Rocada

În şah, este recomandată de principalele deschideri ale teoriei moderne şi intervine devreme, undeva în primele zece mutări. Scoate regele, expus, din centrul tablei şi îl ascunde într-o poziţie mai sigură, pentru a pune la treabă o piesă grea, turnul. Rocada poate fi de dreapta sau de stînga. În politică, aproape la fel! Cu mici deosebiri şi particularităţi!

Cine este regele şi cine turnul în cazul Antonescu şi Tăriceanu? Aparent, ba chiar formal, cei doi nu mai sunt piese de aceeaşi culoare politică! Nici vorbă de rocadă! Tăriceanu a ieşit din PNL şi a luat locul fostului său şef de partid, pe scaunul de Preşedinte al Senatului. Ai zice, mai degrabă: o piesă a luat altă piesă, din cîmpul advers! Şi totuşi! Ipoteza rocadei între cei doi grei ai PNL nu poate fi cu totul aruncată la coş. De ce ar fi fost nevoie de rocada aceasta în PNL? Există multe motive, dar cel mai important rămîne expunerea prea mare a lui Crin Antonescu. Exact ca în şah, atîta vreme cît a stat în centrul tablei de joc, liderul PNL a fost ţinta unor virulente atacuri, atît din partea aliaţilor pesedişti, cît şi a oponenţilor din tabăra lui Traian Băsescu. Iar, ca să fie tacîmul complet, a fost ţinta unor atacuri, susţinute, chiar din interiorul partidului său. Rezultatul cumulat: în loc să-şi crească şansele la prezidenţiale, Antonescu şi le-a diminuat considerabil. Pentru liderul PNL, părăsirea centrului devenise un imperativ al supravieţuirii politice. Bine, bine, dar de ce să-i ia locul Tăriceanu? Păi, dacă nu el, atunci cine? Era mai bine să fi lăsat o asemenea funcţie opoziţiei? Cu siguranţă, nu! Putea PSD-ul să ia şi Senatul? Putea, dar şi puţea! A "mini-dictatură"! Ei la guvern, ei la Cameră, ei la Senat, cam prea bătea la ochi şi nu dădea deloc bine în poza cu europenii! Atunci, de ce a mai fost necesar tot circul cu demisia lui Tăriceanu din PNL? Ce să fie, circ! Lumea mai trebuie să se şi distreze! Iar, pe de altă parte, puneţi-vă în locul lui Crin! Putea el să desemneze pe altcineva din PNL pentru funcţia de la Senat, fără să adîncească tensiunea care, şi aşa, stă să rupă micul partid ascuns sub stindardul liberal? Aşa zisa demisie a lui Tăriceanu salvează perfect situaţia, pentru toată lumea. Pentru el, ca şi pentru PNL. Ba, chiar şi pentru PSD, care poate să vîndă liniştit în piaţă, cui o vrea să cumpere!, ideea că a dat de pămînt cu Antonescu şi l-a "capacitat" pe Tăriceanu în sprijinul proiectelor sale! Inclusiv proiectul cel mai important, decisiv politic, cîştigarea de către social-democraţi a fotoliului de la Cotroceni! Dacă Antonescu îşi va reface poziţia pentru prezidenţiale şi va reveni în ofensivă, sau dacă va rămîne să privească restul partidei din colţul său sigur, dar irelevant, depinde de foarte mulţi factori. Cei mai mulţi exteriori capacităţii de manevră a PNL-ului! "Vom trăi şi vom vedea", vorba orbului care a nimerit, totuşi, Brăila!

Pe dreapta, pregătirile pentru rocadă sunt de mult făcute. Unii visează la mutarea Traian Băsescu-Boc, alţii la orice altă formulă care-l aduce din nou în joc pe actualul Preşedinte, din postura de piesă activă, nu de "mentor" sau "locomotivă politică", în retragere. Mai mult ca sigur şi Traian Băsescu visează la această soluţie, nu fără o miză mare, chiar şi pentru el. Problema, cu rocada pe dreapta, este că nu prea sunt turnuri! Adică, în loc de piese grele, avem doar pioni! Iar, slăbiciunea aceasta i se datorează, în primul rînd, dacă nu chiar exclusiv, lui Traian Băsescu! E adevărat, se poate consola cu vorbele pline de înţelepciune, dar şi de orgoliu, atribuite lui Brîncuşi, prin care refuza propunerea de a lucra în atelierul lui Rodin: "La umbra marilor stejari nu cresc vlăstare tinere!" Doar că orgoliul şi mintea românului cea de pe urmă nu-l ajută, acum, prea mult, ba chiar deloc! Rocada, cu adevărat spectaculoasă, pe dreapta este, însă, alta: Traian Băsescu-Antonescu. Cu mecanismul "reconsiderării" atît de bine exersat şi pus la punct, nu ar fi deloc de mirare să-l auzim, mîine-poimîine, pe Traian Băsescu ridicîndu-l în slăvi pe adevăratul şi solidul candidat al dreptei, Crin Antonescu, iar pe Crin Antonescu lăudînd calităţile unice de prim-ministru ale actualului Preşedinte! Apropierea dintre cei doi, discuţiile şi întîlnirile de taină, în plin mariaj fericit uselist al liderului PNL, arată că se lucrează totuşi cu bătaie lungă, şi la noi, cînd o cer, atît de neapărat, "enteresele ţării"!

În ecuaţia rocadelor politice care vor clarifica poziţiile de atac ale pieselor albe şi negre de pe tabla de şah a politicii româneşti, o singură necunoscută: reacţia electoratului. În politică, spre deosebire de jocul de şah, nu este suficient ca rocadele să aibă sens din punctul de vedere al jucătorilor/adversarilor politici. Chiar dacă cea mai mare parte a timpului nevăzut şi inactiv, chiar dacă redus la o singură mutare, pe tabla de şah a politicii există şi un al treilea jucător: electoratul. Iar votul lui poate face dintr-o rocadă plină de sens politic, o manevră ruinătoare, după cum poate face dintr-o rocadă de rutină, o mutare cîştigătoare! Ceea ce crede electoratul nostru despre rostul şi viitorul acestor rocade, încă, nu poate spune nimeni ceva cu miez şi siguranţă. Să aşteptăm, aşadar, mutările din jocul de mijloc!