Revoluţie sau involuţie??

Mânată de nevoia de resurse băneşti, niciodată suficiente pentru îndestularea bugetelor publice, Puterea a adoptat un program de guvernare eclectic şi - având în ariergardă "tăricenii" şi "ţucălarii" din dotare - moşeşte, cu preţul demolării principalului fundament economic al solidarităţii sociale, desfiinţarea co-finanţării veniturilor de înlocuire care se finanţează prin amânarea consumului.

Ofensiva contra-productivă social în care s-au angajat - mână-n mână - mandatarii majoritari ai suveranităţii (coaliţia politică din Parlament) şi mandatarii mandatarilor acestora (Guvernul) pentru scăderea cheltuielilor cu "munca vie", are în vedere patru măsuri:

1˚- renunţarea "in integrum" la aşa-numitul "venit salarial indirect" dedicat contracarării riscului pierderii capacităţii de muncă pe care-l convoacă, morbiditatea (CASS) şi bătrâneţea (CAS), respectiv, contribuţiile sociale dedicate co-finanţării rentelor de morbiditate şi de bătrâneţe, aşezate - spre a fi avansate în sistem - în sarcina angajatorului;

2˚- desfiinţarea contribuţiei sociale a salariatului dedicată contracarării riscului de licenţiere (CFŞ); în fapt, asistăm la: a) desfiinţarea creaţiei "ex-nihilo" de valoare adăugată dedicată co-finanţării fondurilor sociale (principala sursă suport a veniturilor de înlocuire la care titularii erau îndreptăţiţi contributiv) şi la b) renunţarea la calitatea de intermediar a angajatorului în monetizarea "on street" a acestei creaţii "ex-nihilo de valoare adăugată".

Desfiinţarea co-finanţării - în fapt, a creaţiei ex-nihilo de valoare adăugată aşezate în preţul de revenire⁴- descalifică angajatorul ca partener activ în economia riscului securităţii în consum a populaţiei de salariaţi (îl scoate din ecuaţia socială) şi reprezintă din această perspectivă un atac instituţional la termenii contractului social cu repercusiuni impardonabile asupra riscurilor micro-economice ale titularilor (contributori privaţi) care vor fi văduviţi de resursele apropriabile prin mecanismul distribuirii transversale.

3˚- creşterea puncţiei cvasi-fiscale cu 18,5 p.p. (de la 16,5 p.p. la 35,0 p.p. din venitul salarial brut realizat de titular). Astfel,

▪ contribuţia salariatului la fondul de asigurări sociale de sănătate (CASS) creşte cu 4,5 p.p. (de la 5,5% la 10%);

▪ contribuţia salariatului la fondul de asigurări sociale de stat (CAS)creşte cu 14,5 p.p. (de la 10,5% la 25%).

4˚- instituirea "contribuţiei asiguratoare pentru muncă" (2,25%) prin confederarea augmentativă (+ 0,5 p.p.) a contribuţiilor la fondul pentru şomaj, la fondul pentru concedii şi indemnizaţii de sănătate şi la fondul pentru accidente de muncă, boli profesionale şi garantare a creanţelor salariale⁵ aşezate în sarcina angajatorului; această contribuţie (care se va concesiona în preţul de revenire) devine, "de jure", un impozit indirect pe ocuparea salarială!!

Sinoptic, reconvenţionalizările în regimul asigurărilor sociale conduc la următoarea situaţie:(vezi tabel 1, document ataşat)

Spre a preveni "din faşă" mişcările de stradă inerente în urma înăspririi regimului contributiv, Guvernul este obligat să "vopsească gardul"! Şi, în consens cu susţinătorii hiper-liberalizării pieţei muncii, au pus la cale o inginerie fiscală prin care se încearcă "dregerea busuiocului"!

În condiţiile în care rata contribuţiilor sociale în venitul salarial creşte semnificativ - cu 18,5 p.p.! -, spre a evita convulsiile sociale, trebuie, cumva, compensate pierderile pe care această creştere le provoacă la nivelul venitului salarial net şi la nivelul venitului salarial net real!

Soluţia găsită de decidenţi - o tehnicalitate extrem de convenabilă, dat fiind că nu necesită costuri "la vedere"! - constă în rescrierea contabilă a venitului salarial indirect (costurile pe care le creează "ex-nihilo" şi pe care le avansează angajatorul în sistem sub formă de co-finanţări "on street" ale fondurilor sociale) ca venit salarial direct.

