Point break

Ce se întâmplă acum în România? S-ar părea că "jocul" a ajuns în momentul decisiv. Totul pledează pentru ideea că am străbătut tot acest drum iniţiatic pentru a atinge acme, acea fază care în tragedia clasică grecească denumea punctul culminat al piesei. Partida - care şi aşa durează de ceva vreme - trebuia să se încheie odată şi odată! Răul, oricare ar fi el, trebuia exorcizat! De aceea, "războiul sfârşitului lumii" a fost (re)pus în scenă astfel încât publicul să fie constrâns să participe. "Războiul" mediatic la care am fost obligaţi să asistăm - în epoca noastră "conectată" la internet şi la informaţie instantanee ar fi aproape imposibil să ne sustragem - ne-a ţinut cu sufletul la gură. Iar confruntarea nu s-a dat în jurul aflării Răului, ci al personalizării sale. Ori, dintre diferitele personaje prezentate publicului pentru exerciţiul ritual al urii (Străinul, Conspiratorul etc.), Vrăjitoarea a părut să întruchipeze cel mai bine Răul. Mai ales că tendinţa de a "corecta" pornirea diabolică a Femeii, tolerată şi încurajată de occidentul decadent, este împărtăşită, în acest colţ al Europei unde bătaia este "ruptă din rai", de puternicii zilei. Nu este aici, în lumea aceasta, nici locul, nici timpul pentru politica corectă sau #MeToo. Aşa că Laura Codruţa Kövesi, vrăjitoarea cu nume maghiar, trebuie sacrificată pentru purificarea ţării.

În acest "meci" dramatic, ministrul Tudorel Toader, distribuit în rolul judecătorului Vrăjitoarei, nu putea avea decât un rol secundar în care - având în vedere ridicolul personajului obsedat de afirmarea valorii sale - şi-a făcut cum a putut mai bine datoria. Lupta împotriva corupţiei a fost înlocuită cu mult mai impresionata bătălie împotriva "statului paralel" şi pentru "adevăratul" stat de drept. În vederea acestui obiectiv s-a încercat determinarea "realităţii". Pas cu pas, lună după lună, spaţiul "adevărului" a fost invadat şi poziţiile consolidate în vederea asaltului final. Într-o atitudine inspirată din arsenalul mediatic trumpian, tot ce nu corespundea propriei variante asupra faptelor era definit fake news. Până într-acolo încât chiar cei ce par a deconspira fake-news-ul sunt, dacă nu promotorii săi direcţi, atunci susţinători ai săi.

În această confruntare privind ocuparea "realităţii", lupta biblică împotriva Răului indus prin fake news nu este nouă, doar că în acest point break este sistematic pusă în prim plan. Acum puţin mai mult de un an, când interviul lui Liviu Dragnea la postul elveţian de radio SRF - interviu în care apărea celebra formulă bullshit - era făcut cunoscut publicului român, deja se vorbea despre fake news. Când interviul a fost pus pe internet, observatorii români au fost interesaţi doar de partea privind corupţia, au pierdut din vedere contextul. Dragnea spunea, şi dacă ascultăm bine, se pare că punctează lovind ritmic într-o masă, "I want to discuss about program, about the Romanian future, not this kind of bullshit - sorry, Russia, corruption, I don't now, many things - because we cannot use Romanian chances if we have this kind of debate". ("Vreau să discut despre program, despre viitorul românesc, nu despre un fel de «bullshit» - îmi pare rău, Rusia, corupţie, tot felul de astfel de lucruri - pentru că nu putem folosi şansele României dacă avem o astfel de abordare"). Ziaristul elveţian care a realizat interviul, Urs Bruderer, a dat publicităţii acest fragment pentru a proba veridicitatea interviului. Dar în România, legătura implicită pe care şeful PSD o făcea între Rusia şi corupţie nu a atras atenţia. Această insuficienţă să fi fost doar efectul pervers al centrării obsesive asupra luptei anticorupţie? Oricum, Rusia era, în limbajul lui Donald Trump, fake news. Şi aşa devenea şi în formula folosită de Liviu Dragnea care abia se întorsese, plin de încredere, de la inaugurarea celui de-al 45-lea preşedinte al SUA. Căpătase acolo convingerea (vă mai aduceţi aminte, "daddy is back") că poziţia Americii faţă de lupta anticorupţie din România se va schimba. Şi dacă (încă?) poziţia oficială a Departamentului de Stat nu s-a schimbat, astăzi Donald Trump nu mai poate spune că Rusia ar fi fost o ştire contra-făcută, pe când Liviu Dragnea pare să fi reuşit în întreprinderea sa. În orice caz, astăzi, "vinovăţia" Laurei Codruţa Kövesi a fost transformată dintr-o poveste într-un "fapt". Iar acest "fapt" poate justifica pentru o parte a publicului, paşii următori cererii de revocare a procuroarei şefe a DNA. Şi, suspendarea şi revocarea preşedintelui, a Străinului infiltrat de Conspiratori la conducerea ţării, nu mai pare doar un scenariu exotic.