România... dezvoltarea... strategia

CORNEL CODIŢĂ
Ziarul BURSA #Editorial / 1 aprilie 2016

CORNEL CODIŢĂ

Ar putea să pară un soi de autoreclamă! Aşa-i moda. Nu este cazul, aici! Iniţiativa foarte tinerei generaţii de jurnalişti ai ziarului "BURSA" de a antrena şi susţine o dezbatere publică pe temele dezvoltării ar fi strălucit şi fără "laudele" mele. Fie şi numai pentru că este atît de singulară în contextul subiectelor care ocupă astăzi, nu doar la noi, spaţiul comunicării mediatice şi mai larg, al celei publice. Nici pe departe, însă, singularitatea gestului şi a angajamentului pe care îl mărturiseşte, nu reprezintă meritul principal al evenimentului.

Apetitul pentru diagnostic, chiar dacă "bolnavului" nu-i place ceea ce aude, ba chiar "îl bagă în boale", eforturile de a străpunge uriaşul zid de inerţie şi platitudine care înconjoară de obicei asemenea reuniuni, ca şi apetenţa de a explora teritoriul soluţiilor inovative, abordabile practic, nu doar teoretic, reprezintă, cu adevărat, un remarcabil fapt social. Ca "martor" al unui segment de istorie a României marcat de lamentabilul eşec al unei alte "strategii de dezvoltare" şi ca "trestie gînditoare" dintr-un subţire snop, care a încercat să desţelenească unele cărări în teritoriul vast al problemelor dezvoltării, la începutul "erei post-decembriste", socot că a sosit momentul să le trec altora povara a ceea ce mie mi se pare, acum, "esenţa problemei". Poate să le fie de folos, poate, nu; ei trebuie să decidă.

Cîteva lucruri, mai întîi, despre capcana cuvintelor. Limba termenilor uzuali, de care ne folosim în comunicarea de zi cu zi, este un instrument minunat. Nu însă şi pentru gîndirea sistematică, potenţatoare a cercetării, capabilă de întemeiere conceptuală. Sintagma "Dezvoltarea României" în comunicarea naturală nu ridică probleme de înţelegere, probabil, nici măcar pentru un om dintr-un milion. În cîmpul analizei, ea este însă o construcţie atît de şubredă şi de înşelătoare, încît ar trebui imediat abandonată. "România" nu desemnează pur şi simplu tot ceea ce mişcă, "rîul, ramul", prin această parte de lume, adunată, ori mai degrabă răspîndită (!) în jurul Carpaţilor. Din perspectiva teoriei politice, ea desemnează un ansamblu de instituţii de guvernare, ţinute laolaltă de principii, reguli şi legi de funcţionare-relaţionare, pe care le numim cu un singur cuvînt "Stat". Dezvoltarea statului este problema noastră? Mai mult ca sigur, nu! Dacă avem o problemă majoră, strategică, atunci aceea este "dezvoltarea socială", a instituţiilor, a regulilor, a algoritmilor şi a soluţiilor care determină "inteligenţa socială", acea capacitate a unui ansamblu mare de oameni care interacţionează stabil şi complex de a înlătura/depăşi eficient (în termenii teoriei entropiei propusă de G. Roegen pentru social), obstacolele care încetinesc ori periclitează dezvoltarea. De ce, în ultimii două sute de ani, drumul dezvoltării este marcat, la noi, de atîtea sincope, de o încetineală care ne ţine mereu în periferia teritoriului de civilizaţie şi a istoriei din care facem parte? De ce încercările repetate de a accelera dezvoltarea socială din România au lăsat atît de greu urme durabile? De ce au eşuat atît de grav, chiar şi atunci cînd întregi generaţii au investit resurse şi energie la o scară capabilă, cu adevărat, să mute munţi? Ca să nu lungesc vorba, răspunsul pe care eu îl consider esenţial pentru a descurca toate aceste întrebări sună aşa: obstacolul cel mai important, cel mai perfid şi cel rezistent în calea dezvoltării sociale a României este chiar "România", adică instituţiile pe care le numim "Stat"!!!

