REGIZORUL TUDOR GIURGIU: "Procurorul Panait nu are nevoie de reabilitare morală, ci de o redeschidere a dosarului"

Povestea procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în anul 2002, revine în atenţia publicului prin filmul "De ce eu?", regizat de Tudor Giurgiu, a cărui lansare oficială a avut loc săptămâna trecută.

Cristian Panait, având în film numele Cristian Panduru şi interpretat de Emilian Oprea, este un tânăr procuror din Bucureşti, trimis, în anul 2002, la Oradea să investigheze cazul procurorului Alexandru Lele, suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals şi sustragere de documente.

În aprilie 2001, Alexandru Lele dispusese arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui influent sponsor al PSD care a fost şi prefect al judeţului, sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere.

Lele a fost suspendat din funcţie prin ordinul ministrului justiţiei de la acea vreme, Rodica Stănoiu.

În 2002, procurorii au început urmărirea penală faţă de Lele, acuzaţiile fiind favorizarea infractorului, arestare nelegală, cercetare abuzivă şi sustragere de înscrisuri.

În 27 martie 2002, Cristian Panait, care lucra la Parchetul instanţei supreme, a descins la locuinţa procurorului Alexandru Lele, care chemase un operator de la o televiziune locală, pentru a asista la demersul anchetatorului său.

Câteva zile mai târziu, în 10 aprilie 2002, procurorul Cristian Panait, care a declanşat acţiunea penală împotriva lui Lele, demers judiciar semnat şi de şeful anchetatorului, Ovidius Păun, s-a sinucis, aruncându-se de la etajul imobilului în care locuia în sectorul 2 al Capitalei.

Regizorul Tudor Giurgiu ne-a spus într-un interviu: "În 2007, când am început să plănuiesc un nou film, mă gândeam cum să ilustrez experienţa pe care am avut-o la TVR (n.r. a fost preşedintele Societăţii Române de Televiziune între anii 2005 - 2007), despre un om tânăr prins într-un sistem unde multe din valorile şi principiile mele nu prea se potriveau cu instituţia. Atunci mi-am adus aminte de povestea lui Panait şi mi-am dat seama că, într-o mică măsură, povestea mea şi a lui se aseamănă.

Mă refer strict la experienţa personală a unui om care încearcă să schimbe ceva într-un sistem şi căruia, la un moment dat, i se dă în cap, are parte de eşecuri, greşeli, compromisuri, presiuni şi intervenţii.

La nivelul acesta al experienţei strict personale a unui om în relaţie cu un sistem mi s-a părut foarte interesant felul în care, de fapt, principii precum integritate, rigoare, disciplină, seriozitate nu sunt percepute drept virtuţii, dimpotrivă, eşti perceput ca un personaj uşor excentric".

Ideea realizării filmului "De ce eu?" a apărut chiar în 2002, când procurorul Cristian Panait s-a sinucis, ne-a mai spus regizorul, precizând: "La acea vreme, am tăiat din ziare articole despre caz şi am simţit că este un sâmbure pentru un posibil film, însă atunci nu am conştientizat că-l voi face".

În urmă cu ceva timp, procurorul Alexandru Lele ne-a declarat, într-un interviu, că Panait a fost victima "războiului" ocult, dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiţiei din România. La rândul său, Tudor Giurgiu a menţionat: "Cristian Panait a fost o victimă a unei situaţii mult mai complicate. E vorba de o «cloacă» de Dâmboviţa, în care erau amestecaţi cu toţii - politicieni, guvern, Parchet etc.

Cei din Parchet nu ştiau cum să administreze situaţia cu Panait, acest «nebun» care a îndrăznit să li se pună contra, iar Serviciile de Informaţii erau deranjate că li s-a descoperit afacerea cu contrabandă, de la Oradea. Panait a nimerit nevinovat într-un război care nu era al lui şi în care interesele erau cu totul altele.

Cred că este îngrozitor să constaţi că tu ai nişte principii, crezi în justiţie şi, deodată, vezi ce este în spate.

