PSD: Manualul scurt de folosinţă

Schimbare de gardă la palat, Out Ponta In Dragnea! Ei, şi?! Corect! Mare lucru n-ar fi, dacă PSD-ul nu ar conta, atît cît contează, în maşinăria care face să se învîrtă politica în Romînia şi mai ales la "pupitrul de comandă" care controlează "instalaţiile" puterii de stat, de la "servicii" la justiţie şi de la primării, pînă la aparatul inamovibil al administraţiei; pe scurt, structurile care controleză accesul la ţuţuroiul darnic al oportunităţilor de afaceri cu statul, de la care s-a îmbogăţit tot politicianul "de performanţă" al României de tranziţie.

O primă interpretare a schimbării, care tocmai a avut loc, se bazează pe "eroziunea" inevitabilă a celor din linia întîi. Ţintă principală pentru Traian Băsescu şi ulterior pentru Klaus Iohannis, expus atacurilor de toate felurile venite de pe "banca opoziţiei", din partea celor care visează să-i ia locul la Palatul Victoria, săpat colegial de competitorii ce mişună prin propriul partid, săpat din nebăgare de seamă, ori din prostie, pînă şi de cei mai apropiaţi membri ai "primului cinci" cu care a intrat pe teren, cu capul plin de cucuie, primite, ba de la Bruxelles, ba de la Bucureşti, via ambasadele "marilor licurici", Victor Ponta este fără îndoială ostenit de exerciţiul puterii. I-ar prinde bine o pauză! Spun o pauză şi nicidecum o ieşire din scenă, deoarece traiectul politic al lui V. Ponta nu este nici pe departe încheiat. Dacă scapă de maşina de tocat politicieni a DNA-ului, atunci, peste un ciclu electoral, actualul încă Prim Ministru care îşi face bagajele să plece "la refacere" va deveni candidatul serios la prezidenţiale, de care PSD-ul are atîta nevoie. Odihnit, spălat, pudrat, un pic grizonat şi desigur cu mult mai înţelept, V. Ponta va face furori în afişele prezidenţiale ale bătăliei din era post-Iohannis. Nici nu mai e mult, pînă departe şi, chiar dacă nu i s-a promis formal, cu siguranţă, acest tîrg face parte, implicit, din condiţiile eliberării postului de prim-ministru, puse de cei care au investit în aburcarea lui Ponta pe o orbită politică atît de înaltă. Dar, să-l lăsăm pe Ponta, pe cale să devină trecut, pentru o oarecare periodă de timp, şi să vedem ce înseamnă noul rol pentru Dragnea. Modelul "secretarului general", tehnicianul puterii, care ia locul "omului politic" este bine şi definitiv aşezat în istoria partidelor "roşii", de la rocada prin care Stalin a luat locul lui Lenin la conducerea Partidului bolşevic. Mai devreme sau mai tîrziu "visătorii politicii", "oamenii idealului", "revoluţionarii de vocaţie" se izbesc de tenacitatea, oportunismul şi voinţa de putere a cîte unuia obligat să stea în umbra "Numărului 1". Nu că V. Ponta ar fi făcut vreo revoluţie, dar în datele generale ale evoluţiei sale el a venit pe valul politic! Dragnea nu înseamnă nimic din punct de vedere politic. El a devenit cineva pentru că i s-au dat pe mînă unele dintre iţele interne ale maşinăriei PSD-ului, locul unde se înnoadă şi se deznoadă firele tuturor afacerilor de partid şi de stat, din care oamenii activi pe tărîmul politicii se aleg cu ceva: o funcţie publică, o sinecură, o afacere sau chiar o avere! Mai devreme sau mai tîrziu, oamenii care "fac lucrurile să se întîmple" simt cine comandă jocul, indiferent al cui chip e pus în vitrina oficială a partidului. Acum, că s-a văzut acolo unde nici în visurile sale, cele mai secrete, nu credea să ajungă, Liviu Dragnea are în faţă problema clasică: "Avem un partid, ce facem cu el?!" Răspunsul natural ar fi: să-l ducem la guvernare. Problema este că L. Dragnea va trebui să ducă PSD-ul mai întîi în opoziţie şi abia după aceea la guvernare...dacă mai poate, desigur! Dacă liderii PSD-ului se leagănă cu iluzia că mandatul Dragnea va evita căderea electorală care îi aşteaptă după colţ, atunci cu adevărat acest partid a devenit definitiv prizonierul circumstanţelor electorale şi politice, al iluziilor şi improvizaţiilor, ceea ce l-ar putea duce în cele din urmă la pieire, ori la o restructurare de fond, "dracul" de care s-a temut întotdeauna, mai mult decît de "tămîie", decît de orice inamic, ori competitor politic.

Întrebarea cheie este: i-a lăsat cineva pe mînă lui L.Dragnea, odată cu noua şi înalta funcţie politică şi manualul de folosinţă a PSD-ului? La prima vedere, poţi face ipoteza că l-a avut în mînă deja, îl ştie, de vreme ce a fost mecanic-şef în subsolul tehnic al partidului. Asta o poate spune, însă, doar cine nu ştie nimic despre cum funcţionează maşinăria numită PSD. Realitatea este că originalul "Manualului de folosinţă" este cel mai bine ascuns secret al acestui partid, pus bine la adăpost şi păstrat cu sfinţenie în numele "Părinţilor fondatori", de "Gardienii Revoluţiei". Toţi cei care au primit mandatul acestui grup să conducă PSD-ul, la un moment dat sau altul, au primit fie un exmplar trucat, fie un palimpsest! Încercarea de a scrie un nou manual a fost făcută doar o singură dată şi nu putea să izvorască decît din aroganţa supremă a lui Năstase; îndrăzneala, după cum bine se ştie, a fost drastic pedepsită!!! De aceea, putem fi aproape siguri că "mandatul Dragnea" este doar un intermezzo, menit mai degrabă să-i ofere un răgaz de refacere lui Ponta, decît rezultanta unei eroice bătălii politice, care a dat un cîştigător capabil să întemeieze "o eră nouă a imperiului". "Interimatul Dragnea" este doar atît, un interimat şi nimic mai mult, şi din perspectiva bătăliei "centru-periferie" care structurează istoria politică a PSD-ului. Victoria "baronilor locali", întruchipată de mandatul Dragnea, nu va fi lăsată să producă consecinţe definitive şi pe termen lung. Contraofensiva centrului este deja pregătită şi tot ceea ce îi stă în cale este doar configuraţia actuală de putere, organizată în jurul Preşedintelui Iohannis. O configuraţie slabă, de care cu siguranţă "samsarii jocului politic" de la Bucureşti vor profita pentru a scrie următoarea pagină de "istorie" pentru PSD, care, mai mult ca sigur, nu va purta, însă, marca Dragnea.