Salariaţii Institutului Cultural Român au dat în judecată instituţia, pentru drepturi salariale

Mai mulţi salariaţi ai Institutului Cultural Român au dat în judecată instituţia, în acest an, pentru drepturi salariale, în cadrul instituţiei existând un conflict în acest sens. Reprezentanţii ICR ne-au transmis că dosarul 24135/3/2017 se referă la reconstrucţia salarială din perioada 2014-2017.

Surse din ICR susţin că angajaţii ICR au primit în luna decembrie măriri salariale în baza legii 284/2010, care este abrogată de 6 luni, şi nu în baza legii 153/2017. "Sărbătorile de iarnă ne-au adus nouă, angajaţilor ICR din Bucureşti, măriri salariale pe hârtie, actualizate în decembrie 2017 prin acte adiţionale nedatate, la contractele de muncă deja existente", ne-au spus sursele, adăugând: "Măririle retroactive ne-au fost aduse la cunoştinţă, cu efect de la 1 iunie 2017. Am fost îndemnaţi să semnăm fără dată sau număr de înregistrare, fără vize de la compartimentele de specialitate. Însă nu cum ne-am fi aşteptat toţi, pe legea 153/2017, ci pe legea 284/2010, abrogată". Sursele arată că acestea nu corespund nici cu grila din noua lege a salarizării, nici cu grila publicată de ICR în septembrie 2017. Acest lucru ar putea fi probat cu data comunicării în REVISAL a cotelor salariale pentru fiecare angajat, potrivit surselor.

ICR spune, însă, că toate demersurile privind corecţiile salariale, precum şi reîncadrările personalului ICR, au fost făcute conform legii. Reprezentanţii ICR au răspuns, la solicitarea ziarului "BURSA": "Vă informăm că în Institutul Cultural Român salariile au rămas până în 2017 la nivelul anului 2009, oricât de neverosimil ar părea, rămânând astfel practic cele mai mici salarii din instituţiile publice centrale. Legea 284/2010 nu a fost aplicată de conducerile anterioare, ceea ce a fost în detrimentul angajaţilor ICR. Neaplicarea Legii 284/2010 a lăsat o situaţie juridică pendinte, de privare a angajaţilor de drepturi aplicate altor angajaţi publici încă din 2010, situaţie profund discriminatorie pentru aceştia. Această situaţie a fost corectată de noua conducere a ICR; avem de a face cu o corecţie salarială, şi nu cu o creştere a salariilor.

Vă informăm că în baza Legii 153/2017 nu se pot face măriri salariale până la 1 ianuarie 2018. Legea 153 prevede de altfel, expresis verbis, la articolul 38, că:

«(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;»

Acelaşi articol 38 prevede la alineatul 3 că salariile brute se majorează la 1 ianuarie 2018 cu 25% faţă de nivelul din decembrie 2017. Aşadar, în baza Legii 153/2017, prima mărire salarială posibilă este în ianuarie 2018".

Sursele mai acuză că Liliana Ţuroiu, preşedintele ICR, a decis să aplice noua lege a salarizării numai pentru conducere (preşedinte şi vicepreşedinţi) - 15225 lei, pentru preşedinte, şi 11600 lei, pentru cei doi vicepreşedinţi.

ICR nu precizează clar dacă Legea 153 va fi aplicată pentru salariaţi începând din 1 ianuarie 2017, prin noi acte adiţionale.

ICR precizează că "funcţiile de demnitate publică sunt reglementate separat în Legea 153, la art.13, unde este menţionat calculul indemnizaţiilor conducerii ICR, conform Anexei IX din lege": "La articolul 38 litera "c" se menţionează că indemnizaţiile de demnitate publică se exceptează de la litera "a" a articolului 38, fiind aplicabile de la 1 iulie. Menţionăm, de asemenea, că indemnizaţia preşedintelui ICR, ca urmare a efectelor legii, a scăzut faţă de nivelul lunii iunie, iar indemnizaţiile vicepreşedinţilor au înregistrat o uşoară creştere".

O altă acuzaţie este că « preşedintele ICR stă mai mult în deplasări, fără să ceară aprobarea Senatului, pentru a încasa indemnizaţii de cazare şi diurnă de aproape 400 de euro pe zi » : "Astfel, Liliana Ţuroiu a încasat încă 20.000 de euro, în afară de salariu, în condiţiile în care bugetul de deplasări era epuizat şi îl deconta de la proiecte culturale. ICR, instituţie aflată sub control parlamentar va intra în colaps fără intervenţia autorităţilor".

ICR răspunde că deplasările Preşedintelui şi Vicepreşedinţilor ICR sunt publice şi se regăsesc pe site-ul oficial ICR: «Diurna Preşedintelui ICR este stabilită de HG 518/1995. Bugetul ICR este aprobat de Parlament prin Legea bugetului de stat, iar deplasările în străinătate sunt cuprinse în capitolul Indemnizaţii de deplasare pentru tot personalul ICR. Preşedintele nu are un capitol evidenţiat, separat.

Diurna Preşedintelui variază, conform legii, de la ţară la ţară, în majoritatea statelor europene încadrându-se între 51-56 euro/zi".

Voci din ICR susţin că, nu toate deplasările preşedintelui şi vicepreşedinţilor şi ale însoţitorilor sunt pe site, referatele de deplasare sunt semnate doar de subordonaţi, iar referitor la totalul revoltător al sumelor încasate de preşedinte şi vicepreşedinţi în deplasări, nu există informaţii publice: "Acestea însumează nu doar indemnizaţia de diurna, ci şi indemnizaţia de cazare, de 300 de euro/noapte".

Institutul Cultural Român este o instituţie publică a României, cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Senatului României. Misiunea ei este de a face cunoscută cultura română în afara ţării şi de a-i asigura vizibilitate şi prestigiu.