Războiul mondial financiar: 0,1% vs 99,9%

Istoria este o istorie a luptelor dintre oameni, oricare a fost forma de organizare a lor. Ne batem din interese materiale, chiar dacă uneori încercăm să le ascundem în spatele unor pre-t-exte religioase sau civilizatoa-re. La început, grupaţi în ginte şi triburi, ne-am bătut cu ciomagul, suliţa şi praştia, pentru hrana şi adăpostul necesare supravieţuirii. Lăcomia omeneas-că a condus la mărirea mizelor, aşa că s-au format statele, care şi-au mobilizat armate pentru a fura resursele agricole, minerale, energetice şi chiar umane ale altora. Nu mai vorbim de bătăi sau lupte, ci de războaie - purtate cu săbii, arbalete, puşti, tunuri, torpiloare, submarine, avioane, rachete şi sateliţi - prin care s-au construit imperii. Singura raţiune de a fi a imperiilor a fost spolierea celor învinşi şi supuşi.

În secolul XX, după trei războaie mondiale (două calde şi unul rece), mai întâi americanii, apoi britanicii, francezii, spaniolii, portughezii, belgienii, italienii şi japonezii, iar la urmă de tot chiar şi ruşii au înţeles că ocuparea militară costă mai mult decât aduce. Progresul tehnologic a micşorat lumea şi a interconectat economiile naţionale. Tabla de joc, nouă şi mult mai mare, a condus la regruparea forţelor şi schimbarea armelor. Procesul se numeşte globalizare, iar deznaţionalizarea este urmărită deliberat, prin politici specifice.

Nu se mai războiesc nemţii cu francezii, nici japonezii cu chinezii, nici ruşii cu americanii; şi nici nu se mai folosesc armele de până acum. Imperiile nu mai sunt teritoriale, ci financiare; ca şi războaiele.

Nu mai sunt decât două tabere, transnaţionale: de o parte, cei 11 milioane de oameni care - pe lângă case, afaceri, tablouri şi bijuterii - au 43 de trilioane dolari bani de buzunar (deloc paradoxal, cifra este identic egală cu suma datoriilor publice ale tuturor statelor lumii), iar de cealaltă parte, noi, restul, până la 7 miliarde, câţi suntem azi pe Pământ. S-a creat un sistem prin care 0,1% dintre oamenii planetei iau banii celorlalţi 99,9%. Cum? Simplu: îndatorându-i. În războiul mondial financiar nu mai curge sânge, ci bani. Trebuie doar încurajat consumul privat şi cel public, pe credit.

O elită financiară a ajuns să controleze lumea, pur şi simplu îndatorând-o. 0,1% deţine 80% din averea lumii. Armele folosite sunt băncile, companiile de asigurări, agenţiile de rating şi companiile multinaţionale; lor li se adaugă presa, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Centrală Europeană.

Invazia ar fi fost mult îngreunată dacă agresorii nu şi-ar fi asigurat, pentru fiecare populaţie taxată, complicitatea şi colaborarea trădătoare a câte unei "coloane a cincea", formată din liderii politici şi şefii băncilor centrale/(inter)naţionale din fiecare stat. Spre pildă, FED, banca "naţională" a primei puteri a lumii, Statele Unite ale Americii, este - începând cu anul 1913 - o entitate privată, ai cărei primi deţinători sunt: 1. Rothschild's of London and Berlin 2. Lazard Brothers of Paris 3. Israel Moses Seaf of Italy 4. Kuhn, Loeb & Co. of Germany and New York 5. Warburg & Company of Hamburg, Germany 6. Lehman Brothers of New York 7. Goldman Sachs of New York 8. Rockefeller Brothers of New York.

Reducerea sub nivelul inflaţiei a dobânzilor băncilor centrale - FED, BCE etc. - distruge capitalul, scade puterea de cumpărare a salariilor şi descurajează economisirea; ne rămâne consumul pe datorie. Contrar celor afirmate uzual, nu pieţele sunt în afara oricărui control, ci băncile centrale, care tipăresc câţi bani vor şi manipulează totul prin intermediul lor. Rezerva Federală şi alte bănci centrale au împrumutat trilioane de dolari băncilor "prea mari ca să cadă", cu dobânzi zero sau aproape de zero, iar aceste bănci au folosit banii gratuiţi pentru a împrumuta guvernele, la dobânzi mai mari şi fără niciun risc, căci popoarele vor rambursa creditele.

