PLASAMENTE ALTERNATIVE Vara, la licitaţie

Mai întâi de toate, să stabilim unde ne aflăm. Ei bine, ne aflăm la Licitaţia de vară a Artmark, una dintre cele patru licitaţii pentru tot atâtea anotimpuri din formula cu care casa de licitaţii a pornit la drum. Desigur, nu se limitează la acestea şi face mult mai multe şi mai tematice, de nişă, dar acestea au rămas vedetele care dau greutatea specifică tradiţiei.

În acest an au fost propuse nu mai puţin de 184 de piese şi numai una şi una. Iar prima a fost splendoarea niponă de Samuel Mutzner numită "Curtezane din Shimabara", adjudecată cu 160 de mii de euro. Este o pictură extraordinară, o compoziţie dinamică şi expresivă, în detaliu susţinută şi cu atmosferă rar întâlnită în creaţia unui gaijin. Această pânză este pentru pictură ceea ce "Yamato Damashii", epopeea celor 47 de ronini scrisă de generalul diplomat Gheorghe Băgulescu, este pentru literatură, adică o operă creată de un străin vrăjit de sufletul japonez pe care îl surprinde atât de bine în creaţia sa. Am ajuns la această concluzie admirând pictura în expunerea sa de vedetă de muzeu vestit, de la Art Safari-ul recent încheiat.

Născut în 1884, pictorul a călătorit mult, în vremurile complicate care au coincis cu tinereţea căutărilor sale. În 1912 ajunge în Japonia şi stă până în 1915. De fapt, nu prea stă locului, colindă şi pictează, inclusiv la Kyoto, oraşul gheişelor, de unde şi-a luat şi subiectul. Shimabara este, dar mai ales a fost, cartierul gheişelor, hanamachi, iar până la un moment dat, şi yăkaku, cartier al prostituatelor. Tayă este cel mai înalt grad în arta gheişelor, care nu trebuie confundate cu prostituatele şi nici cu ceea ce noi şi anglo-americanii am numi curtezane. Pictura lui Mutzner are şi o mare valoare documentară, descriind foarte viu alaiul cu care se deplasa o tayă-san, acum mai bine de un secol.

În 1916, Samuel Mutzner expune la Bucureşti apoi, din 1917, îl aflăm în Venezuela, unde scrie pagini de istorie. În 1916 expune şi la New York, o expoziţie cu picturi realizată în timpul şederii sale în Japonia. La Bucureşti expoziţia a ţinut din 17 ianuarie până la 28 februarie, în timp ce la New York simeza a fost deschisă din 28 ianuarie până la 11 martie. Despre pictura vândută la Artmark sub numele "Curtezane din Shimabara" ştim că a fost expusă la Bucureşti, apare inclusiv în catalog, la numărul 67, cu numele "Tayou-San dans un jardin de Shimabara". În schimb, nu prea avem certitudinea că a fost şi la New York, nu este menţionată eventuala poziţie în catalogul expunerii americane. Mai mult, cronicile de acolo menţionează clar, după cuvinte de apreciere, că jumătate din lucrările japoneze ale lui Mutzner sunt expuse, în acelaşi timp, la Bucureşti. Iar pictura este de dimensiuni mari, 2,22 metri pe 1,76, este de-a dreptul excepţională, vine dintr-o încântătoare perioadă a plasticii româneşti, când pictam într-o Japonie ce nu se deschisese prea mult europenilor. Chiar şi Carol al II-lea ajunge în Japonia după Mutzner, în 1920, când familia regală vrea să îi bage Moştenitorului minţile în cap cu un turneu în jurul lumii.

