RAPORT CURTEA DE CONTURI 2011-2015 Redevenţa petrolieră cuvenită statului – diminuată cu aproape 1,4 miliarde de dolari

Neaplicarea dispoziţiilor legale şi stabilirea preţului de referinţă a gazelor naturale extrase în România în alte condiţii decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004 au condus la diminuarea redevenţei petroliere cuvenită bugetului de stat, pentru perioada 2011-2015, cu suma estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 USD), potrivit Raportului de audit al performanţei privind concesionarea resurselor minerale ale ţării în perioada 2011-2015, realizat de Curtea de Conturi a României.

Documentul menţionează: "Unul din elementele care trebuiau avute în vedere de ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale), la calculul redevenţei petroliere pentru cantităţile de petrol exploatate de titularii acordurilor petroliere, este preţul de referinţă al diferitelor substanţe minerale combustibile. Evaluarea modului în care ANRM a determinat preţul de referinţă pentru cantităţile de petrol exploatate în perioada auditată a scos în evidenţă modul defectuos în care ANRM şi-a îndeplinit această atribuţie, având efect în modul de determinare a redevenţelor petroliere cuvenite bugetului de stat".

Curtea de Conturi susţine că ANRM a aprobat preţul de referinţă pentru gazele naturale extrase din România, folosit la calculul redevenţei petroliere, în alte condiţii decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004: "ANRM, deşi potrivit Legii petrolului nr. 238/07.06.2004 are atribuţii în efectuarea de studii pe baza cărora fundamentează şi stabileşte preţul de referinţă al petrolului (ţiţei şi gaze naturale) în baza căruia se calculează redevenţa petrolieră, în perioada auditată, acest preţ a fost stabilit fără a avea la bază astfel de studii".

În perioada 2011–2015, preţul de referinţă pentru gazele naturale extrase în România, care stă la baza calculului valorii redevenţei petroliere la gazele naturale, este de 495 lei/1.000 mc.

Raportul Curţii de Conturi arată: "În conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa 2 la Ordinul preşedintelui ANRM nr.98/1998, calculul contravalorii redevenţelor petroliere datorate bugetului de stat de către titularii acordurilor petroliere se face prin luarea în considerare a preţurilor practicate de titularii acordurilor la valorificarea cantităţilor proprii de petrol, care să nu fie mai mici decât preţurile de referinţă stabilite şi comunicate lunar de ANRM".

Curtea de Conturi susţine că a constatat faptul că preţurile de referinţă ale gazelor naturale extrase în România, stabilite incorect de către ANRM în perioada auditată, s-au situat sub preţurile de referinţă, cu consecinţe în diminuarea cuantumului redevenţei cuvenite bugetului de stat: "Deşi auditorii publici externi au solicitat în repetate rânduri determinarea preţului de referinţă lunar la gaze naturale în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui ANRM nr. 98/1998, reprezentanţii ANRM au refuzat în mod constant prezentarea acestor calcule, prezentând în final indicatorii (peste 4.000 de serii de date) care stau la baza determinării preţului de referinţă. În timpul misiunii de audit, în baza indicatorilor prezentaţi de ANRM şi a raportărilor trimestriale ale titularilor de acorduri petroliere, pentru perioada 2011-2015, s-au estimat preţurile de referinţă lunare la gaze naturale în condiţiile stabilite la pct. II din Anexa la Ordinul preşedintelui ANRM nr.98/1998, rezultând diferenţe de redevenţă datorate bugetului de stat pentru perioada 2011-2015 în sumă estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 USD)".

Documentul mai spune că, deşi Curtea de Conturi a constatat, încă din anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), suspendarea nelegală a prevederilor Ordinul preşedintelui ANRM nr. 98/1998 privind aprobarea metodologiilor de stabilire a preţului de referinţă pentru petrolul (ţiţei şi gaze naturale) extrase în România şi modificarea şi completarea unor instrucţiuni tehnice privind activitatea titularilor de acorduri petroliere, în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a preţului de referinţă la gaze naturale, ANRM a rămas în pasivitate, procedând în continuare, în perioada 2011-2015 la stabilirea preţului minim de referinţă în mod eronat la valoarea de 495 lei/mc.

