Preţul petrolului, semnal sau cauză a noii crize economice?

Evoluţia preţului petrolului din ultimele luni ar trebui să fie un motiv de optimism în ceea ce priveşte perspectivele creşterii economice. Experienţa istorică arată că declinul susţinut al preţului "aurului negru" a determinat, de obicei, avansul majorităţii sectoarelor industriale şi creşterea numărului locurilor de muncă.

Preţul petrolului WTI (West Texas Intermediate) a scăzut cu peste 50% faţă de cotaţia de la începutul anului trecut, coborînd ieri sub 45 de dolari pe baril (vezi graficul 1), dar efectele pozitive întârzie să se manifeste.

Cu toate acestea, mulţi analişti apreciază că scăderea accelerată a preţurilor energiei, pe fondul ofertei excedentare, va conduce la creşterea consumului gospodăriilor şi, implicit, la stimularea economiei, deoarece creşte venitul disponibil al acestora.

Dar datele din "teren" indică altceva. Creşterea relativă a puterii de cumpărare a consumatorilor a fost aproape inexistentă în urma declinului semnificativ al preţului carburanţilor. Să fie de vină reorientarea consumatorilor către rambursarea datoriilor?

Bloomberg a scris recent despre "pesimismul cu privire la profiturile companiilor, în condiţiile în care petrolul ameninţă creşterea indicelui S&P 500". Scăderea cererii a determinat ca "beneficiile aşteptate la nivelul companiilor de retail şi transportatorilor să nu se materializeze", iar îngrijorarea cea mai mare este legată de "reducerea cheltuielilor de capital din sectorul energetic".

Ceea ce se întâmplă acum, nu doar pe piaţa petrolului, pare să indice încetinirea semnificativă a creşterii globale, ale cărei efecte se pot dovedi extrem de negative asupra sectorului financiar din Statele Unite.

Wall Street-ul a acordat finanţări de peste 200 de miliarde de dolari, conform datelor de la Bloomberg, în special sectorului de exploatare a petrolului şi gazelor de şist. Tot datele de la Bloomberg arată scăderi de circa 90%, în ultima jumătate de an, a preţului acţiunilor companiilor din sectorul exploatării prin fracturare hidraulică, pe fondul unui grad extrem de îndatorare. Multe dintre acestea continuă să producă în pierdere din această cauză.

Însă efectele sunt deja vizibile. Datele de la Baker Hughes, o companie de servicii pentru industria petrolieră prezentă în peste 80 de ţări, arată dimensiunea problemei cu care se confruntă producătorii americani, mai ales cei din sectorul fracturării hidraulice.

Costurile relativ ridicate faţă de metodele clasice de exploatare au determinat scoaterea accelerată din producţie a sondelor.

În săptămâna încheiată la 9 ianuarie 2015, numărul unităţilor de producţie petrolieră a scăzut până la 1.421 în Statele Unite, de la 1.482 în săptămâna precedentă şi 1.499 la sfârşitul anului trecut (vezi graficul 2).

Cea mai mare scădere săptămânală, de 30 de unităţi, s-a înregistrat în Texas, iar guvernatorul Rick Perry a avertizat că "va urma o perioadă dureroasă", în timp ce Thomas Boone Pickens, unul dintre cei mai reputaţi investitori americani şi preşedinte al fondului de hedging BP Capital Management, estimează că numărul sondelor productive din SUA poate înregistra un declin de 50%.

Prognoza lui Pickens pare să fie confirmată şi de o analiză de la Federal Reserve Bank of Dallas, unde se arată că se pot pierde 250 de mii de locuri de muncă în opt state americane, din care peste 50% în Texas, dacă nu creşte preţul petrolului.

Presiunile sunt extraordinar de mari din partea producătorilor OPEC, în special Arabia Saudită care, după cum arată datele de la Baker Hughes, a crescut puternic numărul unităţilor de exploatare. Autorităţile saudite consideră că nu au nicio obligaţie să reducă producţia pentru susţinerea preţurilor, iar declaraţiile oficiale arată că sectorul petrolier din peninsulă este viabil şi la un preţ de 20 de dolari pe baril, în condiţiile în care costurile de extracţie se află sub 10 dolari pe baril. Dar mai poate fi asigurată stabilitatea politică în Arabia Saudită la aceste preţuri, când statul face mai eforturi pentru subvenţionarea "liniştii" publice?

Chiar dacă producătorii din zona Golfului par hotărâţi să-şi menţină producţia, în ciuda prăbuşirii preţurilor, producătorii de echipamente văd situaţia cu totul altfel. O ştire recentă de la United Press International arată că Lamprell, companie producătoare de utilaje petroliere cu sediul în Emiratele Arabe Unite, se pregăteşte pentru un an deosebit de dificil, fiind nevoită să se "ajusteze noilor realităţi", conform declaraţiilor directorului executiv Jim Moffat. Aceasta înseamnă, bineînţeles, reducerea semnificativă a comenzilor pentru noi echipamente de exploatare a petrolului, pe fondul reducerii masive a cheltuielilor de capital ale companiilor petroliere.

Lanţul efectelor negative declanşate de prăbuşirea preţului petrolului se manifestă şi în Statele Unite, unde producătorul U.S. Steel, furnizor de conducte de oţel pentru companiile de petrol şi gaze naturale, a anunţat închiderea a două fabrici şi concedierea a peste 700 de angajaţi, după cum mai scrie UPI.

Datele prezentate de Zerohedge arată că declinul preţului petrolului ar fi fost mai accelerat în absenţa cererii venite din China. În decembrie 2014, importurile petroliere din China au atins un nivel record, pe fondul unei creşteri lunare de 19,5% şi a unei creşteri anuale de 13,4%, acestea fiind direcţionate mai ales către rezerva strategică a ţării. Dar câtă producţie mai poate fi absorbită de China?

Deocamdată nu există niciun indiciu conform căruia producătorii din OPEC vor reduce producţia, iar investitorii se aşteaptă la menţinerea tendinţei de scădere a preţului petrolului, în timp ce unii editorialişti de la Bloomberg îndrăznesc să scrie că "America va pierde războiul preţului petrolului".

În aceste condiţii nu ne putem aştepta decât la un val de falimente în rândul producătorilor marginali, în special a celor care utilizează fracturarea hidraulică, şi la condiţii extreme de piaţă pentru producătorii de petrol europeni.

Când "animalele slabe" vor fi dispărut din ecosistemul petrolier şi costul de înlocuire al capitalului se va angaja, din nou, pe o tendinţă ascendentă, preţul petrolului îşi va relua creşterea, în ciuda condiţiilor economice şi poate exact în momentul în care autorităţile vor proclama lansarea unei noi ere a prosperităţii.