Îţi dai seama, într-un moment de revelaţie, că, de fapt, toată munca este inutilă, că tot în ceea ce ai crezut nu este de fapt aşa, că oamenii care te-au motivat - cum era ministrul Justiţiei (n.r. Rodica Stănoiu la vremea acea) - nu au nici un interes pentru descoperirea adevărului, pentru că şi ei sunt, la rândul lor, nişte pioni".

De-a lungul timpului, mulţi procurori au ajuns să fie frustraţi din cauza nedreptăţilor din sistemul judiciar, care a fost de multe ori subordonat intereselor anumitor grupuri - politicieni, servicii de informaţii etc, unii ajungând chiar la gesturi extreme, precum procurorul Panait. Există chiar suspiciuni de crimă în ceea ce priveşte alţi procurori, precum cazul Luminiţei Sega.

Tudor Giurgiu ne-a spus: "Cred că oamenii şi, în general, tinerii au înţeles ce s-a întâmplat în 2002.

«De ce eu?» este unul din puţinele filme care ar putea să le ridice nişte întrebări despre felul în care fiecare alege cum munceşte, cum se impune în orice fel de instituţie, indiferent că este o firmă de arhitectură sau instituţie de stat, ce contează în relaţiile cu şefii, cât de mult contează solidaritatea.

În plus, «De ce eu?» va avea un impact pentru oamenii din justiţie. Deşi sistemul s-a schimbat, în continuare, este imperfect. Am observat că sunt încă mulţi procurori tineri care sunt delegaţi, care nu au contracte pe o perioadă îndelungată, oameni care riscă să se confrunte cu evenimente dramatice în carieră.

«De ce eu?» este un film pentru mulţi oameni şi refuz să cred că, acum, în România, toată lumea consumă «Fifty Shades of Grey»".

Actorul Emilian Oprea îl joacă în film pe Cristian Panait, iar Mihai Constantin pe şeful tânărului procuror .

Tudor Giurgiu crede că actorii au fost foarte mult influenţaţi de povestea lui Cristian Panait, mai ales că nu prea o cunoşteau, deoarece sunt încă tineri: "Nici chiar Mihai Constantin (n.r. care interpretează rolul şefului direct al procurorului Panduru - în realitate Cristian Panait), nu ştia foarte bine cazul.

După ce au citit povestea şi le-am dat mult material pentru documentare, actorii veneau la mine foarte şocaţi şi transformaţi şi se gândeau dacă într-adevăr aşa a fost.

În cazul filmului «De ce eu?», actorii au putut să-şi construiască ei înşişi personajul. Sigur că regizorul face, la final, un «fine tuning», pune actorii pe o anumită cale, dar, în cazul filmului «De ce eu?», pe lângă scenariu, actorii s-au putut inspira din realitatea evenimentelor de atunci şi cred că acest lucru i-a ajutat foarte mult".

Povestea lui Panait este cu atât mai dramatică cu cât familia tânărului ne-a declarat că tânărul procuror şi-a schimbat foarte mult comportamentul doar în câteva zile, sfârşind prin a se arunca de la etaj, de faţă cu mama şi mătuşa lui.

Ministerul Public a precizat că sinuciderea lui Panait a fost cauzată de un "complex de factori psihostresori", iar Lele susţine că tânărul procuror bucureştean a fost supus unui anume "tratament", făcându-l să piardă tot ce a însemnat raţiunea lui de a fi: familie, carieră, prieteni, speranţa de mai bine.

Tudor Giurgiu ne-a declarat că a ales să sugereze sinuciderea procurorului şi nu să o prezinte explicit: "Am filmat trei finaluri, dar l-am ales pe cel care sugera sinuciderea strict din instinct, de alegere personală.

Din punctul meu de vedere, este o alegere bună de montaj, pentru că lasă spectatorului loc liber de reflecţie.

Au fost, însă, unii care mi-au spus că trebuia să o arăt explicit".

