PRINS ÎNTRE TIPARNIŢA BĂNCILOR CENTRALE ŞI MANIPULAREA PIEŢELOR DE CĂTRE MARILE BĂNCI  Şi-a pierdut aurul strălucirea?

Prăbuşirea preţului aurului din ultimele zile l-a bucurat mult pe Paul Krugman. Laureatul Nobel pentru economie a declarat pentru Business Insider că "inflaţioniştii sunt foarte, foarte enervanţi, cu toată atitudinea lor de atotcunoscători", iar "a vedea că singurul lucru pe care l-au ghicit pariul pe creşterea preţului aurului - s-a întors împotriva lor este un motiv de bucurie". Tyler Broda, analist la Nomura, a recunoscut că "nu mai avem superlative pentru a descrie evoluţia preţului aurului din ultimele zile".

Preţul aurului a scăzut cu peste 200 de dolari în două şedinţe de tranzacţionare la COMEX (n.a. Commodity Exchange Inc.). Cât de mare este această cădere din perspectivă istorică? Cea mai mare din ultimii 30 de ani, conform preţurilor de la London Bullion Market Association (vezi grafic în pagina 5).

Prăbuşirea a avut loc pe fondul unor volume de tranzacţionare record: 751.058 contracte futures şi 227.516 opţiuni, conform datelor de la COMEX. Aici, pe piaţa "aurului de hârtie", trebuie căutate explicaţiile pentru scăderea inexplicabilă a preţului aurului.

Dennis Gartman, investitor cu o prezenţă semnificativă în media americană, a declarat pentru New York Times că "am tranzacţionat aur pentru aproape patru decade şi nu am văzut niciodată... NICIODATĂ... ceva asemănător ultimelor două şedinţe de tranzacţionare".

Un articol de la Businessweek explică prăbuşirea preţului aurului prin scăderea inflaţiei globale, acesta fiind considerat cel mai important factor. Autorul citează ca "dovadă clară" indicele global al preţurilor calculat de JP Morgan.

Nu ştiu ce ponderi folosesc analiştii de la JPM pentru calcularea indicilor, dar urmăresc evoluţia inflaţiei din economiile europene şi de pe principalele pieţe emergente, iar datele oficiale arată o presiune tot mai mare a preţurilor alimentelor şi energiei. Dar acestea nu sunt semnificative pentru băncile centrale, care încearcă să ne convingă de importanţa "inflaţiei fără inflaţie" pe care o pot "controla".

Articolele din Financial Times merg mai departe cu explicaţiile privind căderea aurului. Citând analişti ai unor bănci cu prezenţă majoră pe piaţa globală, FT arată că "aurul trebuie să muncească serios pentru a recâştiga încrederea investitorilor", deoarece "nu s-a dovedit un mijloc de protecţie eficient împotriva fluctuaţiilor majore de pe piaţa materiilor prime".

Dar dacă explicaţiile trebuie căutate în altă parte? Mark O'Byrne, de la dealerul irlandez de metale preţioase Goldcore, scria la începutul săptămânii că vânzările masive prin intermediul contractelor futures au avut loc pe fondul unei scăderi importante a stocurilor de aur fizic de la COMEX. În primul trimestru al anului curent, stocurile au scăzut cu cu 17%, până la circa 286 de tone. Scăderi importante au înregistrat şi stocurile de aur din depozitele JP Morgan.

Andrew Maguire, fost trader la Goldman Sachs şi unul dintre puţinii jucători de pe piaţă care au atras atenţia instituţiilor de supraveghere americane privind manipularea preţurilor de pe piaţa aurului şi argintului, a declarat, pentru King World News, că motivul prăbuşirii preţului aurului a fost "un default iminent la nivelul LBMA" (n.a. London Bullion Market Association).

Conform declaraţiilor lui Maguire, clienţii au cerut livrarea aurului pe fondul lipsei de încredere, în locul obişnuitelor închideri ale contractelor prin intermediul banilor de hârtie, iar "prăbuşirea orches-trată a preţului nu a reprezentat decât un bailout al marilor bănci care depozitează şi tranzacţionează aurul şi argintul".

Prăbuşirea preţului aurului este "o dovadă suplimentară privind manipularea pieţei" şi pentru Thomas Pascoe, de la cotidianul britanic The Telegraph. Acesta scrie că "piaţa aurului rămâne una dintre cele mai complexe şi mai opace pieţe din lume", iar "niciuna dintre datele publice nu justifică mişcările incredibile ale preţurilor din ultimele zile".

Alungarea investitorilor de pe piaţa aurului şi argintului nu este doar în interesul marilor bănci internaţionale. Guvernele şi băncile centrale trebuie să menţină au orice preţ aparenţa faptului că pot controla derapajele crizei economice.

John Embry, de la Sprott Asset Management, a declarat pentru King World News că "dezastrul de pe piaţa aurului este determinat de doi factori: nu există soluţii pentru situaţia economică actuală din Vest, iar aşa-numiţii lideri sunt nevoiţi să apeleze la manipularea pieţelor, falsificarea statisticilor şi tipărirea nelimitată pentru a menţine sistemul pe linia de plutire".

Corecţia majoră a preţului "oficial" al aurului ar putea fi explicată şi prin creşterea extremă care a precedat-o, dar nu trebuie să uităm că nu s-a schimbat nicio proprietate a sa în ultimii ani. Este acelaşi metal, cu aceleaşi caracteristici fizice şi chimice. Deci, "creşterea" preţului său exprimat în banii de hârtie nu reflectă decât deprecierea accelerată a acestora.

Pentru James Rickards, director executiv al fondului de hedging Tangent Capital şi autorul cărţii "Războaiele valutare", prăbuşirea preţului aurului reprezintă un semnal deflaţionist, iar deflaţia este "cel mai mare coşmar al Fed-ului". "Depresiunea economică este mai gravă decât aşteptările", mai scrie Rickards pe Twitter.

Pentru cei care au primit apelurile de creştere a marjei de la brokeri, scăderea masivă a preţului aurului din ultimele zile a reprezentat o adevărată catastrofă. Dar există şi oameni fericiţi. Cererea de aur fizic din India a crescut puternic pe fondul scăderii preţului, iar investitorii în aur fizic au profitat de oportunitate pentru a-şi majora portofoliile.

După cum spunea Thomas Pascoe, de la The Telegraph, "piaţa aurului rămâne una dintre cele mai complexe şi mai opace pieţe din lume", iar tranzacţiile în marjă reprezintă un pericol extrem pentru investitorii individuali, mai ales că aceştia nu au acces la robinetele monetare ale băncilor centrale.

Dacă alchimiştii moderni vor reuşi să transforme mercurul, plumbul sau oricare alt element din tabelul lui Mendeleev în aur, metalul care a fost sinonim cu banii de mii de ani îşi va pierde strălucirea, iar omenirea va găsi al mijloc pentru conservarea muncii şi a valorii. Până atunci, oare de câtă hârtie vor avea nevoie băncile centrale pentru a-i acoperi strălucirea?