English
Pieţele "dopate" până la refuz cu banii ieftini de la Federal Reserve şi Banca Centrală Europeană au reacţionat asemeni unui drogat căruia i se refuză o doză şi mai mare, absolut necesară pentru menţinerea unei aparenţe de normalitate, în urma ultimei şedinţe de politică monetară din zona euro.
Reacţia brutală, atât pe piaţa valutară, dar şi la nivelul indicilor bursieri, nu s-a datorat inacţiunii BCE, ci "refuzului" acesteia de a îndeplini aşteptările pieţei.
Scăderea dobânzii pentru depozitele bancare până la -0,3%, prelungirea orizontului programului de relaxare cantitativă până în martie 2017 şi includerea obligaţiunilor municipale în lista activelor financiare achiziţionate nu au fost suficiente.
Evoluţia pieţei valutare în urma deciziei BCE, unde cursul USD/EUR a crescut cu peste 3%, depăşind nivelul de 1,09 dolari, a fost caracterizată drept "baie de sânge" de către Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph, pe fondul poziţiilor short masive pe EUR.
În loc să coboare la 1,03 USD/EUR, după cum prognoza Goldman Sachs pentru clienţii săi, moneda unică a înregistrat cel mai mare salt faţă de dolarul american din ultimii şase ani (vezi graficul).
Dar de ce nu s-a ridicat Mario Draghi la înălţimea aşteptărilor, pe care el însuşi şi alţi oficiali ai BCE le-au alimentat permanent în ultima perioadă? Din cauza opoziţiei din cadrul Consiliului Guvernatorilor, după cum a scris recent Reuters.
"Draghi a ridicat aşteptările la un nivel foarte înalt în mod intenţionat, astfel încât membrii Consiliului să nu mai aibă alte opţiuni", a declarat o sursă anonimă, iar pentru aceasta "preşedintele BCE a fost criticat deseori, dar nu public, de mai mulţi guvernatori", mai arată agenţia de ştiri.
Alte surse Reuters au declarat că pieţele aşteptau o creştere cu 25% a achiziţiilor lunare de titluri financiare, de la 60 de miliarde de euro în prezent, dar şi scădere dobânzii pentru depozitele bancare de la BCE cel puţin până la -0,4%.
Extinderea semnificativă a programului QE al BCE ar fi fost justificată, desigur, prin "îmbunătăţirea perspectivelor de creştere economică şi alimentarea inflaţiei, care se menţine, cu încăpăţânare, la un nivel scăzut", după cum mai scrie Reuters.
În cadrul conferinţei de presă de la Frankfurt, Draghi a refuzat să confirme, în urma unei întrebări a ziariştilor, dacă noul nivel a dobânzii reprezintă limita inferioară a BCE, considerând că valoarea actuală este "adecvată".
Unul dintre guvernatorii care şi-a făcut publică opoziţia faţă de extinderea QE a fost, după cum era de aşteptat, Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank. "Cu cât va continua mai mult această politică monetară extremă, cu atât va fi mai puţin eficientă şi va conduce la creşterea riscului pentru efecte nedorite", a declarat Weidmann într-un interviu pentru publicaţia Bild.
După ce a dezamăgit pieţele la Frankfurt, Mario Draghi a zburat peste Ocean, unde a luat parte la întâlnirea Clubului Economic din New York.
Discursul său de acolo a fost deosebit de îngrijorător în ceea ce priveşte modul în care marile bănci centrale îşi înţeleg mandatul de politică monetară.
Preşedintele BCE a subliniat din nou că Banca Centrală Europeană este gata să folosească toate instrumentele aflate la dispoziţia sa, într-un context asemănător declaraţiile sale din urmă cu câţiva ani, când a precizat că "BCE va face totul".
Atunci încă era intens disputat mandatul BCE de a trece la relaxarea cantitativă, caz ajuns inclusiv în faţa Curţii Europene de Justiţie (CEJ). "Nu poate exista nicio limită în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor noastre", a precizat acum Draghi, amintind că "trebuie să-i fie permisă BCE o largă discreţie în acest sens", conform deciziei CEJ referitoare la "pregătirea şi implementarea operaţiunilor de piaţă".
Chiar dacă pare că a primit "mandat" legal pentru relaxarea cantitativă de până acum, Mario Draghi a reamintit şi la New York poate cea mai importantă măsură de la ultima şedinţă de politică monetară - reinvestirea, pe termen nedefinit, a principalului rambursat odată cu ajungerea la maturitate a obligaţiunilor cumpărate prin tipărire - măsură care intră în conflict cu prevederile tratatelor europene.
Jean-Michel Paul, fondator şi director executiv al companiei Acheron Capital, scrie pentru Bloomberg că decizia apropie BCE periculos de mult de "finanţarea directă a cheltuielilor guvernamentale", o practică interzisă explicit în tratatele europene, chiar dacă Draghi a declarat că "este exclusă complet orice finanţare monetară".