Regizorul Tudor Giurgiu ne-a mai declarat că se aştepta la anumite presiuni politice pe parcursul filmării peliculei, însă acestea nu au existat. "Am crezut în clişeele astea şi mi s-a părut incredibil că nimeni nu ne-a întrebat nimic despre realizarea acestui film", ne-a spus Giurgiu, adăugând că echipa nu a fost urmărită şi nu a primit niciun "sfat", nicio "direcţie" în ceea ce priveşte abordarea acestui subiect.

Filmul "De ce eu?" trebuia să fie lansat anul trecut în aprilie, când se împlineau 12 ani de la moartea lui Panait, ulterior însă Tudor Giurgiu s-a gândit să-l lanseze de alegeri, pentru că i se părea un moment oportun.

Filmul a fost prezentat, în perioada 10 - 13 noiembrie, într-o versiune de lucru în cadrul unor proiecţii speciale, care s-au desfăşurat la Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj, însă lansarea oficială a avut loc tocmai acum, în plină campanie anticorupţie, iar Tudor Giurgiu glumeşte spunând că multă lume i-a spus că a vorbit cu DNA.

Lansarea versiunii de lucru a filmului în noiembrie, înaintea alegerilor prezidenţiale, a lăsat loc unor interpretări, mai ales că Victor Ponta, candidatul PSD la alegeri, era amintit în cazul Panait.

Întrebat dacă filmul ar fi putut influenţa rezultatul alegerilor, regizorul Tudor Giurgiu ne-a spus: "Nu cred că filmul ajunge să provoace un rezultat al alegerilor. Dar dacă mergeam cu caravana în Teleorman, în Olt, Botoşani probabil aveam o putere de influenţare.

Îmi place să cred, însă, că filmul a avut un impact, măcar în cele trei patru locuri unde l-am prezentat. A fost vizionat de oameni tineri, probabil din categoria celor care sunt împotriva tuturor şi care nu mai vor să iasă la vot din scârbă şi refuz total al clasei politice.

După ce vizionezi filmul, îţi dai seama că nu poţi să laşi lucrurile aşa, iar dacă nu vrei să te întorci înapoi în timp - când vezi ce s-a întâmplat în anii 2002 - trebuie să faci ceva".

Regizorul susţine că, aşa cum este făcut, filmul "De ce eu?" nu este un documentar, nu are o dimensiune angajantă, dar pune o problematică: "Mi-aş fi dorit şi chiar ne gândeam să milităm pentru redeschiderea cazului, dar, din păcate, potrivit Codului penal, infracţiunea de înlesnire sau determinare a sinuciderii are termen de 7 ani de prescripţie. Nu cred că mai este vreo şansă de redeschidere a dosarului, dar evident mi-aş dori foarte tare să se poată face acest lucru. Este imposibil să nu fi fost interceptări, să nu se ştie cine l-a sunat pe Cristian Panait în zilele acelea, ce i-au făcut, acestea sunt chestii care, la un moment dat, trebuie dezvăluite".

Despre o posibilă reabilitare, chiar şi post-mortem, a tânărului procuror, regizorul nu crede că "reabilitare" poate fi cuvântul potrivit pentru că, dacă întrebi chiar şi acum despre el în Parchet, colegii vorbesc destul de frumos. "Cristian Panait nu este un om care să aibă nevoie de reabilitare morală, ci de o redeschidere a dosarului", menţionează regizorul.

Acesta susţine că a văzut dosarul lui Panait, dar că documentul este o glumă proastă, pe zeci de pagini cu analize psihiatrice.

Regizorul spune: "Cristian Panait era un băiat de la ţară, care dorea să avanseze în carieră, învăţa foarte mult şi care, într-adevăr, a acceptat acest pact aşa cum foarte mulţi tineri fac, fără să îşi dea seama de consecinţe. Victor Ponta, la 29 de ani, era şef la Corpul de control al primului ministru, luat direct din Parchet.

