Primul pas spre Uniunea Bancară Europeană naşte dezbateri aprinse în Parlamentul European

Parlamentul European (PE) a început dezbaterea propunerii făcute de către Comisia Europeană (CE) pentru instituirea sistemului unic european de supraveghere a băncilor (SUSB).

Instituirea SUSB este primul pas pentru realizarea Uniunii Bancare Europene, care, în viitor, ar urma să includă şi un sistem unic de garantare a depozitelor bancare şi un sistem unic de restructurare a băncilor ajunse în dificultăţi financiare.

Voinţa politică pentru realizarea SUSB a fost exprimată de către Consiliul şefilor de state sau de guverne din zona euro, din 29 iunie 2012, chiar dacă există încă diferenţe între Germania, Spania şi alte state membre asupra conceptului de Uniune Bancară.

Se are în vedere că, în timp ce băncile operează transnaţional, supravegherea acestora se realizează după reguli naţionale, iar atunci când băncile intră în dificultăţi, de regulă, plătitorii de impozite sunt cei chemaţi să contribuie la asanarea acestora. Prin urmare, este nevoie de un SUSB, pentru a îmbunătăţii activitatea de supraveghere şi, pe această cale, sănătatea instituţiilor de credit şi stabilitatea sis-temului financiar.

Totodată, instituirea SUSB ar permite ca o bancă sau alta din zona euro, intrată în dificultate, să poată avea acces direct la resursele Mecanis-mului european de stabilitate, cu res-pectarea anumitor condiţionalităţi, nemaifiind nevoie să se recurgă la sprijinul financiar al unui stat membru sau al altuia, care, implicit, ar conduce la mărirea datoriei publice.

Propunerea CE are în vedere ca Banca Europeană Centrală (BEC) să preia atribuţia de supraveghere a instituţiilor de credit din zona euro, având ca bază legală articolul 127 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

În acest scop, prin proiectul de regulament, propus de către CE, se fac următoarele precizări principale:

- la nivelul BEC, se va face o dis-tincţie clară între atribuţiile de politică monetară şi cele de supraveghere a băncilor;

- BEC va licenţia şi autoriza func-ţionarea instituţiilor de credit şi va putea suspenda sau anula licenţele şi autorizările date;

- în activitatea de supraveghere, BEC va lua deciziile în mod independent, dar va prezenta rapoarte în faţa PE şi a Consiliului şefilor de state sau de guverne din zona euro, cu privire la îndeplinirea activităţii de supraveghere;

(continuare în pagina 5)

- BEC va începe supravegherea instituţiilor de credit la 1 ianuarie 2013 şi, până la finele anului 2013, va cuprinde în supraveghere toate instituţiile de credit din zona euro;

- Statele membre care nu fac parte din zona euro pot intra într-o cooperare strânsă de supraveghere cu BEC, dacă îndeplinesc anumite condiţii, respectiv, în primul rând, să aplice deciziile BEC;

- BEC va coopera cu autorităţile naţionale de supraveghere bancară, precum şi cu Autoritatea europeană bancară. În acest sens, CE a propus şi un proiect de regulament pentru corelarea atribuţiilor conferite Autorităţii europene bancare cu cele atribuite BEC.

Proiectul de regulament privind SUSB, elaborat de CE, pe baza solicitării Euro-grupului, a dat naştere la dezbateri aprinse atât în rândul europarlamentarilor, cât şi în afara PE. În cele ce urmează, ne vom referi la trei dintre prevederile proiectului de regulament, intens dezbătute.

O primă prevedere se referă la instituţia care trebuie să exercite atribuţia de supraveghere la nivel european a instituţiilor de credit: BEC sau o altă instituţie europeană.

Cei care susţin ca instituţia să fie BEC argumentează prin capacitatea instituţională a acesteia şi prin prevederea expresă din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene (art. 127), potrivit căreia Consiliul, după consultarea PE şi a BEC, poate conferi BEC sarcini specifice de supraveghere a instituţiilor de credit, ca şi a altor instituţii financiare, cu excepţia instituţiilor de asi-gurări.

