RAPORTUL CURŢII DE CONTURI 2011-2015 Redevenţele miniere şi petroliere cuvenite bugetului de stat: 0,19% - 0,24% din PIB

Valoarea redevenţei miniere datorată statului român, în perioada 2011-2015, conform raportărilor titularilor de licenţe/permise de exploatare verificate şi însuşite de ANRM, a depăşit 1,22 miliarde lei, respectiv în jur de 277,7 milioane euro (calculat la cursul mediu leu/euro stabilit de BNR pentru perioada auditată), iar valoarea redevenţei miniere virată la bugetul statului a fost de 1,1 miliarde lei, restanţele înregistrate la plata redevenţei însumând 121,77 milioane lei şi rezultând un grad de încasare de circa 90%, potrivit unui raport al Curţii de Conturi privind activitatea din sector în perioada 2011 - 2015.

Redevenţele pe care România le încasează din concesiunea exploatărilor de resurse minerale sunt de circa cinci ori mai mici decât cele petroliere.

Auditul Curţii de Conturi a constatat faptul că, raportat la Produsul Intern Brut naţional din perioada 2011-2015, nivelul redevenţelor miniere şi petroliere cuvenite bugetului de stat a înregistrat valori foarte scăzute, de numai 0,19 % - 0,24%, ceea ce reflectă un nivel scăzut al acestor venituri ale statului.

Auditul a remarcat nivelul scăzut al redevenţelor cuvenite bugetului de stat raportat la nivelul PIB naţional (aproximativ 0,2%) şi în cazul comparării cu alte state care au înregistrat producţii similare pentru principalele resurse minerale exploatate în perioada auditată (cărbune, ţiţei, gaze naturale) şi care au înregistrat un nivel al redevenţelor din exploatarea resurselor naturale raportat la PIB: Bulgaria (1,9%), Ciad (23,9%), Uzbekistan (13,7%), Libia (36,8%), Vietnam (7,6%), Columbia (8,4%), Yemen (15,6%), conform unui raport al Băncii Mondiale.

În ceea ce priveşte gradul de colectare a redevenţei miniere, în perioada 2011-2014 s-a constatat o scădere a gradului de încasare a acestor venituri la bugetul de stat. Astfel, în anul 2014, valoarea redevenţei neachitate a înregistrat valori foarte mari, ajungând la 18% din totalul redevenţelor datorate, faţă de anii 2011-2012, când sumele restante reprezentau circa 5% din sumele calculate de ANRM şi datorare bugetului de stat.

Curtea de Conturi (CC) spune că redevenţa minieră este datorată din ziua începerii realizării producţiei şi se plăteşte trimestrial, cu scadenţă până la data de 25 a primei luni a trimestrului următor.

Specialiştii CC au constatat o necorelare între prevederile Legii minelor nr. 85/18.03.2003 şi cele ale Hotărârii Guvernului nr.1208 /14.10.2003, respectiv în condiţiile în care, conform art. 45 alin. (4) din Legea minelor nr. 85/18.03.2003, redevenţa minieră este datorată din ziua începerii realizării producţiei şi se plăteşte trimestrial, cu scadenţă până la data de 25 a primei luni a trimestrului următor, potrivit art. 122 din Hotărârea Guvernului nr. 1208/14.10.2003, redevenţa minieră se plăteşte trimestrial, cu scadenţă până la data de 20 a primei luni a trimestrului următor: "Conform prevederilor Anexei (lit. C pct.1) din Ordinul preşedintelui ANRM nr. 198/28.09.2009, pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind modul de evidenţă, raportare, calcul şi plată a taxei pe activitatea minieră şi a redevenţei miniere, modificat prin Ordinul nr.158/21.06.2011, începând cu data de 04.07.2011, pentru evidenţa şi verificarea calculului redevenţei miniere, titularii concesiunilor care realizează producţie minieră au obligaţia de a transmite compartimentelor de inspecţie teritorială ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale arondate, rapoarte trimestriale, pentru fiecare perimetru, care includ planuri de situaţie cu măsurători topografice trimestriale (pe suport analogic şi digital) şi date privind cantităţile excavate sau producţia minieră realizată şi valoarea acesteia, după caz. S-a constatat faptul că, deşi titularii concesiunilor care realizează producţie minieră transmit compartimentelor de inspecţie teritorială ale ANRM planuri de situaţie cu măsurători topografice trimestriale (pe suport analogic şi digital), pentru evidenţa şi verificarea calculului redevenţei miniere, datele privind valoarea producţiei miniere precum şi cantităţile excavate sau producţia minieră realizată sunt preluate şi însuşite de compartimentele de inspecţie teritorială, din rapoartele transmise de titulari, nefiind verificate de către acestea, întrucât fie nu există un program informatic care să prelucreze informaţiile primite pe suport digital, fie inspectorii ANRM nu au pregătirea necesară pentru a analiza astfel de informaţii.