În opinia mea, demolând sistemul co-finanţării veniturilor de înlocuire apropriate contributiv de titulari în regim "pay as you go" (capitalizare de drepturi), mandatarii direcţi (parlamentarii Puterii) şi indirecţi (Guvernul) ai suveranităţii defectează de la principala responsabilitate constituţională, obligaţia de a respecta contractul social ce le-a fost încredinţat spre administrare şi la care... "nu sunt parte".

În esenţă - dintr-o "trăsătură de condei"- se trece cu dezinvoltură peste faptul că, salariaţii deţin de drept şi de fapt în fondurile sociale care se co-finanţează "drepturi patrimoniale" directe (constituite prin contribuţii salariale) şi din redistribuire transversală (co-finanţările suportate "on street" de consumatori între care, implicit, se regăsesc şi titularii drepturilor patrimoniale directe!)

Decelarea repercusiunilor directe şi indirecte pe care le convoacă schimbarea de paradigmă necesită observarea îndeaproape a impactului,

A.- La nivelul venitului salarial minim brut/economie

Măsurile prevăzute în actul normativ (OUG-ul aprobat),

1˚ creşterea "ab initio" a salariului minim/economie de la 1.450 lei la 1.550 lei,

2˚ rescrierea contabilă a 20 p.p. din venitul salarial indirect (cel pe care îl media angajatorul, prin creaţie ex-nihilo de costuri!) ca venit salarial direct, astfel că acesta va ajunge la 1.860 lei (1.550 lei + 1.550x20%),

3˚ rotunjirea venitului salarial minim brut rezultat cu "doi poli", aducându-l la 1.900 lei,

4˚ creşterea deducerii personale⁶ de la 300 la 510 lei şi,

5˚ scăderea ratei impozitului pe venitul salarial cu 6 p.p. (de la 16% la 10%),

dau impresia că am avea de-a face cu un pachet de măsuri economico-financiare de natură social-democrată cu reminiscenţe din "tolba doctrinară" a liberalismului clasic!

În fapt, reconvenţionalizările pe care le năşeşte Puterea n-au nicio legătură cu social-democraţia, sunt - flagrant - măsuri din dota doctrinară a neo-liberalismului compromis şi nu fac altceva decât să escamoteze faptul că, Puterea - în demersul de consolidare a reproducerii sale,

- desfiinţează venitul salarial indirect ca drept patrimonial de co-finanţare a rentelor în plată şi-l înlocuieşte cu o obligaţie patrimonială,

- convoacă o creştere impardonabilă a economisirii forţate (rata contribuţiilor sociale în venitul salarial) şi, prin efectul agregat al măsurilor adoptate,

- diminuează semnificativ rata venitului salarial minim net disponibil şi rata venitului salarial minim net real.

Prin efectul agregat al măsurilor cuprinse în noua paradigmă, venitul salarial minim brut/economie va înregistra, estimativ, următoarea dinamică structurală:(vezi tabel 2, document ataşat)

În sinteză, această viziune cu privire la "îndreptăţirea salarială" este în opinia mea nu revoluţionară, ci reacţionară. Aceasta, pentru că:

▪ desconsideră un drept constituţional din categoria denominată în legislaţia europeană "drepturi ale omului protejate în cadrul unor raporturi juridice specifice". În fapt, dreptul patrimonial indiviz (colectiv) la co-finanţarea veniturilor de înlocuire câştigat de comunitatea de asiguraţi (salariaţi) - un drept-creanţă din registrul drepturilor omului! - este reconvenţionalizat ca obligaţie patrimonială diviză (pe persoană fizică) şi, implicit, desfiinţat!

▪ creşte nominal - fără noimă! - masa contribuţiilor sociale obligatorii cu 18,5 p.p. ( ≈160%);

▪ creşte rata prelevărilor cvasi-fiscale şi fiscale cu reţinere la sursă cu 12,0 p.p. şi, implicit,

▪ scade partea din salariul brut care rămâne la dispoziţia titularului cu 12,0 p.p.;

▪ scade rata venitului salarial net real cu 10,4 p.p.