Curtea de Conturi a constatat modul defectuos de stabilire a preţului de referinţă a gazelor naturale, respectiv cu nerespectarea prevederilor legale, şi în urma misiunii de audit derulate în anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), sens în care, a dispus conducerii ANRM măsuri pentru analiza ordinelor emise, a legalităţii suspendării dispuse prin aceste ordine şi dispunerea de măsuri în condiţiile legii. Valoarea estimată a diferenţei de redevenţă petrolieră cuvenită bugetului de stat pentru perioada 2006-2010 a fost în sumă estimată de 2.407.470.702 lei (866.996.599 USD).

Asupra constatărilor şi măsurilor dispuse de Curtea de Conturi s-a pronunţat atât Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 6717/26.11.2012, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 972/04.03.2015 (în Dosarul nr. 3356/2/2012), în sensul menţineri acestora ca fiind corecte şi legale.

În acest context, Curtea de Conturi a solicitat Ministerului de Finanţe şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea unor verificări de specialitate în ceea ce priveşte modul de calcul şi de plată a redevenţei petroliere datorate de titularii de acorduri petroliere care au exploatat gaze naturale în perioada 2006-2015, până la data elaborării prezentului raport nefiind primit rezultatul acestor verificări.

Curtea de Conturi acuză ANRM de pasivitate, procedând în continuare, în perioada 2011-2015 la stabilirea preţului de referinţă în mod eronat la valoarea de 495 lei/mc, în condiţiile în care preţul gazelor naturale din producţia internă a fost modificat succesiv în sensul majorării, începând cu 1.07.2013, de Guvernul României.

Auditul a constatat faptul că, în condiţiile în care Guvernul României a stabilit majorarea preţului gazelor naturale din producţia internă începând cu 01.07.2013 de la 495 lei/1000 m.c., acesta ajungând la sfârşitul anului 2015 la 649,69 lei/1000 m.c., ANRM a continuat să menţină preţul de referinţă al gazelor naturale, în funcţie de care se calculează şi achită redevenţa petrolieră cuvenită bugetului de stat.

Curtea de Conturi apreciază: "În aceste condiţii, au existat situaţii în care, titularii de acorduri petroliere au achitat şi în perioada 2014-2015 redevenţa petrolieră în baza preţului de referinţă al gazelor naturale stabilit la valoarea minimă de 495 lei/ 1000 m.c.

Exemplificăm, în acest sens, cazul unui operator care în anul 2014 a determinat redevenţa petrolieră pentru cantitatea de 685.344,83 mii m.c. gaze naturale (reprezentând 12,1% din producţia realizată) luând în calcul preţul de referinţă al gazelor naturale stabilit de ANRM la 495 lei/ 1000 m.c.

În condiţiile în care ANRM ar fi corelat preţul de referinţă al gazelor naturale cu preţul gazelor naturale din producţia internă stabilit de Guvernul României, la bugetul de stat s-ar fi colectat suplimentar suma estimată de 4.758.120 lei".

Raportul mai semnalează un alt aspect care nu a fost avut în vedere de către ANRM la stabilirea preţului de referinţă al gazelor naturale (în funcţie de care se achită redevenţa petrolieră cuvenită bugetului de stat). Este vorba de preţul mediu al gazelor naturale la care România a realizat importul de gaze: "Astfel, în mod ineficient pentru interesul statului Român, în condiţiile în care, în perioada 2011 - 2014, preţul gazelor din import s-a situat între 379,29 USD/1000 m.c. (1.270,32 lei /1000 m.c.) şi 442,21 USD/1000 m.c. (1.533,67 lei/1000 m.c.), titularii de acorduri petroliere pentru determinarea redevenţei au utilizat un preţ situat în aceeaşi perioadă între 495,7 lei/1000 m.c. şi 733,5 lei/1000 m.c, respectiv la preţuri de peste 3 ori mai mici decât cele de import.