În fapt, compartimentele de inspecţie teritorială centralizează informaţiile declarate de titulari fără a face o verificare asupra cantităţii exploatate, pe baza căreia se calculează redevenţa minieră. S-a constatat faptul că, pentru minereurile polimetalice exploatate din perimetrul Mănăila Sud, judeţul Suceava, în baza Licenţei de exploatare nr. 520/18.06.1999, metoda de calcul utilizată pentru determinarea redevenţei miniere respectiv: cota procentuală (de 4% până la data de 31.12.2013 şi respectiv 5% începând cu data de 01.07.2014) aplicată la valoarea producţiei miniere calculată pe baza preţurilor de livrare şi a cantităţilor de produse miniere comercializabile în perioada de raportare, indiferent de modul de comercializare, poate conduce la diminuarea redevenţei miniere, respectiv a veniturilor bugetului de stat, datorită faptului că o mare parte din cantităţile de minereu, rezultate în urma prelucrării, se pierd în haldele de steril, ca urmare a neefectuării de investiţii în retehnologizarea instalaţiilor de prelucrare".

Agenţi economici care au refuzat să achite redevenţa minieră în cuantumul stabilit de legislaţia în vigoare

Curtea de Conturi, în acţiunea efectuată la ANRM în anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), a constatat neactualizarea nivelului redevenţei miniere pentru un număr de 64 de licenţe miniere, ca urmare a neîncheierii de acte adiţionale de actualizare a nivelului redevenţei miniere, în cuantumul (de 10%) reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2007, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/07.07.2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2007.

Agenţii economici care au fost notificaţi, dar care au refuzat să încheie acte adiţionale de actualizare a redevenţei miniere, şi implicit nu au achitat redevenţa minieră în cuantumul stabilit de legislaţia în vigoare, sunt: Societatea Naţională a Sării SA Bucureşti (pentru 12 licenţe), Compania Naţională a Huilei Petroşani (pentru 7 licenţe), SC Bega Minerale Industriale SA Timişoara (pentru 9 licenţe), Saint - Gobain Constructions Products Romania SRL, Rombet - Staţia de Betoane Bacău, Calcarul SA Pojorâta (pentru 2 licenţe), Stilcoval SA Vălenii de Munte (pentru 2 licenţe), ANPER SA Negreşti - Oaş (pentru 2 licenţe), Moor Mineral SRL Bucureşti, Atlas SA Bacău.

Referitor la aspectele constatate de Curtea de Conturi la ANRM, Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 6717/26.11.2012, a statuat în mod expres următoarele:

"(...) încheierea de acte adiţionale de stabilire a redevenţelor astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 101/2007 nu este condiţionată de acordul de voinţă al ANRM şi al titularului de licenţă, nu este vorba în speţă de o facultate, nu constituie un aspect lăsat la latitudinea acestora şi deci nu le este recunoscut un drept de apreciere, ci este o obligaţie atât pentru ANRM, cât şi pentru titularii de licenţă;

- neimplementarea acestei măsuri constituie o încălcare a legii imputabilă ambelor părţi;

- titularului licenţei îi revine obligaţia plăţii taxelor, redevenţelor şi tarifelor prevăzute în actele normative intrate în vigoare pe parcursul executării respectivei licenţe în virtutea principiului conform căruia legea este aplicabilă imediat".

Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 972/04.03.2015, a statuat irevocabil că "titularului licenţei îi revine obligaţia plăţii taxelor, redevenţelor şi tarifelor prevăzute în actele normative intrate în vigoare pe parcursul executării respectivei licenţe în virtutea principiului că legea este în imediată aplicare".

În consecinţă, referitor la neîncheierea de acte adiţionale la licenţele miniere acordate de ANRM, în vederea actualizării nivelului redevenţei miniere datorată de titularii de licenţă şi neachitarea de către titularii de licenţe a redevenţei miniere în cuantumul prevăzut de legislaţia în vigoare, instanţa s-a pronunţat definitiv şi irevocabil, în sensul că titularul licenţei are obligaţia de a plăti taxele şi redevenţele, aşa cum acestea sunt stabilite prin actele normative în vigoare, mai spune în raport Curtea de Conturi.

S-a constatat faptul că ANRM nu are organizată evidenţa titularilor care au refuzat să semneze, în termenul legal, acte adiţionale de stabilire a redevenţelor aşa cum au fost reglementate prin Legea nr. 262/2009 şi ulterior prin OUG nr. 102/2013.

Prin nesemnarea actelor adiţionale de actualizare a redevenţelor miniere în conformitate cu prevederile Legii nr. 262/2009 şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.102/2013, veniturile bugetului de stat au fost diminuate considerabil, respectiv în perioada 2011-2015, veniturile bugetului de stat au fost diminuate cu suma estimată de 68.463.159 lei, reprezentând diferenţa de redevenţă minieră, calculată în condiţiile Legii nr. 262/2009 şi OUG nr. 102/2013, urmare a faptului că un număr de 19 titulari de licenţe au refuzat să semneze sau au semnat cu întârziere, după termenul legal prevăzut de lege, actele adiţionale de modificare a cuantumului redevenţei, la valoarea actualizată, conform actelor normative mai sus menţionate.

În fapt, în perioada auditată, titularii licenţelor de exploatare care au refuzat să semneze actele adiţionale la licenţele aflate în derulare, sau au semnat cu întârziere, după termenul legal prevăzut de lege, actele adiţionale de modificare a cuantumului redevenţei, au raportat şi au achitat o redevenţă minieră calculată la nivelul cotelor stabilite la data când au fost semnate licenţele în cauză, respectiv perioada 1998-2002, şi nu la nivelul actualizat al acestora, aşa cum a fost prevăzut la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009.

Verificarea exactităţii datelor şi a informaţiilor pe baza cărora se calculează taxa pentru activitatea minieră şi redevenţa minieră se face de către autoritatea competentă, precum şi de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Curtea de Conturi a solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii referitoare la taxa şi redevenţa minieră datorată bugetului de stat de către titularii licenţelor/permiselor miniere.

Din analiza prin eşantionare a informaţiilor transmise de ANAF, referitoare la redevenţele datorate bugetului de stat în perioada 2011-2015, s-au constatat neconcordanţe între declaraţiile fiscale ale titularilor de licenţe/permise de exploatare şi declaraţiile depuse la ANRM, respectiv: un număr de 35 titulari de licenţe/permise, înregistraţi în evidenţele ANAF, au raportat la ANAF, redevenţe miniere mai mari decât cele raportate la ANRM, diferenţa de redevenţă neraportată la ANRM însumează 20.839.210 lei.

De asemenea, 10 titulari de licenţe/permise, înregistraţi în evidenţele ANAF, au raportat la Fisc redevenţe miniere mai mici decât cele raportate la ANRM, diferenţa de redevenţă neraportată la ANAF însumează 8.384.445 lei, iar 8 titulari de licenţe/permise, care deşi sunt înregistraţi în evidenţele ANAF cu redevenţe miniere datorate (527.142 lei), în evidenţele ANRM redevenţele miniere datorate de aceştia sunt "0".

Lipsă de reglementare privind redevenţa minieră datorată de operatorii economici care îmbuteliază şi comercializează apa de izvor sau apa de masă

Curtea de Conturi a mai remarcat lipsa de reglementare în ceea ce priveşte modul de stabilire şi colectare a redevenţei miniere datorată de operatorii economici care îmbuteliază şi comercializează apă de izvor sau apă de masă care are originea într-un zăcământ şi care provine dintr-o sursă exploatată prin una sau mai multe captări ale unor emergenţe naturale sau lucrări de foraj, ANRM neocupându-se de gestionarea acesteia, pe motiv că nu este inclusă ca resursă minerală în Legea minelor nr. 85/18.03.2003. Din această cauză, acest produs nu este nici monitorizat de către ANRM şi nici supus plăţii taxelor şi redevenţelor, ca orice resursă minerală.