Este aceeaşi situaţie, fie devii prieten cu sistemul, fie te exclude".

Întrebat cum crede că se vor simţi oamenii care sunt, moralmente, vinovaţi de moartea procurorului Panait, după vizionarea acestui film, regizorul ne-a spus: "Eu nu ştiu cum s-au simţit ei în toţi aceşti ani, dar probabil că au pielea tăbăcită şi nu au nici o remuşcare. Vor încerca să îşi caute argumente, publicând diverse comentarii pe blog. A devenit «fancy» să faci asta".

Procurorul Lele ne-a declarat că nu a participat, în realitate, la înmormântarea lui Panait, însă Tudor Giurgiu îl plasează în film, la cimitir. Acesta ne-a justificat demersul: "Mi s-a părut important în film ca, la final, să fie un fel de adunare a tuturor celor care l-au cunoscut pe Cristian Panait. Am înţeles că şi primul ministru Năstase a fost văzut în ziua aceea în cimitir. Mi s-a părut ciudat şi am vrut ca toţi oamenii legaţi de cazul acesta, în afara ministrului Justiţiei, să fie prezenţi la înmormântare".

După imaginile cu siglele Serviciilor Secrete, teaserul filmului conţinea un mesaj: "Toţi cei care încearcă din interior să lupte cu un sistem asfixiant sfârşesc inevitabil prin a fi înghiţiţi, izolaţi şi sfâşiaţi în bucăţi...".

Tudor Giurgiu ne-a explicat de ce a ales aceste cuvinte: "Am luat textul chiar de pe blogul ProcurorPanait, care a fost înfiinţat la câţiva ani după ce a avut loc sinuciderea. Probabil că era scris de colegi, studenţi etc.

Mi s-a părut că este un text foarte bun despre România acelor ani, despre acele încercări de a schimba ceva şi care, în mod inevitabil, se sfârşeau prost".

Regizorul Tudor Giurgiu este de părere că politicienii aveau un rol important în sistemul judiciar în anii 2000 şi consideră că, faţă de acele vremuri, au avut loc progrese, deşi sistemul este, în continuare, putred: "Cineva spunea că anumite lucruri nu s-au schimbat în România, între 2002 şi 2014, dar cel puţin, astăzi, în România, unui procuror nu i se mai poate întâmpla ce i s-a întâmplat lui Panait. E clar că s-au făcut îmbunătăţiri, putem să ne uităm doar la ce face DNA acum, la lupta cu marile cazuri de corupţie.

În 2002 nu era nimic.

Sigur că şi acum numirile procurorilor se fac mai ales politic, sigur că există trocuri. Nu cred că la Ministerul Justiţiei sau la Parchet nu mai vin comenzi. Dar un caz precum cel al lui Panait nu cred că se mai poate întâmpla, cel puţin nu la nivelul acesta. Acum procurorii au alte raporturi cu poliţia, cu SRI, s-a reglementat mai bine autoritatea lor pe dosar şi cred că nu mai riscăm să ne întoarcem înapoi".

Filmul "De ce eu?" a costat aproape 850.000 euro. Tudor Giurgiu ne-a declarat: "Am primit bani de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), în jur de 180.000 de euro, dar vă pot spune că Institutul de film din Bulgaria ne-a dat cu vreo 5.000 de euro mai mult. Acest lucru mi se pare ireal, apropo de cât de mult contează un film în ţara ta. Am mai accesat circa 200.000 de euro de la un fond european pentru finanţarea coproducţiilor, ne-au mai finanţat HBO-ul, nişte agenţii de publicitate etc".

• Premieră mondială la Berlin

"De ce eu?" a avut premiera mondială la Festivalul de la Berlin 2015. Thrillerul politic a atras atenţia presei internaţionale, unde a rulat cu casa închisă.