B. La nivelul venitului salarial mediu brut

Pentru a compensa desfiinţarea co-finanţării fondurilor sociale prin creaţie ex-nihilo de costuri şi pentru contracararea impasului pe care-l convoacă asupra venitului salarial mediu net şi a venitului salarial net real "în expresie nominală", se induce creşterea nominală a venitului salarial mediu brut de la 3.480 lei la 4.176 lei. Cum? Prin rescrierea contabilă a 20 p.p. din venitul salarial indirect ca venit salarial direct (3.480 lei + 3.480 leix20%).

Reflectarea măsurilor care dau substanţă noii paradigme în dinamica venitului salarial mediu brut:(vezi tabel 3, document ataşat)

Prin aplicarea măsurilor cvasi-fiscale şi fiscale cuprinse în noua paradigmă [creşterea ratei contribuţiilor sociale, creşterea deducerii personale la veniturile salariale sub 3.600 lei (cu aproximaţie, de la ≈3,7%, la ≈4,2%) şi scăderea ratei impozitului pe venitul salarial impozabil], în termeni nominali, venitul salarial mediu net va înregistra o scădere de 2 lei (- 0,1%), iar venitul salarial mediu net real, o scădere de 38 lei (- 1,8%). În sinteză,

▪ nominal, masa contribuţiilor sociale obligatorii creşte cu ≈155%;

▪ rata prelevărilor salariale obligatorii (contribuţii sociale+impozit/venitul salarial) creşte cu ≈11,8 p.p.; implicit,

▪ rata venitului salarial mediu net disponibil scade cu ≈11,8 p.p.;

▪ rata puncţiei fiscale şi cvasi-fiscale asupra venitului salarial minim brut (∑Cs+i/Vs+∑t/VA) creşte cu ≈11,1 p.p; implicit,

▪ rata venitului salarial minim net real scade cu ≈11,1 p.p.

La nivelul anului 2018, în condiţiile operaţionalizării noii paradigme şi a unui grad de colectare de 100%,

▪ masa contribuţiilor la fondul de asigurări sociale de stat (CAS) creşte cu ≈8 miliarde lei;

▪ masa contribuţiilor la fondul de asigurări sociale de sănătate (CASS) creşte cu ≈4 miliarde lei;

▪ producţia fiscală a impozitului/venitul salarial scade cu ≈11,8 miliarde lei; producţia fiscală a taxei pe valoarea adăugată generată prin alocarea pentru consum a 100% din venitul salarial mediu net creşte cu 0,9 miliarde lei; produsul fiscal generat de fiscalizarea veniturilor salariale (i/VS + ∑t/VA) scade ca urmare a implementării noii paradigme cu ≈10,9 miliarde lei).

În loc de concluzii

▪ Conceptul de "venit salarial indirect" ca sursă şi resursă de finanţare a sistemului veniturilor de înlocuire patrimoniale în regim "pay as you go" dispare - prin desfiinţare, după 110 ani!

▪ Reconvenţionalizarea dreptului patrimonial colectiv la co-finanţarea veniturilor de înlocuire - un drept câştigat de comunitatea de asiguraţi (salariaţi) - în obligaţie patrimonială diviză (pe persoană fizică) este, în opinia mea, flagrant, neconstituţională!

▪ Dispariţia co-finanţării "on street" a rentelor sociale patrimoniale convoacă - manu destructivam potentiae - repulsia publică pentru regimul "pay as you go" de finanţare a veniturilor de înlocuire patrimoniale; în fapt, se reorientează opţiunile populaţiei de la sistemul capitalizării de drepturi - care incumbă responsabilitatea Puterii de a conserva activ ocuparea salarială! - către produsele concurente (uzurare - depozite la termen, sau speculative - unităţi de fond) specifice economiei financiare;

▪ La nivelul venitului salarial mediu, creşterea semnificativă a presiunii puncţiilor cvasi-fiscale pe veniturile salariale va avea ca repercusiuni scăderea cu peste 17% a ratei "venitului salarial net disponibil" şi cu peste 18% a ratei "venitului salarial net real"!

▪ Deficitul de încasări din impozitul/venitul salarial convocat prin schimbarea de paradigmă (≈12 miliarde lei la nivelul anului 2018) va convoca fie o creştere a altor impozite, fie o creştere semnificativă a datoriei publice.