A curs multă cerneală în perioada interbelică, dar şi mai apoi, pe tema "deficitelor istorice" ale dezvoltării socialului, la noi. De la tezele incompatibilităţii, inapetenţei, ori ale întîrzierilor fatidice ale istoriei noastre, pînă la teoriile energetiste ale "saltului", care ne trebuie şi de care suntem capabili, de la care a sunt cîte ceva chiar şi ideologia "dezvoltării socialiste"; de la Zeletin, la Madgearu şi de la "tezele naţional-comunismului de tip ceauşist", la încercările de a fundamenta neo-modernizarea României în ultimele două decenii, peste tot găseşti referiri la aceste malformaţii ale societăţii din România, care ne ţin departe de ţinta finală, sincronizarea istorică în spaţiul de civilizaţie occidentală. Au fost căutate şi cauze! Ba, religia ortodoxă, ba marile "foarfeci" ale relaţiilor economice pe axa centru-periferie, ba lipsa de cultură socială adecvată, ba inabilitatea, incapacitatea sau pur şi simplu frivolitatea "claselor politice". Cu excepţia absolut remarcabilă a lui Eminescu, aproape nimeni nu a mai pus degetul pe rana care sîngerează cel mai abundent, cea care produce cele mai mari scurgeri de energie vitală din corpul social al României: statul. Unealta versatilităţii "magice" cu ajutorul căreia mereu altă şi altă "clasă superpusă" a stors vlaga societăţii pentru scopul meschin al propriei îmbogăţiri şi al satisfacerii orgoliilor sale de parvenire. Iar preţul plătit de societate a fost mereu mai mare şi mai mare, fie că îl măsurăm în energie umană, resurse naturale sau oportunităţi istorice. Niciodată preţul acestor irosiri nu a fost prea mare, însă, pentru "aleşii" clasei superpuse, pentru simplul motiv că niciodată nu l-au plătit ei! În istoria multora dintre societăţile Europei se găsesc episoade în care "statul" declanşează, uneori cu extremă violenţă, un soi de război împotriva societăţii; de la reforma anglicană impusă de Henric al VIII-lea, la revoluţia franceză pentru a sfîrşi cu teroarea organizată şi exersată de stat în regimurile dictatoriale ale secolului XX, din Rusia lui Stalin şi din Germania lui Hitler. Totuşi, România este un caz special, pentru că aici, chiar dacă nici episoadele de violenţă masivă nu lipsesc, caracteristic este faptul că statul nu a încetat niciodată războiul său împotriva societăţii, pe care l-a dus cu mijloace mai puţin vizibile şi aproate tot timpul acoperite de "lege". Acesta este şi motivul pentru care "problemele de dezvoltare ale României" nu încep cu economia, cu formele şi mecanismele ei, cum mai cred şi astăzi mulţi dintre cei ce ară intelectual acest cîmp de probleme. Pentru România, ele încep cu "reinventarea statului". Cu scoaterea la iveală a faptului că, de la origini, pînă astăzi, statul numit România nu îşi îndeplineşte menirea "teoretică", aceea de coordonare a eforturilor de dezvoltare socială prin instrumentele politicii şi ale guvernării, prin obiective şi politici sociale. Deţinătorii puterii, în România, se ascund în faldurile acestui nobil şi important rol al statului de care, însă, nu se ocupă cîtuşi de puţin, pentru că nu au motive să le pese de el. Adevărata lor preocupare este folosirea statului, uzul şi abuzul autorităţii sale, exerciţiu prin care transformă resursele publice în averi personale, funcţiile de stat într-un panaj cu care îşi împăunează orgoliile şi o trambulină pentru a mai urca o treaptă a parvenirii. Lor le pasă doar de propriile interese, care încep cu "eternizarea la putere" şi se încheie cu etalarea privilegiilor asociate poziţiei ocupată în stat, respectiv a averilor adunate, la propriu, peste noapte.

Mai este capabilă societatea din România, schingiuită sistematic, sărăcită de resurse, supusă de generaţii de către propriul stat (deţinătorii puterii în stat), unui insidios proces de "sclavagizare" pe care nu puţini cetăţeni ai României de astăzi au ajuns să îl ia drept "normalitate", să producă altă bază normativă, radical diferită, pentru propriile sale instituţii de guvernare? Mai poate cineva astăzi să-i ia "statului" armele şi puterea de a face război împotriva propriei societăţi? Aceasta-i întrebarea!

Opinia Cititorului ( 7 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. Toata admiratia pentu editorial. Se spune ca oamenii accepta adevarul atunci cand sunt pregatiti sa-l auda.

    " Prin ei, ca intr-o oglindă deformată, m-am văzut pe mine. Am recunoscut condiţia banală a fiinţelor incarcerate in roluri, in măşti tragico-comice, marcate de o perpetuă grimasă de durere, care nu se şterge niciodată, nici atunci cand rad, maşinării puse in mişcare, in somnul lor, de fantezii josnice şi dorinţe zadarnice.

    Odată, il intrebasem ce voia să spună prin sintagma... 

    1. Mai poate cineva astăzi să-i ia "statului" armele şi puterea de a face război împotriva propriei societăţi? Aceasta-i întrebarea!

       

    Acesta este si marele secret de aparat, razboiul statului impotriva cetatenilor sai!

     

    ... in marea dintre dune, parca desert ii spune, e setea cea mai mare printre vietuitoare - in vreme de stransoare, gandul se face mare, chiar daca-i vlaguit si omul pare obosit in el samanta creste ce lumea buchiseste ... si de-o veni o zi, desertul de-o stropi sa vezi atunci gradina ce iese la lumina ... de-om vrea o asa zi s-apara si pe la noi prin tara, apoi sa ne lasam de imitatii, sa aruncam si cultul personalitatii si ce-i al nostru sa gasim, ca tara sa o stapanim caci de ne-om da...

    1. Nu numai in Romania statul este impotriva cetatenilor sai ci in toata lumea... E nevoie de o teorie a guvernarii si integrarii empatica...asa cum spuneam si eu in discursul meu pentru europarlamentare , in 2007. Principiile feminine..bazate pe empatie, nonviolentei ar terbui sa stea la baza teoriei relatiilor internationale...ar monia si nu conflictul este nota specifica naturii umana..premisa de la acre s-a pornit in justificarea conflictului in sistemul international.

      ... oh! Salomeea gand frumos dar feminismul ii cam furtunos si-n loc sa faca din domnite, dulci adieri si panselute, parca in genul feminin toarna chinina si venin ...

    Apare cu claritate faptul ca: Toti aceia care au jefuit/jefuiesc bugetul de stat si resursele tarii, precum si alesii care asista fara reactie la acest jaf sunt niste porci. Este necesar ca Justitia sa-i stringa pe acesti porci, sa-i bage la bulau si sa-i tina acolo, cu ghiulele legate de picioare, pina vor restitui tot ce au jefuit. Numai asa se poate curata clasa politica si societatea de corupti, adica de porci. Se pare ca porcii astia nici nu stiu ca sunt porci. Lor li se pare ca sunt...

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
Apanova
digi.ro
aages.ro
danescu.ro
boromir.ro
librarie.net
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

11 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9684
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7338
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3533
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină6.0241
Gram de aur (XAU)Gram de aur409.9933

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
petreceriperfecte.ro
novaplus.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb