Români pe scena licitaţiilor internaţionale

După tradiţionalul turneu new-yorkez, Christie's şi Sotheby's s-au luat de mână şi au plecat la Paris. Ştiu, vă înţeleg, şi eu aş fi făcut la fel, şi aş face asta oricând, deci şi în continuare. În linii mari, tematica a fost asemănătoare, ba chiar identică atunci când vorbim de vânzările mari, de seară, adică "evening", şi corelarul lor de zi, "day", pentru connoisseuri, de artă impresionistă/modernă/postbelică/contemporană.

Sotheby's a ţinut o seară "Art contemporaine Evening Sale", după cum a ieşit cunoscutul titlu tradus pe jumătate în limba localnicilor, care, ciudat, a rămas franceza. A adunat aproape 38 de milioane de euro, într-o şedinţă dominată de asiatici, deşi artiştii francezi, în frunte cu Jean Dubuffet, cel care a pus arta brută în zestrea culturală a lumii, au luptat intens, ajungând la 3 milioane de euro, au fost depăşiţi net de Kazuo Shiraga, avangardistul japonez al cărui preţ, dar mai ales cunoaştere, au urcat după moartea sa, în 2008. "Takao", stresanta sa pictură din 1959, a urcat la 8,7 milioane de euro, deşi era estimată la cel mult 2,5. Cam din aceleaşi vremuri vine şi opera lui Zao Wou-Ki, diafană de-a dreptul, mai bine reprezentată în licitaţia de la Paris a londonezilor de la Sotheby's. Creaţia sa, numită "21.03.69", probabil că aproape sigur după ziua în care s-a născut, a fost adjudecată cu 4,1 milioane de euro, estimarea sa maximă fiind de 3,2 milioane, deci peste de neopritul "Takao". De acelaşi artist chinez, o ploaie "Pluie", a fost vândută cu 1,5 milioane de euro, iar "16.9.69", o altă picturală zi din simetricul an, cu 1,2 milioane. Zao Wou-Ki s-a dat şi ziua, dar cu 118 mii de euro. De fapt, deşi recordul şedinţei a fost de vreo 1,4 milioane de euro, pentru o lucrare de Mark Tobey, rar s-a ajuns la suta de mii.

Christie's şi-a ţinut vânzările o zi după Sotheby's şi ele s-au numit total în engleză, "Post-War and Contemporary Art Paris Evening Sale", respectiv acelaşi lucru, dar cu Day în loc de Evening. Primele 22 de loturi au fost adjudecate cu scopul de a susţine o organizaţie de promovare a artei şi, cu totul, au fost adunate 25 de milioane de euro. Dintre acestea, 8,25 au venit de la Nicolas de Staël, 2,4 de la Pierre Soulanges, 1,8 de la Kazuo Shiraga, unul de la Alexander Calder, altul de la Jean Paul Riopelle.

Deşi cu nume englezesc şi organizată de casa londoneză Christie's, vânzarea de zi, "Post-War and Contemporary Art Paris Day Sale", a mizat mai mult pe francezi. Printre ei şi trei români: Jacques Herold, cel mai numeros, Victor Brauner, cel mai scump, şi Horia Damian. Mai întâi a plecat, cu 4.750 euro, "La peau de l'air", de Jacques Herold, apoi, imediat, de acelaşi autor, "Le miroir interieur", cu ceva peste 10 mii de euro, dublul estimării maxime de 5 mii. Trecem peste mai multe piese interesante, inclusiv recordul de 214 mii de euro, al şedinţei, şi ne oprim la "Le bouclier", a treia piesă de Herold din vânzare, care a plecat pentru 4,750 mii de euro.

La mică distanţă, după ce am trecut de Oscar Dominguez, ajungem la victima acestuia, la Victor Brauner, cel care avea să se picteze cu ochiul scos cam cu un an înainte ca spaniolul să transforme premoniţia în realitate, aruncând cu sticle după conaţionalii săi. "Loi du reflet", lucrarea din 1959 a lui Brauner, a fost vândută cu 112,5 mii de euro. Finalul epopeii româneşti din această licitaţie pariziană aparţine lui Horia Damian, cu o "Grande composition Blanche", care reprezintă exact ceea ce îi spune numele, o pictură de mari dimensiuni, 2 pe 1,5 metri, dominată de alb. S-a dat cu 15 mii de euro, estimarea maximă fiind de 7 mii. Deşi nu am nicio explicaţie sau informaţie, nu mă pot abţine să nu observ că, exceptând lucrarea lui Horia Damian, despre care nu ştim de unde vine, toate celelalte, patru Herold şi un Brauner, au ca ultimă menţiune în cronologia provenienţei faptul că au fost donate, în 1998, lui Israel Museum. Iar înainte de asta, toate au figurat în colecţia Vera et Arturo Schwarz din Milano, o componentă de bază a muzeului din Ierusalim, unde au ajuns în 1998, când statul israelian împlinea o jumătate de secol. În licitaţia despre care vorbim sunt mai multe oferte care au aceste menţiuni.

Victor Brauner s-a născut exact acum 115 ani, la Piatra Neamţ, este un nume de top al avangardei artistice româneşti care s-a impus la Paris. Jacques Herold s-a născut, ca Herold Blumer, tot la Piatra Neamţ, la 10 octombrie 1910, şi tot într-o familie evreiască. La noi este foarte puţin cunoscut, dar la Paris tocmai a avut o personală, în ianuarie trecut, la prestigioasa galerie "Le Minotaure" din Paris. Mai tânăr, Horia Damian s-a născut în 1922, la Bucureşti, iar la Paris a plecat imediat după război. A murit acolo, la 90 de ani. Cu toţii sunt nume esenţiale ale istoriei artei universale, cu accent pe cele petrecute la Paris în ultimul secol. Să nu îl uităm, alături de ei, pe Tristan Tzara, născut Samuel Rosenstock la Moineşti, în 1896. Tata lui Dada, Tzara a făcut mai puţină pictură dar cam pe toate celelalte, conturând, cu greutate, prima mişcare de avangardă artistică. Tot la Paris, la o licitaţie Christie's de manuscrise şi cărţi rare de la sfârşitul lui mai, cu 8.124 de euro s-au dat cele trei volume din 1949 din "L'Antitête", care cuprinde "Monsieur Aa l'Antiphilosophe", "Minuits pour geants" şi "Le Desesperanto". Această primă ediţie ilustrată a textelor lui Tzara scrise între 1916 şi 1932 are gravuri acvaforte de Max Ernest, Yves Tanguy şi Joan Miro. Este exemplarul 169 din cele 200 care au fost imprimate şi are semnăturile justificative atât ale autorului, cât şi ale ilustratorilor. Are numeroase pagini netăiate, ceea ce arată că o astfel de creaţie nu este făcută pentru a fi citită, ci privită şi deţinută.

La aceeaşi licitaţie a fost vândută, cu numai 375 de euro, o altă carte extrem de interesantă, "Decouvertes", scrisă de Eugene Ionesco. Ilustrată, însă, este de Ionesco şi de Giuseppe Capogrossi. Şi acum să ne lăsăm purtaţi pe aripile descrierii: ediţie originală ilustrată cu două litografii originale în culori, semnate şi numerotate 160/170, una de Ionesco, alta de Capogrossi. Tirajul este de două mii de exemplare, cel în cauză fiind al 160-lea din 175 tipărite pe hârtie specială şi dotate suplimentar cu cele două minunate litografii.