PLASAMENTE ALTERNATIVE Somnul Cuminţeniei naşte deşteptarea Muzei

E miezul nopţii la noi, la New York este seară, cum e mai bine pentru marile evenimente. Partida este intensă, se punctează de milioane. Partida însăşi este de milioane de dolari. Câştigătorul ajunge la un ameţitor 57,3 milioane de dolari. Cam acesta ar fi, pe foarte scurt, filmul unei partide intense de numai 9 minute, cu schimburi intense de replici, până a fost desemnat câştigătorul. A fost un semn că toată lumea era pregătită, aşteptând doar începerea "ostilităţilor". Cel mai bun a câştigat licitaţia pentru o magnifică sculptură de Brâncuşi pe care o anunţasem acum două săptămâni.

"La muse endormie", bronz de Brâncuşi, a fost vândut la licitaţia Impressionist and Modern Art Evening Sale, de la New York, a casei Christie's. Este luna mai şi, cum am citit şi ştim, în mai şi în noiembrie, Christie's şi vecinii londonezi de la Sotheby's desfăşoară adevărate campanii new-yorkeze la care impresioniştii şi moderniştii bat recordurile pieţei, stabilesc tendinţele şi dau ora exactă. Toate acestea se întâmplă în licitaţia-vedetă, cea de seară. Mai este una de zi, Day Sale, unde semnăturile sunt aceleaşi sau din anturaj, ca la Evening Sale, dar preţurile sunt mai mici. La licitaţia de a doua zi au fost şi români, Victor Brauner, care a reuşit o vânzare de 199.500 dolari, şi Excelenţa Sa, domnul ambasador Reuven Rubin, cu 43.750 dolari.

Vânzarea Brâncuşi de lunea trecută, marţi la noi, a fost recordul serii şi al ediţiei. A depăşit şi estimările pentru uriaşul sculptor, dar şi recordurile sale personale. Dacă nu ştim cum să îl intitulăm pe Brâncuşi, să îi spunem simplu "the great patriarch of modern sculpture", cum îl numeşte criticul Alastair Sooke în deliciosul film de prezentare a artistului şi a sculpturii scoase la vânzare. În ciuda numeroaselor clişee cu vechime şi origine dubioase, reactivate sau invocate, filmul aruncă o lumină specială asupra sculptorului şi artei sale.

Estimarea era de 25-35 milioane de dolari şi mulţi s-au temut că pragul este prea înalt. Totuşi, evoluţia pieţei internaţionale de artă, nivelul discuţiei şi apetitul crescut pentru arta adevărată ne permiteau să fim optimişti. Dacă aducem aceste argumente - nivelul pieţei şi gustul pentru artă - pe meleagurile noastre, ne dăm seama că jucăm în altă paradigmă, unde ne bălăcim în alte reguli decât cele normale şi de bun-simţ.

"La muse endormie" este una dintre cele mai frumoase realizări ale meşterului, din seria celor cu viziune ovoidală. Aici, organizatorii îl citează, în prezentarea lucrării, chiar pe Barbu Brezianu al nostru, care spune că este vorba de forma primordială, de prima moleculă, germenii întregii vieţi. De altfel, este şi prima dintre aceste lucrări cu formă de ou. Primul model şi inspiraţia pentru muzele sale adormite a fost baroana Renee-Irana Frachon, al cărei portret în formă clasică îl modelase deja în lut. Realizată în 1913, muza vândută pe 15 mai la New York este una dintre cele 6 realizate în bronz după o variantă iniţială în marmură, din 1909-1910. Am scris 1913? Este anul expoziţiei istorice de la Armory Show. Cei trei magi-organizatori ai Show-ului, - Arthur Davies, Walter Pach şi Walt Kuhn - veniţi la Paris de dincolo de Ocean, au recunoscut în Brâncuşi artistul pentru care fac ei acea expoziţie şi au selectat mai multe dintre lucrările sale, printre care şi o muză adormită. Dar cum nu aveau bani de asigurări, semn că Brâncuşi nu era deloc un artist ieftin, la vreo 9 ani de la sosirea lui la Paris, americanii au luat variante de ghips ale sculpturilor lui Brâncuşi. Muza din ghips de la Armory Show a plecat la o tânără moştenitoare a unei averi făcute din căi ferate, una dintre primii colecţionari dintre cei care au apărut, după expoziţia de la Armory Show, precum ciupercile după extrem de umedul fenomen meteo. Variantele din ghips sunt trei, iar cele din bronz vreo şase: două, printre care şi cea vândută la New York, în colecţii private, una la Art Institute of Chicago, alta la Metropolitan Museum of Art din New York şi două la Musee National d'Art Moderne în Paris. Formula în marmură de la care s-a plecat a fost tăiată în 1909-1910 şi se află la Hirshhorn Museum and Sculpture Garden din Washington. Piesele, indiferent de material, nu sunt identice, Brâncuşi obişnuind să facă modificări vizibile de la caz la caz, ca să nu mai vorbim de finisajul diferit realizat chiar de artist. Peste câţiva ani, spre sfârşitul Primului Război Mondial, Brâncuşi merge şi mai departe pe calea idealizării formei şi mişcării, şi de acest fenomen beneficiază şi tema muzei.