Tudor Giurgiu spune că cel mai bine au reacţionat la film esticii - ruşi, cehi, polonezi, sârbi - dar, în acelaşi timp, au fost şi americani cărora le-a plăcut, dar care au spus că poate a fost un pic cam greoi, cu multe subtitrări. Regizorul ne-a precizat: "Un englez ne-a spus că a văzut 14 filme la Berlinala de anul acesta şi că filmul nostru i-a plăcut cel mai mult şi nu o declara din obligaţie. Şi alte persoane ne-au spus că filmul este foarte bun, că a lăsat o impresie foarte puternică, unii ne-au sugerat că poate era mai bine să mai tăiem 10 minute din început, cu toţii au remarcat prestaţia extraordinară a lui Emilian Oprea şi a lui Mihai Constantin. Ne-au întrebat şi de ce nu a fost în competiţie".

Referitor la faptul că filmul nu a participat în concursul de la Berlin, regizorul Tudor Giurgiu a explicat: "Sunt alegeri de gust şi întotdeauna în competiţia unui festival primează filme poate mult mai puţin comerciale şi filme în care cauţi să inovezi limbajul cinematografic. Pentru mine a contat foarte mult că am avut 5-6 proiecţii la Berlin. Mi-am atins obiectivul cu acest film".

Tudor Giurgiu spune că succesul unui film poate fi măsurat după doi, trei ani, când pelicula circulă şi în străinătate, şi în România.

Cât priveşte difuzarea la tv, regizorul susţine că trebuie să îl cumpere cineva: "TVR nu a mai făcut contract pentru acest film şi sper să îl achiziţioneze PRO Cinema".

• "Nu avem nici o instituţie cu adevărat preocupată de situaţia filmului românesc"

Tudor Giurgiu spune că este necesar ca filmul românesc să provoace mai mult impact în societate. Dar, în opinia regizorului, ţara noastră are o deficienţă în ceea ce priveşte vizionarea filmelor, având în vedere că nu există săli de proiecţie civilizate.

Regizorul ne-a spus că acum câţiva ani putea să facă o predicţie asupra industriei cinematografice, dar acum totul este volatil, pentru că, de fapt, nimănui nu-i pasă de film.

Tudor Giurgiu explică: "Nu avem nici o instituţie cu adevărat preocupată de situaţia filmului românesc. Problema este că nu sunt săli de cinematograf, trăiesc cele mai umilitoare zile acum, când trebuie să mă rog de unii sau de alţii să-mi primească filmul în cinematografe.

E îngrozitor să faci ani de zile un film, după care nu ai unde să-l difuzezi. Ministerul Culturii ar trebui să aibă ca prioritate naţională ca, timp de un an de zile, să înfiinţeze, să modernizeze peste 30 săli de cinema în marile oraşe din ţară. Oamenii ne scriu, vor să ne vadă filmele, dar nu prea au unde. În plus, se vorbeşte mult în lume despre succesul cinematografiei româneşti.

Problema este că industria cinematografică are nevoie de un leadership, trebuie ca cineva să-şi asume o conducere, însă noi nu avem timp, avem cu toţii proiecte. Trec de faptul că nu suntem deloc uniţi şi cred că de aici provine totul. Suntem o breaslă extrem de dezbinată şi aceasta este de fapt consecinţa lipsei de unitate a unor acţiuni care să ajute cumva industria de cinema".

Despre următorul film, Tudor Giurgiu spune că încă nu ştie care va fi, dar că a luat bani de la CNC pentru o peliculă despre o poveste de dragoste, care se întâmplă în Spania, foarte diferit de "De ce eu?".

Regizorul ne-a marturisit: "Mă tentează alt film despre realitatea imediată, respectiv despre poziţia dominantă de forţă a bisericii în societate.

Mi se pare o temă importantă.

Aştept momentul inaugurării Catedralei, pentru că vom vedea probabil o construcţie faraonică, cu o putere de necontestat.

Mi se pare înfricoşătoare poziţia dominantă a Bisericii, care are mulţi bani, într-un stat care a încercat să-şi caute un alt drum. Nu mai suntem societatea rurală, înapoiată, de acum mult timp".