Modul în care ANRM a stabilit şi reglementat preţul de referinţă al gazelor naturale, luat în calculul redevenţei, nu poate fi considerat în interesul statului român, întrucât statul a încasat o redevenţă petrolieră calculată la un preţ situat la aproximativ 30% din preţul de import".

Curtea de Conturi susţine că o altă problemă care nu a fost avută în vedere de ANRM la determinarea redevenţei petroliere este cea a preţurilor de referinţă utilizate pentru cantităţile de gaze naturale din producţia internă utilizate de către producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale: "În fapt, prin Hotărârea Guvernului nr. 870/23.12.2012, executivul a permis titularilor de acorduri petroliere să utilizeze cantităţile de gaze naturale extrase din producţia internă în propriilecentrale electrice. Adoptarea acestui act normativ a fost justificată de intenţia producătorilor de a contribui la piaţa reglementată de energie electrică prin punerea la dispoziţie a unei cantităţi de 1,8 TWh/anual de către fiecare producător. La momentul adoptării actului normativ, titularii de acorduri petroliere care deţineau centrale de producere a energiei electrice pe bază de gaze naturale erau SC OMV Petrom SA şi SNGN Romgaz SA Mediaş.

Auditul a constatat faptul că ANRM nu monitorizează cantităţile de gaze naturale din producţia internă, utilizate de titularii de acorduri petroliere în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale, şi nici nu a stabilit preţurile de referinţă utilizate de aceşti titulari pentru determinarea redevenţei petroliere cuvenită bugetului de stat.

Conform datelor comunicate de ANRE cu Adresa nr. 37079/16.05.2016, cantităţile de gaze naturale utilizate în perioada 2013-2015 de titularii de acorduri petroliere OMV Petrom SA şi SNGN Romgaz SA, în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale au reprezentat în medie între 6,3%–9,6% din cantitatea anuală extrasă. Titularul de acord petrolier utilizează la determinarea redevenţei petroliere un preţ care depinde de decizia managementului fără ca ANRM să emită în acest sens reglementări sau norme pentru stabilirea preţului de referinţă pentru gazele naturale, din producţia internă utilizate în centralele proprii.

În ceea ce priveşte cantităţile de energie electrică livrate în regim reglementat de producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, din propriile centrale electrice, s-a constatat faptul că efectul obţinut a fost diferit faţă de cel scontat la momentul emiterii actului normativ, întrucât în realitate, conform datelor ANRE, doar SC OMV Petrom SA a livrat energie electrică în regim reglementat şi doar în anul 2013.

Un aspect deosebit de important este modul în care titularii acordurilor petroliere şi-au valorificat cantităţile proprii de gaze naturale extrase şi respectiv, preţurile practicate de aceşti operatori, constatându-se pe de o parte, efectuarea unor tranzacţii între companii afiliate, iar pe de altă parte, efectuarea unor tranzacţii cu gaze naturale la preţuri reglementate (peste cota stabilită conform Ordinului preşedintelui ANRE nr. 24/2013 şi Ordinului preşedintelui ANRE nr. 161/2014), acestea având influenţă directă asupra valorii redevenţei petroliere cuvenite bugetului de stat, astfel:

- pentru perioada 2013–2015, SNGN Romgaz, deşi a avut obligaţia de a livra pe piaţa reglementată o cantitate totală de 50.077.084,040 MWh gaze naturale necesară consumului clienţilor casnici şi producătorilor de energie termică (CPET), precum şi consumatorilor noncasnici (NC) (în conformitate cu datele publicate de către SNTGN Transgaz SA la închiderea lunii de livrare, în baza Ordinului preşedintelui ANRE nr. 24/2013 şi Ordinului preşedintelui ANRE nr. 161/2014), în urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 2013 - 2015, a livrat efectiv pe piaţa reglementată (pentru consumul CPET şi NC) o cantitate de 58.164.138,963 MWh, respectiv cu 8.087.054,924 MWh mai mult decât era obligat să o facă.