Diferitele "arme" folosite în războiul mondial financiar se coordonează precum sunt corelate spionajul, aviaţia, infanteria şi marina într-un război clasic. Între agenţiile de rating, băncile centrale, cele comerciale şi instituţiile financiare internaţionale (FMI, Banca Mondială sau Banca Centrală Europeană) cadrele circulă ca într-un sistem de vase comunicante, iar intervenţia uneia deschide "frontul de lucru" al celeilalte. Demonstraţia au făcut-o nişte jurnalişti americani, investigând o parte a reţelei care controlează lumea. Concluziile lor par a devoala chiar nucleul reţelei:

Unele dintre cele mai mari grupuri financiare americane sunt Bank of America, JP Morgan, Citigroup, Wells Fargo, Goldman Sachs şi Morgan Stanley. Principalii lor acţionari sunt:

- Bank of America: State Street Corporation, Vanguard Group, Black Rock, FMR (Fidelity), Paulson, JP Morgan, T. Rowe, Capital World Investors, AXA, Bank of NY, Mellon.

- JP Morgan: State Street Corp., Vanguard Group, FMR, Black Rock, T. Rowe, AXA, Capital World Investor, Capital Research Global Investor, Northern Trust Corp. and Bank of Mellon.

- Citigroup: State Street Corporation, Vanguard Group, Black Rock, Paulson, FMR, Capital World Investor, JP Morgan, Northern Trust Corporation, Fairhome Capital Mgmt and Bank of NY Mellon.

- Wells Fargo: Berkshire Hathaway, FMR, State Street, Vanguard Group, Capital World Investors, BlackRock, Wellington Mgmt, AXA, T. Rowe and Davis Selected Advisers.

- Goldman Sachs: State Street Corporation, Vanguard Group, Black Rock şi FMR (Fidelity), Wellington, Capital World Investors, AXA, Massachusetts Financial Service and T. Rowe.

- Morgan Stanley: State Street Corporation, Vanguard Group, Black Rock şi FMR (Fidelity), UFJ, Franklin Resources, AXA, T. Rowe, Bank of NY Mellon, Jennison Associates.

Se observă prezenţa constantă a patru companii: State Street Corporation, Vanguard Group, Black Rock şi FMR (Fidelity), numite de acum încolo "CEI PATRU MARI". Dar cine este în acţionariatul "CELOR PATRU MARI"?

La State Street Corporation: Massachusetts Financial Services, Capital Research Global Investor, Barrow Hanley, GE, Putnam Investment şi... "CEI PATRU MARI".

La Black Rock: PNC, Barclays şi CIC. În spatele PNC si Barclays descoperim nume foarte cunoscute ca FMR (Fidelity), Black Rock, State Street Corporation, respectiv Vanguard. O schemă de tip suveică duce, în final, la paradisuri fiscale (Insulele Cayman, Lichtenstein, Monaco) etc...

Conform opiniei investigatorilor, primele opt companii financiare americane sunt deţinute 100% de 10 acţionari, dintre care "CEI PATRU MARI" nu lipsesc niciodată. Mai mult, Rezerva Federală Americană este tot sub controlul lor, fiind compusă din 12 bănci, reprezentate de nişte oameni, care toţi sunt legaţi de "CEI PATRU MARI".

Iată şi câteva dintre numele altor companii în care "CEI PATRU MARI" sunt acţionari: Alcoa Inc, AT&T Inc., Boeing Co., Caterpillar Inc., Coca-Cola Co., Exxon Mobil Corp., General Electric Co., General Motors Corporation, Hewlett-Packard Co., Home Depot Inc., Intel Corp., Johnson & Johnson, JP Morgan Chase & Co., McDonald's Corp., Merck & Co. Inc., Microsoft Corp., Pfizer Inc., Procter & Gamble Co., United Technologies Corp., Wal-Mart Stores Inc., Time Warner, Walt Disney, Viacom, Rupert Murdoch's News Corporation, CBS Corporation, NBC Universal.

Cei 0,1% au câştigat runda I, dar lăcomia i-a împins prea departe. Datoriile celor 99,9% sunt prea mari pentru a mai putea fi plătite, iar sistemul financiar mondial este în stare de faliment nedeclarat. La un PIB mondial de 50 de trilioane dolari, datoriile totale - ale gospodăriilor, companiilor şi ale statelor din întreaga lume - depăşesc 800 de trilioane dolari. Situaţia este agravată şi de pervertirea structurii PIB-ului mondial, în care zeci de procente (unii spun 30%, alţii 70%) provin din... servicii financiare (numai activele toxice consacrate sub numele de derivate au depăşit 700 de trilioane de dolari, continuând să crească chiar şi după anul 2008!).

În zadar au inundat pieţele băncile centrale, pentru că niciunei crize nu i s-a pus capăt dând drumul la tiparniţa de bani. Pierderile trebuie asumate, nu naţionalizate, băncile falimentare - oricât de mari - trebuie închise, iar băncile centrale trebuie să redevină naţionale. Minciuna cu banii are picioarele cele mai scurte!