Brâncuşiana muză adormită de la New York a aparţinut, din 1958, unui francez, Jacques Ulmann, şi urmaşilor săi. La început se pare că a ajuns chiar la Leonie Ricou, de unde a fost cumpărată de Marie-Laure şi Charles de Noailles, în 1929, ei fiind cei de la care a cumpărat Ulmann.

Până luni-marţi, recordul lui Brâncuşi era de 29,185 milioane de euro, adică 37.623.104 de dolari obţinuţi pentru o sculptură din lemn, "Madame L.R. (Portrait de Mme L.R.)", la Paris, tot la o licitaţie Christie's, în 2009, când se lichida colecţia lui Yves Saint Laurent. Conform tradiţiei dublării, estimarea pentru doamna Leonie Ricou era de doar 15-20 de milioane de euro. Se pare că recordurile Brâncuşi, dacă nu şi vânzările în general, trag exclusiv la casa Christie's. În mai 2005, tot la Rockefeller Plaza, s-a vândut, cu 27,456 milioane de dolari însăşi "Oiseau dans l'espace", supranumită "Zborul", imaginea de pe brevetele piloţilor americani. Ca să nu mai vorbim de ziua de 14 mai 2015 când, tot acolo, a fost vândută cu 9,125 milioane de dolari chia "Muza adormită" de la Armory Show, ghipsul domnişoarei Mary Harriman Rumsey, căci ea este moştenitoarea mai sus invocată. În secolul său de existenţă, fragila sculptură a trecut prin mai multe colecţii, inclusiv pe la Ida Espen Guggenheimer care l-a luat de la prima deţinătoare cu ajutorul lui Marcel Duchamp. La Armory Show, în 1913, Brâncuşi şi Duchamp erau favoriţii publicului, în timp ce Picasso a fost foarte puţin băgat în seamă. În acest timp, cu sau fără Christie's, ne uităm la "Cuminţenia" noastră şi ne gândim la cele 20 de milioane amărâte ale sale, pe care am preferat să le dăm pe studii de nefezabilitate sau pe apă de panseluţe.

A fost o vreme, prin anii '90, când Brâncuşi, sculptorul, era cel mai tare în preţuri de artă plastică, apoi au venit tare din urmă pictorii, mai ales Picasso. Acum, în vânzarea de la New York, Brâncuşi l-a depăşit pe Picasso, ca în vechile vremuri, în condiţiile în care nici spaniolul nu a concurat cu piese slabe sau necelebre. "Femme assise, robe bleue", portretul total Picasso al Dorei Maar, a pornit de la o estimare mai mare, de 35-50 de milioane de dolari, dar a rămas între aceste limite, cu o adjudecare de doar 45.047.500 de dolari. A mai fost un astfel de portret în licitaţie, unul mai puţin important şi estimat, care s-a vândut cu vreo jumătate de milion de dolari.