PLASAMENTE ALTERNATIVE Veselii şi tristeţi, la vânzarea de artă

Licitaţia de primăvară a Artmark s-a derulat cu succes. Adică au avut loc vânzări multe şi la preţuri bunicele. Există şi pot exista, desigur, opinii mai nuanţate, probabil cele ce se raportează la vânzările de altă dată, dar eu pun un semn de apreciere, raportându-mă la vânzările de acum, din alte părţi.

Grigorescul ediţiei a fost o ţărăncuţă cu fuior, pe pânză şi nu pe lemn, dar semnată tot cu roşu. Evaluată în intervalul generos 60-90 mii de euro, pictura din 1895 a fost vândută cu 85 de mii de euro. Locul doi aparţine lui Nicolae Tonitza artistul ce îşi dispută locuri pe podium cu Grigorescu, dar punctează mai mult la bogăţia ofertei decât la preţurile de top. Un cap de copil, de fapt o domnişoară cu buze rujate şi ochi migdalaţi, s-a dat cu 58 de mii de euro, estimarea minimă fiind de 60 de mii de euro. Un nud de Pallady a fost vândut şi el cu 17 mii de euro, peste estimări, acest gen de picturi fiind şi el un capitol aparte în istoria plasticii frumoase româneşti.

Am stabilit podiumul, astfel că vom purcede la o discuţie mai degrabă cronologică. A fost un început bun, iar pauza de neadjudecare a apărut la poziţia 12. Până atunci s-au dat jucători recunoscuţi şi frecvenţi ai pieţei noastre de profil: Ludovic Basarab cu două piese neaoşe, o cârciumă de sat cu 1,4 mii de euro, dar şi o scenă de muncă la câmp, mai ieftină decât cârciuma, doar 900 de euro. Mai la mijlocul vânzării avea să se dea, tot cu 1,4 mii, o scenă de apus greu, albastru, cu un car cu boi ca un fulger desumflat ce se târăşte pe drum.

Eforturile agrare continuă cu Rodica Maniu, cu un întors de fân de 1,4 mii de euro, dar şi cu o scenă de aprovizionare cu apă, în gestul consacrat, frumoasa cu vasul pe umăr, de Vermont, de această dată, adjudecată cu 3,750 de mii de euro. În continuare, un cosaş în plină acţiune, de Octav Băncilă, pe un câmp cam precum cel din scena cu ţăranii împuşcaţi în fugă, din spate, în 1907, a fost adjudecat cu 3 mii de euro. A şasea scenă rurală, şi ultima din acest început de licitaţie, e de Ghiaţă, o tacla mixtă în trei, şi a costat 2,250 de mii de euro. Este preţul la care au urmat două scene cu bărci în port de Constion, despre care aflăm, după atâta amar de vreme, că se numeşte Constantin Ionescu. Lipit, urmează o scenă asemănătoare, cu bărci cu vele la ţărm, dar şi cu un colţ de Veneţie, de Rudolf Negely, adjudecat peste estimare, la 3 mii de euro. Şi tot de Negely, tot Veneţie cu bărci, o privire mai din interior, cu numai 1,2 mii. Poziţia 11 este un set de trei desene de Otilia Michail Oteteleşanu, cu copii porniţi să cunoască sau chiar să cucerească lumea, "Primii paşi" aducându-le deja 900 de euro. O "Evă", singură, Afrodită ridicându-se nu din spuma mării, ci din strânsoarea unui şarpe uriaş, de aceeaşi autoare, s-a dat, mai târziu, cu 350 de euro.

Şi alţi autori s-au vândut în mai multe oferte. De Nicolae Vermont avem numita "Ţărăncuţă cu ulcior" dar şi o "Florăreasă", tradiţională, cu crini albi, ca nişte suliţe în mână, la nu mai puţin de 8 mii de euro. De Tonitza s-a vândut cu 5,5 mii de euro o imagine cu biserică abil văzută printre copaci desfrunziţi. De Octav Băncilă s-a vândut, chiar mai bine decât cosaşul rotitor, un braţ de liliac în floare, cu 3,5 mii de euro, crizanteme cu 3,250 de mii, altele, cu acelaşi titlu, autor şi estimare, nu s-au vândut deloc, aceeaşi soartă cu un portret din profil de bătrân evreu. Ajungem la o covată cu mere răvăşite de o mână de artist pus pe naturi statice, probabil chiar autorul, Octav Băncilă, s-a dat cu 2,250 de mii, iar un braţ de trandafiri, alb-roze, 2,5 mii de euro.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna este un artist de excepţie, care se găseşte în număr consistent pe piaţă, şi chiar în forme mai bune. La licitaţia Artmark de marţi s-au dat, mai întâi, o natură aranjată cu ulcioare şi fructe, cu 1,6 mii de euro, apoi o casă ţărănească de 2,5 mii de euro, chiar mai mult decât în realitatea imobiliară, apoi, în rafală, o ţărăncuţă, portret nu foarte plăcut privirii, cu 1,8 mii de euro, o altă natură cu mere de lumină şi vase de cupru, la 3,250 de mii, şi mai ales, la 5,5 mii de euro, o scenă cu un bătrân şi ascetic călugăr citind la lumină ce pătrunde, filtrată de vremuri, printr-un geam de chilie. Avem şi imobliare cu acest artist, o stradă din Bucureşti, cu 2,250 mii de euro, şi case din Sibiu, cu 2,5 mii. La 2,5 mii s-a dat şi o natură statică, dar şi un autoportret, iar singura piesă cu semnătura maestrului a fost un copil cu caprele pe malul râului. A durat cam mult, dar am menţionat toate ofertele maestrului de la Piteşti apărute în licitaţia de primăvară de la Artmark. Am putea spune că s-au înmulţit şi preţurile au scăzut. Nu mult, iar procentul de adjudecare este semnificativ.

Iser este un alt artist ce joacă bine în licitaţii. Şi nu mă refer la anii 90, cu preţuri mari pentru nivelul de atunci al pieţei, ci la primii ani ai aces-tui mileniu, când ne cunoaştem pictorii prin vânzări, numărul lucrărilor apărute în lumina publică fiind mai mare, chiar mult mai mare, decât cel al pieselor din muzee. O odaliscă ce soarbe o cafea, din pastel ca toată imaginea, a plecat la 3,5 mii de euro, un Pierrot şi o colombină, în guaşă, la 8 mii de euro, o tătăroaică cu ulcior, tot guaşă, la 1,8 mii de euro, şi "Turci în cafenea", 900 de euro.

Dacă artiştii tineri şi cei ai zilelor noastre s-au mutat la Lavacow-ul online, avem în licitaţia Artmark clasică, de anotimp, contemporanii regretaţi. În primul rând, Sabin Bălaşa, fie un ulei mic, dar nu foarte mic, la numai 1,5 mii de euro, şi un al doilea, 7,5 mii de euro pentru o alegorie specifică maestrului. Din păcate, aici neadjudecarea este amplă, prezentă rău, şi ne întristează iremediabil.