Preşedintele anti-sistem s-a predat... sistemului!

Printre cioburile colorate ale "caleidoscopului" politic de la Bucureşti nu se vede, aproape deloc, pînă în America. Nici nu pare să fie mare nevoie! Ne sunt suficiente tribulaţiile sentimental-erotice ale "damelor de consumaţie" ajunse "vedete", "dive" şi "personalităţi" ale vieţii mediatice, muzicale şi politice; atracţia luptelor de gladiatori cu care ne umplu străzile clanurilor care-şi dispută supremaţia asupra localităţilor, ţinuturilor şi afacerilor murdare din România, pe care poliţia, nu-le-vede-nu-le-cunoaşte, ocupată cum este, pînă peste cap, cu supravegherea, reglementarea şi pedepsirea tuturor celor care încearcă să se deplaseze, cu maşina, printre gropile antice, medievale şi moderne ale României, cu arestarea inconştienţilor care se aruncă în mare pe vreme de furtună, ori punerea la popreală a celor care fură, cu neruşinare şi fără fereală, la drumul mare, oul de sub găina megieşului; mă rog, cu aventurile rocamboleşti ale "arhanghelilor" DNA-ului chemînd la "înfricoşata judecată" personaje din cele mai alese straturi ale protipendadei locale, politice şi "de afaceri"; cu groaznicele accidente care seamănă morţi, sfîrtecaţi şi făcuţi bucăţele, pe bietele drumuri ale ţării care şi-au pierdut de mult speranţa să mai ajungă şosele, ori autostrăzi; cu frămîntările instituţional-clericale generate de ridicarea sfioasă a vălului sub care zac ascunse cu grijă păcatele cele lumeşti ale slujitorilor bisericeşti şi cîte alte subiecte care ne ocupă nu doar tot timpul, ci şi întregul orizont în care au loc "Evenimentele". Faptele acelea, puţine şi adesea prea puţin vizibile la lumina zilei curente, care contează cu adevărat, pentru că ele schimbă direcţia în care se mişcă lumea, pentru alţii şi pentru noi.

În America, aşadar, s-a închis o buclă dintr-un parcurs politic şi electoral excepţional, care a avut o miză fără precedent, esenţa însăşi a contradicţiei în termeni: să aducă la Casa Albă, în fruntea Administraţiei, a sistemului, care va să zică, un Preşedinte anti-sistem. Operaţia a reuşit dar pacientul... nu se simte bine deloc! Abia mai mişcă, mecanic, sacadat, cu aerul unui robot căruia stau să i se termine bateriile! Ultimul act s-a deschis odată cu concedierea lui Steve Bannon. Omul care a distilat, pentru candidatura lui Trump, ideologia "luptei cu sistemul", cel care l-a transformat pe acelaşi Trump într-o variantă americană a lui "Harţă răzeşul" din paginile lui Alexandri. Un personaj pentru care sfada este nu vreun sindrom nevrotic, ci o filosofie de viaţă şi unealta ideală pentru a-i obliga pe alţii să facă ceea ce nu ar vrea cu nici un preţ să facă împotriva propriului lor interes, dar care serveşte cît se poate de bine interesul omului capabil să instrumentalizeze cearta, spre cîştigul lui. Extremele la care a ajuns comportamentul public al Preşedintelui american în funcţie, în relaţia cu presa, spre exemplu, nu au precedent în întreaga istorie a SUA şi poartă, fără nici un dubiu, marca inconfundabilă "Bannon". Steve Bannon a fost, însă, mult mai mult decît un "păpuşar" şi creator de măşti publice pentru Preşedinte. A fost ancora şi punctul de reper pentru însăşi credibilitatea politică a lui Trump. "Greii" invizibii ai Americii care au investit în această aventură nu s-au bazat cine ştie ce pe calităţile lui Trump, ci pe robusteţea şi promisiunile lui Bannon. Pe bună dreptate, la ieşirea sa din scenă, acest anti-Polonius de autentică extracţie shakespeariană a declarat trist, nu doar pentru el, ci pentru întregul parcurs pe care îl reprezintă: această preşedinţie s-a terminat! Are perfectă dreptate! În afara ginerelui, implicat pînă peste cap în "afacerea Rusia" şi a fiicei sale, nu mai există nici un supravieţuitor al echipei care a preluat mandatul la Casa Albă, în ziua inaugurării. Cei doi, însă, sunt doar elemente de tamponare psihologică pentru Preşedinte, nicidecum pivoţi în jurul cărora s-ar mai putea articula o echipă care să-i continue mandatul anti-sistem. De altfel, Fortimbras a preluat controlul asupra castelului în care Trump s-a jucat de-a Preşedintele anti-sistem, în persoana generalului John Kelly. Tot ceea ce sistemul mai are de făcut este să decidă ce va face cu "singuraticul personaj", rătăcit pe culoarele puterii. Două scenarii stau la răscruce.