Nu ştim ce rezonanţă a avut pictura lui Samuel Mutzner în Japonia, dar ştim sigur că unul dintre preţurile de milioane ale lui Adrian Ghenie a fost plătit de un japonez. Anul trecut, în mai, Yusaku Maezawa, un tânăr îmbogăţit rapid de comerţul electronic, cam de-o seamă cu pictorul nostru, a dat 2,59 milioane de dolari pentru pânza acestuia "Autoportret ca Vincent van Gogh", licitată de Sotheby's la New York. Atât picturile lui Mutzner din Japonia, cât şi cele ale lui Adrian Ghenie, în general, au apărut în licitaţiile acestui mileniu, ridicând semnificativ valoarea, dar şi calitatea pieţei de artă de la noi. Cu diferenţa că, pentru Mutzner, este vorba de recentul deceniu iar pentru Ghenie de ultimul ceva mai puţin de un an. Marţi, la Artmark, s-a dat, cu 68 de mii de euro, un "Carpe diem" axat mai mult pe subtilul joc clar-obscur decât pe gestualitatea aparent nervoasă care l-a impus. Este, totuşi, un preţ modest pentru vestitul nostru artist şi, de s-ar şti în lume, ne-ar transforma într-un surprinzător izvor de Ghenie la preţuri mici. Ajutăm şi cu estimări de neînţeles, 8-9 mii în cazul de faţă, deşi viitorul riscă să transforme aceste cifre ale miilor în milioane.

Nu Ghenie este, însă, al doilea preţ al licitaţiei Artmarkului de vară, ci Aman, artist de la începutul picturii la români. "După petrecere", sau "Natură statică cu fructe şi vin franţuzesc", pânză de dimensiuni mai mari de Theodor Aman, a fost adjudecată cu 130 de mii de euro. Interesant este faptul că această pictură apare într-o altă pictură care redă o scenă din interiorul atelierului lui Aman. În prezent poate fi chiar identificat acest colţ şi locul unde era expusă pictura în cauză în muzeul Aman de exact peste drum de sediul Artmark. Astfel, autenticitatea operei de artă este de-a dreptul "beton armat", domeniu în care s-a impus, ştiinţific, profesorul Mircea Mihăilescu, colecţionarul deţinător al picturii în cauză. În acest moment, când nu ştiu ce a făcut pictura lui Aman de când a plecat de pe pereţii atelierului şi a ajuns la universitarul-colecţionar, mi se face un dor nebun de metodologia occidentală, cea care îţi spune tot, pe unde au umblat şi ce au făcut între timp loturile de artă scoase la licitaţie.

Dar nu Mutzner sau Aman şi nici Ghenie nu sunt recordmanii pieţei româneşti. Scena este dominată, totuşi, de evoluţiile lui Nicolae Grigorescu iar marţi, la Artmark, asta a însemnat 32,5 mii de euro pentru o delicată pictură cu flori, având o stranie dedicaţie chiar pe faţă, deasupra semnăturii, şi 24 mii de euro pentru "Evreu din Bacău", o altă pictură dintr-o colecţie bine numită şi istorică. Tot cu 32,5 mii de euro s-a dat pictura cu fiica autorului, Ştefan Dimitrescu, cu o păpuşă în braţe. Imaginea aminteşte, ne-o spun şi organizatorii, de o imagine cu acelaşi subiect aflată în excepţionala colecţie a mult prea torturatului muzeu din Topalu, donată, cu acte clare şi suflet enorm, de doctorul Gheorghe Vintilă. Pictura de la Artmark provine şi ea dintr-o colecţie istorică, o istorie a comunismului şi a oamenilor care ni l-au administrat cu forţa.

Un nume des întâlnit, inclusiv în topul vânzărilor, este cel al maestrului Gheorghe Petraşcu. "Pe malul mării", scenă din categoria "soţia pictorului la malul apei", a fost adjudecată cu 16 mii de euro. Cu mai mult, 24 de mii de euro, s-a dat o altă scenă de la malul mării de Petraşcu, una fără personaj dar mai abruptă, de la Techirghiol, mai exact, când se dădea nămol la tot poporul, deşi asta nu apare în pictură. Când intrăm în casă, găsim mere şi cărţi, nu în această ordine, ci totul într-o natură de atelier pictată de Petraşcu şi vândută de Artmark cu 16 mii de euro.

La licitaţia de vară ţinută marţi, la Artmark, a fost şi un strop de Baba, un ostenit "om cu lingură", vândut cu 12 mii de euro. Şi mulţi alţi stropi de pictură bună, vândută cu preţuri mici sau nevândută pur şi simplu. Poate că banii au fost băgaţi deja în vacanţele în care ne vom gândi la picturile triste că nu au fost bani şi pentru ele.