Rezerve şi copii de mingi

Ciudată mai este şi lumea aceasta în care trăim! Politică, vreau să spun. Mai ales, cea din România. Iaca, mai e puţin şi intrăm în tunelul ultimelor şase luni, înainte de prezidenţiale, iar pe teren se zbenguie doar rezervele şi copiii de mingi. Cine sunt, totuşi, jucătorii? Cînd se vor hotărî să înceapă confruntarea?

Crin Antonescu este singurul candidat ce şi-a asumat statutul de jucător principal, ba chiar începuse să creadă, serios, că va cîştiga, înainte să înceapă meciul. Păi, cu o coaliţie de 70% în spate, cine să mai viseze, măcar, să-ţi stea împotrivă! Totuşi, unele rezerve au fost pregătite de "antrenori". Una dintre funcţiile lor este să-i ţină în priză pe titulari. Cînd vezi rezerva la încălzire nu prea îţi arde să mai dai chifle, ori să leneveşti prin părţile neumblate ale terenului! Cealaltă funcţie a rezervelor este, desigur, să-i înlocuiască pe titulari! Rezerva PSD-ului a fost şi este Sorin Oprescu. Vocaţia irepresibilă a rezervelor este să devină titulari. Primarul Capitalei nu face excepţie de la regulă. Şi-a făcut temele conştiincios la antrenamente, a ascultat cu sfinţenie indicaţiile antrenorului principal, a făcut frumos la presă, la galerie şi foarte probabil a avut grijă să strîngă ceva fonduri cu destinaţia "viitoarea campanie prezidenţială". "C-aşa-i în tenis": partidul dă, dar mai şi cere! Mai ales bani, cere, că el este mereu sărac şi trăieşte de azi pe mîine doar din cotizaţii!!!! Dacă Sorin Oprescu este rezervă, atunci ce mai este Victor Ponta? Cum, ce este? Prim Ministru! Da, dar funcţia asta mai şi trece, depinde de un vot-două prin Parlament, plus de o nominalizare şi o semnătură de la Cotroceni. Nu e sigură niciodată, nici măcar pe cîte un an, pe cînd cea de Preşedinte, dacă ai pus mîna pe ea, e a ta măcar patru, dacă nu chiar opt ani!!! Spre deosebire de Antonescu, Ponta a refuzat, de mai multe ori pînă acum, să-şi asume statutul de jucător în viitorul meci pentru prezidenţiale. Şi atunci, ce rol are el în piesa asta? Este doar un fel de rezervă a lui Oprescu? Sau, pînă la urmă, Oprescu este rezervă de rezervă, şi la Antonescu şi la Ponta? Veştile proaste, pentru singurul jucător anunţat oficial, nu au încetat să curgă. Prin ruperea USL, din candidat sigur al unei super-alianţe s-a transformat în candidat nesigur al unui partid şubrezit deopotrivă de greşelile liderului său, de eşecurile guvernării şi de disidenţele interne. Peste noapte, Crin Antonescu s-a trezit sîcîit de o rezervă pe care nici măcar nu o mai băga în seamă, ba chiar era să o dea afară din lot. Tăriceanu a sărit brusc din banca unde fusese consemnat de antrenori şi s-a apucat să tragă, cu dinţii, de tricoul de titular al liderului liberalilor de viţă nouă, dar nereformişti. Meciul este redeschis, deci! Iar nu ştim cine va fi rezerva cui, pe tăpşeanul liberal! Pe partea aşa zis dreaptă a eşicherului politic, lucrurile stau şi mai rău: doar copii de mingi. PDL l-a desemnat titular pe Silviu Predoiu şi numai membrii cu carnet şi cotizaţia la zi ai acestui partid nu văd că tricoul îi vine pînă la glezne, şortul e mai larg decît un malacov, iar ghetele îi clămpăne în picioare, deşi le-a strîns cu şireturile pîn' s-au rupt găurile. Cît despre pălărie, îi şade comod pe ochi şi nu s-ar fi oprit nici acolo, dacă nu i-ar fi stat nasul în cale! Nici el, cînd se uită în oglindă, nu crede că ar putea aduna 1% din voturi, la prezidenţiale! Acum, după decuplarea PNL de PSD, Predoiu are toate şansele să devină şi el rezervă; rezerva lui Crin, reciclat drept "candidat al dreptei"! Deocamdată, oficial, PDL îl tratează pe Antonescu drept rezervă a lui Predoiu!!! De tot hazul! Ar mai fi doar Răzvan Ungureanu, omul al cărui destin politic a fost să se nască rezervă şi să moară copil de mingi!