Primul, Trump este păstrat şi "ajutat" să ducă povara prezidenţială mai departe. Desigur, în condiţiile în care fiecare şi oricare dintre mişcările sale vor fi dictate de "sistem". Motive consistente pentru a îmbrăţişa această variantă sunt, mai ales sus, pe Capitoliu. Acolo, aleşii Partidului Republican, care formează majoritatea, nu au nici un interes să se prezinte la viitoarele alegeri, peste doar un an, pentru a spune că tot ceea ce au putut să facă în mandatul lor a fost să îngroape "Preşedinţia Trump". E prea puţin şi prea puţin convingător! Dacă agenda aşa zisei reforme fiscale ar putea fi trecută, atunci efortul de a-l ţine pe Trump la Casa Albă s-ar justifica. Problema este că puţini mai cred în această posibilitate, chiar dacă s-ar mai încumeta să încerce. Două eşecuri sunt, totuşi, mult mai greu de digerat, electoral, decît unul; riscuri, deci, foarte mari.

Scenariul doi, Trump este ţinut la Casa Albă doar pentru a fi băgat în maşinăria de tocat a unui proces de impeachment, procedura constituţională care poate pune capăt oficial mandatului Trump mult înainte de termen. Motivele se găsesc, toate, în dosarul Rusia, care abia a început să fie "decopertat", vorba doamnei Koveşi. Dacă sistemul primeşte liber să dea drumul la tot ceea ce are în desagă...nu mai există decît o singură ieşire pentru D. Trump: ieşirea din mandat pe uşa din dos, a umilinţei şi a descalificării publice şi politice. În felul acesta, republicanii au posibilitatea să-l vadă instalat la Casa Albă pe actualul Vice-preşedinte, Mike Pence, o figură a cărei credibilitate este cel puţin egală cu a majorităţii din Congres, dacă nu chiar peste ea, nu doar prin contrast cu eraticul Trump. Toată lumea mulţumită, iar victoria sistemului, deplină! Există totuşi un cost, care nu poate fi evitat. Republicanii vor trebui să explice Americii şi electoratului lor de ce au lăsat accidentul Trump să se întîmple! S-ar putea să-i coste mai mult decît arată, acum, sondajele şi cercetările de piaţă electorală! Oricum, însă, este cel mai mic preţ care trebuie plătit.

De ce este, această istorie, esenţială?

În partea pozitivă, pentru că va schimba în bine de acum înainte, pentru multă vreme, modul în care marile partide ale Americii vor pregăti candidaţii cu şanse să ajungă la Casa Albă. Mirajul "candidatului anti-sistem" va dispărea de pe scena politică americană. Tot în partea pozitivă, pentru că, pe această cale, cea care duce fie la emascularea totală a mandatului Trump, fie la demiterea sa rapidă, riscurile politice interne şi internaţionale se reduc semnificativ. În loc să se ocupe de "năzbîtiile" Preşedintelui şi de furtunile declanşate zilnic de el pe twitter, America s-ar putea ocupa ceva mai cu folos de marile teme ale economiei şi problemelor sale sociale, de relaţiile economice şi politice dificile atît cu aliaţii, cît şi cu competitorii-inamicii săi. Nu doar America, ci lumea, în ansamblu, are nevoie la Casa Albă de un Preşedinte, în sensul celei mai bune tradiţii, cea creată de Părinţii Fondatori, nu de făuritorii de marionete.