Cei care propun ca o nouă instituţie europeană să fie împuternicită cu supravegherea instituţiilor de credit au în vedere: un posibil conflict de interese în cadrul BEC, între funcţia de politică monetară şi cea de supraveghere; riscul pierderii de credibilitate pentru BEC, prin antrenarea acesteia în justiţie, în cazul contestării unor decizii luate în procesul de supraveghere; o atragere a BEC în dispute politice la nivel naţional, întrucât o decizie de anulare a licenţei unei bănci este o problemă extrem de sensibilă în orice stat membru; dificultatea supravegherii de către BEC a conglomeratelor financiare, pentru care Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene interzice în mod expres supravegherea de către BEC a instituţiilor de asigurări.

A doua prevedere are în vedere numărul de bănci care să fie cuprinse în SUSB: toate băncile sau numai un număr limitat de bănci, cum ar fi băncile mari, cele care au apelat la programe de ajutor de stat.

Cei care susţin ca în SUSB să fie incluse toate băncile argumentează prin: cerinţa de menţinere a unităţii şi integrităţii pieţei unice a serviciilor financiare; prevenirea apariţiei riscului de arbitraj în alegerea regimului de supraveghere (la nivel european sau naţional); faptul că un risc sistemic poate apare şi în zona băncilor mai mici (a se vedea exemplul Bankia şi Northern Rock).

Cei care pledează pentru un număr limitat de bănci care să fie inclus în SUSB aduc ca argumente principale: imposibilitatea tehnică a exercitării supravegherii, la nivel european, a circa 6.000 de bănci; unele bănci ca, de exemplu, cele de economii nu ar trebui incluse în SUSB; BEC nu ar trebui să se implice în supravegherea micro-prudenţială (aşa cum recomandă raportul Laroisiere).

A treia prevedere se referă la includerea sau neincluderea în SUSB a băncilor din statele membre care nu se află în zona euro.

Cei care susţin includerea în SUSB şi a băncilor din statele membre aflate în afara zonei euro invocă: aceeaşi cerinţă a unităţii şi integrităţii pieţei unice a serviciilor financiare; faptul că, în unele state membre care nu sunt în zona euro, băncile importante au sediul principal în ţări din zona euro (de exemplu, România, Ungaria etc.), după cum, de pildă, principalele bănci din Estonia, aflată în zona euro, îşi au sediul central în ţări din afara zonei euro.

Adversarii includerii băncilor din afara zonei euro în SUSB fac trimiteri la faptul că deciziile BEC sunt recunoscute numai în zona euro şi, prin urmare, pentru a fi aplicate şi în statele membre din afara zonei euro, ar fi necesară modificarea, după caz, a constituţiilor sau a altor reglementări naţionale; oricum, peste 50 la sută din piaţa europeană financiară ar rămâne în afara supravegherii prin SUSB, din moment ce Marea Britanie a declarat că nu doreşte să participe la SUSB, dar nu se va opune instituirii acestuia (pentru introducerea SUSB, este necesar acordul tuturor statelor membre, chiar dacă unele dintre ele nu vor participa la el).

După cum este cunoscut, România a exprimat deja intenţia de a participa la SUSB, fiind astfel în favoarea participării statelor membre din afara zonei euro la SUSB.

În calitate de europarlamentar, voi susţine propunerea CE ca responsabilitatea SUSB să fie atribuită BEC - şi nu altei instituţii europene -, deoarece multiplicarea numărului autorităţilor europene nu va ajuta ieşirea din criză a zonei euro. De asemenea, voi acţiona pentru întărirea prevederilor din proiectul de regulament cu privire la responsabilitatea BEC în faţa PE pentru activitatea de supraveghere a instituţiilor de credit.