QUIS CUSTODIET IPSOS CUSTODES? Acarul Peacock de la Banca Angliei

"Bătrâna doamnă din strada Threadneedle", una dintre cele mai vechi bănci centrale din lume, a negat, recent, acuzaţiile care i s-au adus cu privire la implicarea în manipularea pieţei valutare. Un acar, Peacock de data aceasta, a fost găsit vinovat şi suspendat pe durata investigaţiei.

Guvernatorul Mark Carney a trebuit, apoi, să înfrunte Comitetul Trezoreriei din cadrul Parlamentului britanic. Conform unui articol Bloomberg, o investigaţie internă a băncii nu a condus la obţinerea probelor care să indice implicarea angajaţilor în manipularea pieţei valutare, de care sunt acuzate mai multe bănci internaţionale.

Cum se explică, atunci, o ştire, tot Bloomberg, de la începutul lunii februarie 2014? "Banca Angliei a comunicat traderilor de pe piaţa valutară că nu este considerat comportament necorespunzător schimbul de informaţii cu alte bănci privind ordinele clienţilor", se arată în articolul Bloomberg.

Reacţia, destul de timidă, la articolul agenţiei de ştiri a venit din partea lui Andrew Bailey, viceguvernator al Băncii Angliei. "Trebuie să spun că nu avem, încă, dovezi şi nu am văzut dovezile citate de Bloomberg", a declarat acesta.

Cu toate acestea, chemarea guvernatorului Carney în faţa comitetului parlamentar a fost determinată, în mare măsură, de publicare a unor minute din 2006, în care se arată că "oficiali ai băncii ştiau despre manipularea pieţei", după cum se arată într-un articol de pe site-ul BBC News. Dacă se ştia de manipulare şi nu s-au luat măsuri, unde poate fi încadrată "acţiunea" băncii centrale a Marii Britanii?

Într-o declaraţie oficială a Băncii Angliei de la începutul lunii se arată că "banca nu aprobă nicio formă de manipulare a pieţei, indiferent de context", conform unei ştiri BBC.

Toate afirmaţiile oficialilor Băncii Angliei arată că menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric sau programul de relaxare cantitativă nu sunt considerate manipulări ale pieţei, deşi tot mai multe declaraţii ale unor actori importanţi de pe piaţă accentuează caracterul artificial al unor variabile financiare fundamentale. Concluzia ar fi, desigur, că "manipularea" este apanajul exclusiv al sectorului privat.

BBC mai scrie că "membrii parlamentului din Comitetul Trezoreriei au îndoieli puternice în ceea ce priveşte existenţa unor mecanisme suficiente de verificare şi control a Băncii Angliei", dar guvernatorul Carney nu poate face declaraţii extinse, deoarece ar compromite "independenţa comitetului de supraveghere", iar "invocarea secretului operaţiunilor sale nu ar fi bine primită, în condiţiile unor acuzaţii aşa de grave".

În urma presiunilor exercitate de Parlament, banca a apelat la serviciile unui reputat avocat britanic, Lordul Grabiner, pentru a conduce investigaţia internă, după cum scrie Financial Times.

"Lordului Grabiner i se va permite să consulte toate documentele Băncii Angliei şi, de asemenea, va putea să discute cu angajaţii şi cu experţi externi", mai scrie Financial Times.

Sarcina avocatului va fi deosebit de dificilă, în condiţiile în care Banca Angliei este cunoscută drept una dintre cele mai puţin transparente bănci centrale din lume, după cum mai arată FT, iar "înregistrările audio ale şedinţelor Comitetului de Politică Monetară sunt distruse la scurt timp după desfăşurarea acestora".

În acest fel, "nu vom şti niciodată dacă Lordul King, fostul guvernator, a ascuns informaţii despre criza financiară faţă de ceilalţi membri ai comitetului în 2008", mai arată jurnalistul Chris Giles, conform unor acuzaţii lansate de un fost membru al Comitetului de Politică Monetară.

Tot aşa, este puţin probabil că raportul Lordului Grabiner să aducă în faţa publicului eventualele dovezi ale implicării Băncii Angliei în manipularea pieţelor valutare.

Comparativ cu Banca Angliei, Federal Reserve este puţin mai transparentă, publicând minutele întâlnirilor după cinci ani, iar BCE este mult mai "paranoică", după cum o caracterizează Chris Giles, deoarece publică documentele şedinţelor monetare doar după 30 de ani.

Să mai întrebăm unde este transparenţa cu care se laudă, la orice ocazie, marile bănci centrale? Un comentariu de pe site-ul BBC surprinde cel mai bine situaţia actuală: "Dacă doriţi să găsiţi oameni cinstiţi, nu căutaţi în Parlament sau industria financiară, deoarece nu supravieţuiesc mult acolo. Ei sunt fie corupţi, fie sunt împinşi afară".

Probabil că este mai bine să credem, fără a cerceta, că supraveghetorii nu trebuie să fie supravegheaţi, iar manipularea pieţelor nici nu intră în discuţie, chiar dacă ar fi extrem de utilă pentru acoperirea greşelilor care ameninţă stabilitatea financiară şi perspectivele creşterii economice.