La stînga, Nu; la dreapta, NU! Unde să mai căutăm? Pe centru, poate! Cum, la noi, centru nu există, mai rămâne de explorat doar zona candidaţilor "fără culoare" politică. Cel mai vizibil, în această zonă, este Mugur Isărescu, al cărui potenţial electoral a fost deja testat şi este luat în considerare, serios, de către cei care fac jocurile politice. Dovadă: vehemenţa cu care brusc a început să fie contestat, nu politic, ferit-a sfîntul!, ci ca funcţionar fruntaş al BNR. Onoarea i-a făcut-o chiar Preşedintele Traian Băsescu, ceea ce echivalează cu un carnet de titular în viitoarea bătălie pentru Cotroceni. Atuul major al lui Mugur Isărescu este vizibilitatea puternic pozitivată de care s-a bucurat întotdeauna şi mai ales pe parcursul actualului ciclu electoral. Pe asta, chiar nu i-o poate lua nimeni. Încercarea de a-l "umple de noroi", pe ultima sută de metri, i-ar putea aduce mai multe servicii decît neajunsuri. Desigur, l-ar putea opri sau scoate din joc, oricînd, printr-un placaj, fie şi neregulamentar, "implacabila" noastră Justiţie, dacă ordinele ajung pînă la executanţi şi nu sunt anulate, pe parcurs, de mîna invizibilă a democraţiei de piaţă! Neajunsul major al candidaturii sale este lipsa oricărei baze electorale proprii. Toţi angajaţii BNR şi ai sucursalelor sale din teritoriu nu fac voturi nici cît pentru un primar, darămite pentru un Preşedinte. Ca să aibă succes, el trebuie "adoptat" politic de o formaţiune care să-i pună la dispoziţie electoratul propriu! L-ar putea adopta PSD-ul? Asta ar însemna să-l transforme pe Oprescu în rezervă de rezervă la rezerva rezervei! Toate au o limită, nici omul ăsta nu poate înghiţi orice! Are şi el orgoliul lui! Te pomeneşti că-şi face, la repezeală, un PSD-reformist şi intră cu Tăriceanu în turul doi! Ar putea fi Isărescu, adoptat de dreapta? De ce, nu? Dacă-i ordin, cu plăcere! Singura problemă este aceea că Isărescu ar vrea să fie adoptat, dar nu ca să piardă, ci ca să cîştige fotoliul de la Cotroceni. Ori, dreapta actuală e departe de a putea face dovada unei asemenea bonităţi! Un alt posibil candidat "necolorat", anunţat pe ici pe colo, mai ales pe surse, este George Maior. Problema lui, insurmontabilă, este nu doar vizibilitatea relativ scăzută, chiar dacă pozitivă, ci lipsa oricărui test electoral care să-i acrediteze viabilitatea politică. PSD-ul poate face, uneori, minuni electorale, dar, în cazul său ar trebui un miracol ca să ajungă la Cotroceni. Poate că el şi-ar juca şansa şi pentru un miracol; PSD-ul, însă, nu poate face acelaşi lucru. Nu poate pierde, pe mînă proprie, postul din Deal! Aşa că, Maior se califică şi el doar pentru rezervă! Poate, la tura următoare! În sfîrşit, există şi oferta Teodor Meleşcanu, care are atît testele electorale, cît şi pe cele de popularitate/audienţă la cote "pozitive" şi care, în plus, s-a bucurat atît de încrederea antrenorilor politici de pe stînga, cît şi de pe dreapta stadionului! Nu-i puţin lucru! Deocamdată, însă, pînă nu-l adoptă cineva, chiar şi Teodor Meleşcanu rămîne tot o rezervă!

Cum spuneam, unde te uiţi, doar rezerve şi copii de mingi!