Promisiuni mai goale ca niciodată ale guvernului

Finanţarea deficitului bugetar a început cu stângul în 2018 şi pune sub un mare semn de în­trebare derularea programului de gu­vernare.

Prin prospectul de emisiune din ianuarie 2018, Ministerul de Finanţe a anunţat 9 licitaţii pentru plasarea titlurilor de stat şi organizarea a 8 sesiuni suplimentare de oferte necompetitive.

Valoarea totală a împrumuturilor trebuia să fie de 4,94 miliarde de lei, însă menţinerea tendinţei de creştere a costurilor de finanţare a condus la atragerea a doar 3,42 de miliarde, în condiţiile în care 3 licitaţii au eşuat.

Pentru comparaţie, în 2015 s-au înregistrat 2 eşecuri, iar în 2016 au fost 4 licitaţii eşuate. Anul trecut s-au înregistrat 16 eşecuri ale licitaţiilor pentru plasarea titlurilor de stat, pe fondul creşterii accelerate a dobânzilor cerute de bănci în T4 2017.

Ultima licitaţie reuşită din ianuarie 2018 a fost cea pentru plasarea titlurilor cu ISIN-ul RO1720DBN072. Guvernul a împrumutat 500 de milioane de lei la un randament de 3,4%, în condiţiile unei rate a cuponului de 2,3%.

După cum arată comunicatul oficial al licitaţiei, preţul mediu de adjudecare a fost de 97,1675% din valoarea nominală. Adică guvernul a împrumutat, în medie, 4858.375 lei pentru fiecare obligaţiune emisă şi trebuie să returneze 5.000 de lei la scadenţă, plus cuponul anual de 2,3% din valoarea nominală.

Preocupaţi cu minimizarea incoerenţei la audierile din comisiile parlamentare, miniştrii din viitorul cabinet Dăncilă nu au avut timp, probabil, să urmărească şi evoluţia costurilor de finanţare de pe piaţa internă.

Conform datelor de la BNR, acestea au crescut de peste 2 ori în ultimele 12 luni pentru maturităţile de până la 12 luni, aproape s-au dublat pentru maturitatea de 3 ani şi au crescut cu peste 20% pentru obligaţiunile cu maturitate la 10 ani (vezi graficul).

Nici pe pieţele internaţionale situaţia nu arată bine. Randamentul obligaţiunilor de 10 ani ale Germaniei tocmai a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 3 ani, iar randamentul obligaţiunilor similare din SUA a atins maximul ultimilor 4 ani.

Aceste date sunt suficiente pentru a vedea că speranţa compensării eşecurilor de pe piaţa internă a obligaţiunilor, prin emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe, nu are absolut niciun fundament real.

Cu toate acestea, ministrul propus pentru preluarea portofoliului de la Ministerul Finanţelor Publice, Eugen Orlando Teodorovici, a declarat, în cadrul audierilor parlamentare, că leul îşi va reveni până la sfârşitul anului, astfel încât să ajungă la nivelul indicat în bugetul pe 2018.

Din păcate, nimeni nu mai are timp să creadă astfel de declaraţii. Chiar dacă moneda naţională va ajunge la un curs mediu de 4,55 ron/eur, contextul financiar al unei astfel de evoluţii îl va obliga pe Eugen Teodorovici şi pe ceilalţi membrii ai guvernului să-şi amintească sau să înveţe semnificaţia unei vorbe de peste Ocean: "ai grijă ce-ţi doreşti, s-ar putea să se întâmple".

În noul program de guvernare se arată că vor fi lansate în acest an emisiuni de titluri de stat pentru populaţie, cu maturitatea cuprinsă între 5 şi 20 de ani şi o dobândă anuală mai mare de 4%.

Dobânzile extrem de reduse oferite de sistemul bancar nu transformă, însă, aceste titluri într-o alternativă de economisire.

De ce? Pentru că un prag minim de 4% nu poate compensa presiunile inflaţioniste care se anunţă, cu atât mai mult în cazul maturităţilor lungi. Dacă guvernul doreşte cu adevărat să ofere populaţiei o alternativă de economisire şi nu doar să pună la cale un alt "jaf mascat", atunci aceste titluri ar trebui să fie indexate cu rata inflaţiei. În acest fel, valoarea nominală a principalului va creşte cel puţin cu rata oficială a inflaţiei, iar cumularea cu o rată a cuponului de pes­te 4% va conduce, probabil, măcar la păstrarea puterii de cumpărare a "investiţiei". Chiar şi aşa mai rămâne o mare problemă morală: de ce ar oferi cetăţenii împrumuturi unui guvern care le subminează orice perspectivă a unei vieţi decente?

Toate aceste "scenarii", ale unei bunăstări tot pe datorie, au nevoie de o altă "casă de producţie" pentru a fi realizate, chiar dacă numai pe termen scurt.

La noi este altfel şi va fi altfel, până când politicienilor nu li se va mai permite să batjocorească aspiraţiile şi vieţile ce­tăţenilor.