat, inclusiv dintr-un şevalet trepied de pictură, cel mai scump, la 550 de euro, fiind o suveică de ţesătorie în combinaţie cu goarna unui automobil Ford.

Fără să fie numeroşi, contemporanii reuşesc cel mult 1,6 mii de euro, în creştere, pentru o pictură de Harry Guttman. În rest, un ulei pe pânză de Iacob Lazăr, la 700 de euro, şi un minunat efect de zăpadă şi albastru de Ion Grigore, cu numai 400 de euro. Licitaţia precedentă de la Goldart a avut o remarcabilă serie Iosif Steurer, artist austriac care a început viaţa în România frumos ca o poveste de dragoste şi a terminat beneficiind de ura şi persecuţiile specifice regimului expirat în 1989. A venit la noi cu soţia sa, pictoriţa Maria Ciurdea Steurer, şi a creat un stufos şi luminos arbore genealogic de artişti, mulţi pictori, dar şi muzicieni. Tragicul său strănepot, Robert Isac Steurer, talentat pictor, sensibil grafician şi prea grăbit în moarte, a fost şi poet. Pe lângă pictură, mai ales peisaje, vedem în vânzare şi obiecte de teracotă, mici sculpturi realizate de Iosif Steurer în vremurile de restrişte, ale sale şi ale ţării. "Mielul" a fost vândut cu 200 de euro, un preţ modest, chiar de nu intram în postul Paştelui. Vânzarea a avut un suflu foarte slab, frâna fiind eliberată doar la final, când o maternă rurală, ţărancă de Ressu cu copil în braţe, a fost adjudecată cu 12,545 de mii de euro.

Săptămâna viitoare este una plină de licitaţii, pe toate fronturile de casă. Dar până atunci, să ne bucurăm de veştile bune de până acum şi petrecerea zilei internaţionale a drepturilor femeilor, stângile şi obligaţiile fiind sărbătorite cu alte ocazii, sau mai bine zis cu orice ocazie, de cei care le sunt permanent alături, cu dragoste şi calm, cu înţelegere, portofel şi conturi, cu tot ce trebuie unui trai normal, bărbaţii!