Dar mai poate fi crezut preşedintele BCE? În cadrul discuţiilor care au urmat discursului lui Draghi, Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei, l-a întrebat pe preşedintele BCE dacă a încercat să compenseze, prin noile declaraţii, o parte a reacţiilor pieţei. Răspunsul lui Draghi este suprarealist: "Nu chiar... Ei bine, desigur". În loc să fie îngroziţi în faţa minciunii directe şi a retractării ei imediate, cei prezenţi în sală s-au amuzat.
Din păcate, nici măcar respectarea literei tratatelor europene nu exclude finanţarea monetară. "Dacă o bancă centrală va menţine investiţiile în obligaţiuni guvernamentale prin politica de reinvestire a principalului, atunci obligaţiunile cumpărate sunt efectiv monetizate în viitorul previzibil", mai scrie Jean-Michel Paul.
Nu se ştie dacă, în urma declaraţiilor sale de la New York, preşedintele BCE sau pieţele au aşteptat o revenire a cursului USD/EUR măcar până la 1,05, cotaţie înregistrată înainte de şedinţa BCE.
Scăderea monedei unice doar până la 1,088 USD/EUR pare să fie determinată de "dansul" complicat al politicilor monetare ale BCE şi Federal Reserve.
Scott Skyrm, un veteran al pieţelor repo de la compania de intermediere financiară Wedbush, şi-a exprimat îndoiala cu privire la succesul Federal Reserve în creşterea dobânzii, după cum arată o analiză a acestuia preluată de Zerohedge.
"Din cauza lichidităţii fără precedent din sistemul financiar, există numeroase incertitudini cu privire la capacitatea Fed-ului de a creşte dobânzile overnight", scrie Skyrm, care estimează Federal Reserve trebuie să retragă de pe piaţă lichiditate situată între 310 şi 800 de miliarde de dolari prin operaţiuni reverse repo.
Dar mai pot "pluti" pieţele în faţa unei astfel de perspective a creştere a dobânzilor, fără ca lichiditatea retrasă de Fed să fie înlocuită cu lichiditate de la BCE?
Mario Draghi a estimat că extinderea QE în zona euro până în martie 2017 şi reinvestirea principalului va injecta în sistemul financiar o lichiditate suplimentară de circa 680 de miliarde de euro până în 2019, conform discursului său de la New York.
Compensarea parţială a lichidităţii nu a fost suficientă pentru a determina deprecierea semnificativă a monedei unice pe piaţa valutară, iar scenariul pierderii complete a controlului de către Federal Reserve, cel puţin pentru o anumită parte a pieţelor, a devenit, se pare, cât se poate de realist.
În plus, piaţa obligaţiunilor emise de companii a înregistrat o evoluţie extrem de îngrijorătoare în 2015. În ciuda măsurilor BCE şi ale Federal Reserve, costul capitalului a înregistrat o creştere semnificativă, după cum se arată într-o analiză recentă a lui Steen Jakobsen, economist-şef la Saxo Bank, pe fondul creşterii accelerate a numărului companiilor care au intrat în incapacitate de plată.
O ştire din Financial Times de la sfârşitul lunii trecute arată că valoarea datoriilor intrate în default de la începutul anului este de circa 95 miliarde de dolari, iar Standard & Poor's estimează că numărul companiilor aflate în incapacitate de plată va fi cel mai mare din ultimii şase ani.
"Scăderea ratingului a afectat datorii de un trilion de dolari din Statele Unite în acest an", scria recent şi Bloomberg, care prezintă şi estimările agenţiilor de rating privind creşterea ratei default-ului în următoarele 12 luni, tocmai când ultimele date referitoare la şomajul din SUA au întărit certitudinea primei creşteri a dobânzii de politică monetară din ultimii 10 ani. Conform informaţiilor de la Bloomberg, doar trei companii din SUA mai au ratinguri AAA, ExxonMobil, Johnson & Johnson şi Microsoft, în condiţiile în care, înainte de 2000, numărul lor se apropia de 100.
Pentru companiile cu rating CCC, adică la un pas de faliment, randamentul obligaţiunilor a crescut aproape de două ori în acest an, până la 15%, conform datelor de la Bank of America Merrill Lynch preluate de Federal Reserve.
Oare acesta să fie efectul aşteptat al relaxărilor cantitative din ultimii ani pentru companiile din economia reală?
Ultima extindere a programului QE al BCE a mai fost însoţită de declaraţii optimiste, dar, în curând, bancherii centrali vor înceta să se mai ascundă în spatele justificării că tipărirea se face pentru susţinerea economiei reale.
Profesorul german Hans Werner Sinn, preşedintele institutului IFO, a descris cel mai bine adevărata "fişă a postului" pentru conducătorul BCE. "Mario Draghi a renunţat să mai urmărească aplicarea unei politici monetare responsabile şi s-a angajat în finanţarea ascunsă a băncilor şi guvernelor cu probleme", după cum scrie The Telegraph, iar "BCE s-a transformat într-o maşină de bail-out".
Acum nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm cât timp va mai dura sincronizarea marilor bănci centrale în "dansul" iresponsabilităţii monetare.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
