Polarizarea deponenţilor justifică stimulentele fiscale pentru economisire

Într-o prezentare susţinută la SNSPA ("Creşterea economică, dezvoltarea României şi reducerea sărăciei"), pe 27 mai, prim-vice Guvernatorul BNR Florin Georgescu a prezentat o statistică interesantă privind polarizarea economisirii în România, pe baza datelor de la Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar şi calculelor proprii.

Astfel, două treimi dintre deponenţi, cei mai "săraci", cu mai puţin de 1.000 lei păstraţi în bancă, cumulau la finalul anului 2015 doar 1% din valoarea totală a depozitelor, de 130,4 miliarde lei. La cealaltă extremă, 4% din persoanele cu depozitele cele mai mari aveau două treimi din valoarea sumelor economisite. Dintre aceştia, 2% (288.000 persoane) cu economii de peste 100.000 lei aveau mai mult de jumătate (51%) din sumele păstrate în băncile din România. Doar 94 dintre cei mai bogaţi deponenţi, cu depozite de peste 10 milioane lei, deţineau 2% din sumele economisite, o avere dublă prin raportare la cea cumulată de cele mai sărace două treimi (9,4 milioane deponenţi) dintre persoanele cu bani în bănci.

Polarizarea sumelor economisite se vede şi din structura veniturilor. Astfel, 10% dintre cele mai bogate gospodării din România obţin venituri de 13,4 ori mai mari decât cele mai sărace 10% dintre gospodării, în comparaţie cu un raport de 8 în Polonia, 6,5 în Ungaria şi 5,2 în Cehia, se mai arată în analiza lui Florin Georgescu. Acelaşi dezechilibru apare dacă ne raportăm la ponderea veniturilor celor mai bogate gospodării: 20% dintre cele mai bogate familii deţin împreună 40% din veniturile realizate de toate gospodăriile din România, în timp ce în Polonia procentul este de 39%, în Ungaria de 37% iar în Cehia de 35%.

În aceste condiţii, păstrarea impozitului de 16% pe dobânzile şi aşa minuscule din România în acest moment (în medie 1%), având în vedere sumele de până la 1.000 de lei deţinute de două treimi dintre deponenţi, îşi pierde utilitatea contribuind, cel mult, doar la căderea în derizoriu a ideii de economisire pentru aceste persoane. Scutirea de impozitul pe dobânda până la un anumit plafon al sumelor economisite ar încuraja mai mulţi deponenţi să pună un ban de-o parte în loc să-l "investească" în consum, cu atât mai mult cu cât sistemul de economisire-creditare corect aplicat-şi mă refer aici la neregulile descoperite de Curtea de Conturi recent la băncile pentru locuinţe care uitau să mai dea credite la sfârşitul perioadei de economisire-şi-a pierdut din atractivitate odată cu scăderea dobânzilor la credite (în plus, nu toţi cei care economisesc ar vrea să se împrumute la finalul celor 5 ani).

Cel puţin, polarizarea accentuată a deponenţilor din România face mai suportabilă ideea de bail-in: sunt relativ puţini cei care au somnul agitat de când salvarea băncilor cu probleme e lăsată în grija persoanelor cu conturi mai mari de 100.000 euro (plafonul de garantare în UE).