▪ Ulterior intrării în vigoare a noilor prevederi, orice mişcare pe flux (ocupare "de novo", creştere salarială) va fi însoţită de o evicţiune de venit salarial mai mare cu peste 41% decât în prezent.

1˚ Ce nu ştiu? Care este efortul bugetar pentru acoperirea creşterii salariilor şi indemnizaţiilor care au ca benchmark de referinţă "salariul minim brut pe economie" şi de unde se finanţează?

2˚ Când se va lua taurul de coarne şi se va legifera tratamentul unitar al veniturilor de înlocuire constituite prin amânarea consumului (contributiv) şi al celor constituite în temei contractual?

*•

Semnificaţia termenilor utilizaţi în algoritmul operaţional

1˚ Venitul salarial brut - drepturile salariale exprimate în unităţi monetare, efectiv apropriate de titular în contra-partidă pentru munca prestată, conform prevederilor contractului de muncă la care este parte.

2˚ Venitul salarial brut disponibil - drepturile salariale efectiv apropriate de titular din care s-au dedus contribuţiile obligatorii ale titularului la asigurările sociale (rezultă ca diferenţă între cuantumul nominal al venitului salarial brut şi suma contribuţiilor titularului la asigurările sociale obligatorii).

3˚ Venitul salarial brut impozabil - venitul salarial brut disponibil din care s-a scăzut deducerea personală legală (se calculează ca diferenţă între venitul salarial brut disponibil şi deducerea personal legală).

4˚ Venitul salarial net disponibil reprezintă suma cash ce se varsă titularului din venitul salarial brut din care s-au reţinut spre redistribuire (la sursă!) contribuţiile obligatorii la fondurile de asigurări sociale şi impozitul pe venitul salarial.

5˚ Venitul salarial net real - valoarea de piaţă a bunurilor şi serviciilor de consum ce pot fi achiziţionate cu venitul salarial net disponibil (diferenţa dintre venitul salarial net disponibil şi puncţia fiscală prin t/VA).

Note

4 fiind cesionate contabil în preţul de revenire, aceste creaţii ex-nihilo de costuri sunt doar vehicule de tranzit "conduse" de angajator care, în speţă, are doar calitatea de mijlocitor!

5 Legea nr. 571/2003 (modificată prin HG. Nr. 144/2008 şi H.G. nr. 225/2013), OUG nr. 158/2005 şi Legea nr. 200/2006;

6 beneficiu fiscal reglementat de Codul fiscal, oferit persoanelor cu un venit salarial brut sub 3.600 de lei/lună. (scade asieta impozitului/venitul salarial).

7 rt/VA ≈ 16,4%.

--------------------------------

Ca soluţii de contracarare a riscurilor inevitabile de pierdere a veniturilor curente, sistemele de asigurări sociale1, şi-au început drumul - surprinzător, pentru unii! - ca sistem de sinecuri acordate militarilor de carieră în retragere, invalizilor de război şi văduvelor militarilor căzuţi în război. Extinderea lor "la" şi "în" societatea civilă, a început după revoluţia industrială din Anglia, pe măsură ce munca salariată se consolida ca soluţie generică pentru realizarea veniturilor curente în societate.

Empirica fenomenului a relevat două categorii tipologice de rente de asigurări sociale:

- rente constituite "contractual" fără contribuţia titularilor - pensiile propriu-zise(sinecurile legale) şi

- rente constituite "patrimonial" finanţate contributiv de titulari - veniturile de înlocuire propriu-zise.

Din perspectiva evoluţiei rentelor de asigurări sociale, faptul că în onorarea drepturilor la un venit de înlocuire, rentele constituite contractual (prin convenţie de îndreptăţire, fără contribuţia titularului!) au beneficiat de un tratament preferenţial în raport cu cele apropriate ca drepturi patrimoniale (prin contribuţiile directe şi indirecte2 ale titularului) constituie o realitate irefutabilă.

În fapt, de conversia justă a drepturilor (apropriate contractual sau contributiv) în "rentă în plată" (nu rareori, "excesiv" de justă3!) s-au bucurat, cu precădere, drepturile sinecurale de pensie şi nu drepturile patrimoniale apropriate contributiv. Neîndoios, această stare de lucruri constituie şi una din principalele cauze care contribuie şi întreţin impasul cu care se confruntă bugetul public.