În fapt, prin livrarea unei cantităţi mai mari de gaze pe piaţa reglementată decât era obligat să livreze, la un preţ mai mic (cuprins între 49,8 lei/Mwh în anul 2013 şi 60 lei/MWh în anul 2015) faţă de preţul minim de vânzare practicat pe piaţa liberă (cuprins între 55,3 lei/Mwh în anul 2013 şi 80 lei/MWh în anul 2015), SNGN Romgaz SA nu a realizat venituri din vânzarea de gaze naturale în valoare estimată de 177.910.320,58 lei (148.258.600,48 lei + TVA aferent de 29.651.720,1 lei). Din verificările efectuate ulterior de Curtea de Conturi la ANRE a rezultat faptul că, în condiţiile în care SNGN Romgaz SA a livrat efectiv pe piaţa reglementată o cantitate mai mare decât era obligat să o facă, OMV Petrom SA şi SC Amromco Energy SRL nu au furnizat cantitatea stabilită, livrând în piaţa reglementată o cantitate mai mică decât cea stabilită.

-În perioada 2013-2015, OMV Petrom SA a vândut întreaga cantitatea de 71.409.970,79 MWh de gaze naturale destinată pieţei concurenţiale angro către SC OMV Petrom Gas SRL (entitate din cadrul grupului OMV), ulterior această entitate revânzând aceste cantităţi de gaze naturale către alţi furnizori sau către clienţi finali la preţuri mai mari cu 2%–7,2%.

În concluzie, şi în acest caz cuantumul redevenţei datorate bugetului de stat depinde de anumite decizii ale managementului titularului de acord petrolier, respectiv o companie, în vederea aplicării unei cote reduse de redevenţă, poate influenţa prin măsurile luate (vânzarea produselor către părţile afiliate la preţuri preferenţiale, vânzarea către anumiţi parteneri la preţuri reduse faţă de preţul pieţei) preţul de referinţă ce stă la baza determinării redevenţei cuvenite bugetului de stat, fapt ce nu este în interesul statului român".

Curtea de Conturi mai arată că ANRM nu a elaborat instrucţiuni pentru determinarea preţului de referinţă pentru tipul de ţiţei "Condensat", acesta fiind asimilat unui alt tip de ţiţei, fără însă a avea la bază o determinare pe baza caracteristicilor fizico-chimice şi a randamentelor obţinute prin prelucrarea acestui produs petrolier.

Referitor la modalitatea de stabilire a sortimentelor de ţiţei extrase în cadrul fiecărui zăcământ comercial, auditul spune că ANRM nu a emis instrucţiuni clare, prin care să fie stabilite şi aprobate sortimentele de ţiţei extrase de la nivelul fiecărui zăcământ.

De asemenea, raportul Curţii de Conturi precizează că ANRM a determinat lunar preţul de referinţă (preţ care stă la baza determinării redevenţei petroliere cuvenită bugetului de stat) pentru 14 sortimente de ţiţei, prin luarea în calcul a unui tarif de transport mediu, deşi prin propria metodologie de determinare a preţului de referinţă s-a stabilit luarea în calcul numai a tarifului de transport prin conducte: "S-a constatat faptul că, în determinarea lunară a preţurilor de referinţă la ţiţei, ANRM a luat în calcul tariful mediu de transport al ţiţeiului din producţia internă, de 78,64

lei/tonă, cu 30,15% mai mare faţă de tariful mediu de transport al ţiţeiului prin conducte, în condiţiile în care, prin Ordinul preşedintelui ANRM nr. 98/1998, s-a stabilit faptul că la determinarea preţului de referinţă va fi utilizat exclusiv tariful mediu de transport pe conducte.

În concluzie, în perioada 2014-2015, cu diferenţa dintre tariful mediu de transport al ţiţeiului din producţia internă şi tariful de transport prin conducte, au fost subevaluate preţurile de referinţă la ţiţei".