Pokemon Go, faza pe supermarket, bancă şi bursă

Jocul care face furori acum în mediul virtual ar putea fi pus în conexiune curând cu strategiile de marketing ale marilor comercianţi. Şi cum să nu alergi după monstruleţii de buzunar când aceştia vor purta şi reduceri la cingătoare?

Duminică aflam cu încântare că Pokemon Go este, în sfârşit, disponibil şi în România. Jocul se bazează pe implementarea unor cârlige de realitate virtuală într-o aplicaţie precum cele în care stau zilnic tinerii cu nasul în timp ce merg cu metroul. Mai pe scurt, instalată pe telefonul cu GPS-ul pornit aplicaţia îţi oferă ocazia să vânezi tot soiul de monstruleţi de buzunar precum cei din desenele animate cu pokemoni, mergând prin oraş până când aceştia îţi ies în cale. Pe măsură ce capturezi pokemoni acumulezi experienţă şi puncte şi avansezi în nivelul jocului, după care poţi începe să te lupţi cu alţi jucători (fiecare cu manajeria sa de pokemoni pe post de gladiatori personali) şi chiar să câştigi bani virtuali când preiei o sală de antrenamente pentru posesorii de pokemoni.

Pe site-urile de tehnologie au apărut sfaturi pentru culegătorii de pokemoni, iar cele mai interesante sunt cele cu "la ce să te aştepţi". De regulă, trebuie să te aştepţi să mergi mult pe jos (aplicaţia îşi dă seama când te deplasezi cu metroul sau autobuzul datorită vitezei aşa că va livra pokemoni mai rar), să te întâlneşti cu mulţimi de oameni în anumite puncte (pokeStopurile) ocazie cu care s-ar putea să fi puţin jefuit (hoţii de buzunare au şi ei smartphone-uri cu Android) şi să dezvolţi destul de repede dependenţă, motiv să-ţi pierzi şi jobul dacă te uiţi mai mult în telefon decât în ochii clientului.

Miza fenomenului Pokemon Go nu poate rămâne însă doar mutarea de colo colo prin oraş a unor mulţimi de zombi care pândesc la intersecţii să le apară în ecran câte un muţunache simpatic. Cât de curând se vor găsi probabil pârghii pentru ca pokemonii din marketing să îşi bage coada, iar monstruleţii să aibă ataşate anumite oferte de nerefuzat. Dacă de pildă îl urmăreşti pe Pikachu care te duce la eMag unde tocmai se derulează săptămâna reducerilor irezistibile la gadgeturi IT, poţi zice pas? Sau pe Charmander care poate fi găsit numai la standul Carrefour de televizoare smart cu preţul redus doar azi? Iar Bulbasaur are drum neapărat prin faţa Bancpost care tocmai a lansat un card de credit în colaborare cu Wizz Air?

Mă rog, posibilităţile sunt nelimitate, mă gândesc chiar la mobilizarea electoratului tânăr la vot, cam refractar la ideea de civism şi implicare activă în politică (ar fi interesant ca Squirtle să defileze prin faţa secţiilor de vot unde posesorul telefonului e arondat iar asta se poate regla destul de uşor dacă permiţi accesul la datele din contul Google). Sau chiar la organizarea unor revoluţii complementare cu cele răspândite până acum prin reţelele sociale cu pokemonii purtători de mesaj politic în loc de cel comercial - asta dacă se va permite ca fiecare utilizator să-şi personalizeze monstruletii şi să poţi adera la un anumit grup cum se face acum pe Facebook cu grupurile de discuţii.

Este o perspectivă care mă sperie puţin gândindu-mă la "Minunata lume nouă" a lui Huxley şi la elixirul fericii (şi îndobitocirii) Soma ce ar putea fi adaptat acum la un set de aplicaţii de mobil. Singurul lucru care îndulceşte acest posibil coşmar este faptul că în acest fel s-ar putea promova şi iniţiative umanitare sau civice (dacă pokemonii ne-ar fi condus din timp la BNR, să vedem Cuminţenia Pământului, poate alta era situaţia donaţiilor acum...) sau chiar impulsiona proiecte în suferinţă. Domnul Ludwik Sobolewski, directorul general al Bursei de valori Bucureşti, de pildă, ar trebui să depună toate eforturile după ce jocul evoluează ca pokemonii capturabili să se afle şi prin intersecţia de pe bulevardul Carol, prin holurile clădirii Modern sau măcar să vorbească între ei despre SIF-uri, Romgaz şi stop loss-uri. Poate, poate...