Elemente de doctrină

I˚ În arbitrajul societal al cererii de mutualizare a bunăstării indivizilor din perioada de viaţă activă economic cu cea din perioadele de viaţă pasivă economic, empirica fenomenului a consolidat tipologic două regimuri de finanţare:

▪ prin redistribuire din produsul fiscal, aşa-numitele sisteme de asigurări în "regim beveridgean" şi

▪ prin redistribuire din venitul salarial curent şi co-finanţare prin creaţie ex-nihilo de costuri (contribuţiile băneşti avansate lunar de angajator), aşa-numitele sisteme de asigurări în "regim bismarckian".

Fiind cesionate contabil în preţul de revenire şi implicit în preţul de piaţă, co-finanţările vărsate lunar de angajator în trezoreriile sistemului de asigurări sunt recuperate de acesta, "cu profit", odată cu realizarea marfară a producţiei sale economice.

În fapt, aceste co-finanţări sunt suportate "on street" de consumatori, odată cu achiziţia bunurilor/serviciilor marfare şi, ca atare, nu sunt contribuţii ale angajatorului! Pe fond, sunt doar vehicule "conduse" de angajator care, în speţă, are doar calitatea de mijlocitor!

Extrem de important, peste tot în Lume, aceste co-finanţări - deşi sunt calculate şi vărsate în sistem, luând ca bază venitul salarial al titularului! - nu sunt luate în considerare în dimensionarea "benchmark"-ului individual (nu deschid roluri cvasi-fiscale şi nu alimentează rolurile cvasi-fiscale deschise pe numele titularilor!); aceste resurse doar co-finanţează "on street" - prin redistribuire transversală - rentele în plată !

II˚ În constituirea de rente prin amânarea consumului curent, în funcţie de obiectul capitalizării, s-au cristalizat două mecanisme:

▪ capitalizarea de fonduri - "principalul" (contribuţiile băneşti lunare ale titularului) se acumulează în timp şi se fructifică

- uzurar (ca depozite bancare purtătoare de dobânzi) sau

- speculativ (în industria fondurilor de investiţii),

▪ capitalizarea de drepturi - "principalul" (contribuţiile băneşti lunare ale titularului) nu se capitalizează ca atare, din el se finanţează rentele curent în plată; participaţiile titularului se acumulează ca drepturi de rentă convertibile în venituri de înlocuire în plată conform pre-condiţiilor contractuale care guvernează sistemul.

Extrem de important, drepturile de rentă achiziţionate contributiv de titulari constituie o datorie non-marfară permanentă a sistemului, egală cu suma actualizată a rentelor ce vor fi onorate în viitor!

Non-capitalizate factual, reţinute la sursă şi administrate centralizat, contribuţiile sociale care deschid drepturi de rentă constituie un element esenţial al contractului constituţional care, funcţional şi operaţional, este încredinţat - în regim fiduciar - autorităţii etatice.

Notă

1 În România, începuturile asigurărilor sociale au fost consfiinţite prin "Legea pentru pensiunile şi ajutoarele subofiţerilor şi soldaţilor în retragere" (1865). "Legea generală pentru pensii" (1868) şi "Legea pentru pensii militare" (1889). Periplul civil al acestora începe cu Legea Misir (1902). Continuarea o regăsim în Legea Neniţescu (1912) care - inspirată de revoluţia bismarckiană în domeniu (rente finanţate contributiv, fără capitalizare) - a instituţionalizat, caz singular în Lume, un regim cu triplă finanţare a rentelor respectiv, din contribuţiile titularului, din creaţie ex-nihilo de costuri (co-finanţare specifică regimului standard "pay as you go")şi din...produsul fiscal (co-finanţare din bugetul public)!!

2 În teoria salariului, contribuţiile sociale aşezate în sarcina angajatorului (cele care se concesionează în preţurile de revenire ale bunurilor şi serviciilor economice) sunt considerate venit salarial indirect! Împreună cu venitul salarial direct constituie cheltuielile totale cu forţa de muncă ale angajatorului!!

3 Vezi pensiile (de serviciu/de stat) de care beneficiază personalul din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională, Curţile de apel şi Tribunale, cadrele militare, jandarmii, poliţiştii, procurorii, grefierii, personalul din serviciile secrete, personalul aero-navigant ş.a.m.d.;