Santinela uitată la hotarul dintre lumi

"Persistenţa memoriei"(fragment) - Salvador Dali, pictură în ulei, anul 1931

Într-un fel sau altul, prin semne, timpurile ne spun încotro se îndreaptă şi ce fel de viitor are prezentul pe care astăzi îl încălzesc la sîn. Problema este: ştim oare să citim aceste semne? Şi-o pun intelectuali ai unei lucidităţi tot mai împuţinate şi tot mai slab influente în arena evenimentelor sociale, în dinamica politică şi, mai general, în direcţionarea cursului istoriei. Am preluat-o şi eu, de data aceasta, de la Ian Buruma, profesor de drepturile omului şi jurnalism la Bard College (Project Sindicate, Reading the Signs of the Times, 9 iulie, 2018). Într-o lume în care, în materie de comportament politic, la cel mai înalt nivel, ceea ce era inimaginabil, acum doar cîţiva ani, a devenit astăzi fapt acceptat al "normalităţii", Buruma se întreabă, pe bună dreptate: "Cînd va fi prea tîrziu să mai sune cineva alarma?"

De aici încolo, duc mai departe, gîndul lui. Iar, cuvintele cheie sunt hotar şi rost. Aşa cum observa Noica, limba română a îngrămădit în această firavă alcătuire a rostirii sale un univers întreg de semnificaţii esenţiale, cu privire la ritmul şi dinamica vieţii umane. Rostul este elementul de discontinuitate necesar, separatorul fără de care nimic trainic nu poate fi construit, întemeiat. Hotarul este definiţia negativă a rostului, noţiunea care subliniază, întrupează, graniţa care separă radical cele două lumi. În cazul nostru, prima, cea care, deşi se degradează, încă mai păstrează elementele definitorii ale alcătuirii sale structurale democratic-liberale şi a doua, cealaltă lume, cea care mai păstrează doar vagi semne exterioare ale unui liberalism pe care l-a înlocuit cu o formă de regim autoritar, antiliberal, anti-democratic. Democraţiile pivot ale modernităţii europene au parcurs acest drum în prima jumătate a secolului XX. America pare îmbrîncită într-acolo, acum, în prima jumătate a secolului XXI, de o parte a elitelor sale politice şi de susţinătorii acesteia din zona care o finanţează. Retrospectiv, linia de demarcaţie, hotarul dintre cele două lumi, apare destul de evident. În epocă, însă, majoritatea preferă să ignore semnele timpului, unii din comoditate, alţii din interes, alţii din setea de parvenire, alţii din laşitate, alţii dintr-un soi de cecitate dobîndită cultural-educaţional, în timp ce alţii, deşi văd, preferă să amîne sine die recunoaşterea întîlnirii decisive cu hotarul dincolo de care inacceptabilul devine şi este tratat ca atare, drept ceea ce este, inacceptabilul. Aşa se face că democraţiile nu se prăbuşesc în regimuri autoritar-dictatoriale, ci se scurg, asemenea ceasurilor din celebra pictură a lui Dali, "Persistenţa memoriei".

Problema hotarului, însă, nu se reduce la recunoaşterea sa, la citirea lui ca semn care spune de unde vin şi încotro se duc valurile istoriei. Hotarul nu se aşează singur, de la sine, ca despărţitor al vremurilor, ci trebuie aşezat de cineva, de oameni. Mai mult, ca să îşi joace rolul şi să îşi realizeze menirea, el trebuie impus şi recunoscut ca normă socială, nu doar asumat ca perspectivă subiectivă de cineva, individ, grup sau comunitate. Hotarul este rostul implantat de oameni în structura istoriei. Atunci cînd a fost pus la timpul potrivit, în locul potrivit, istoria capătă sens. Iar, sensul este benefic pentru oameni. Atunci cînd nu îşi află locul ori timpul, istoria devine teritoriul lui "orice este posibil", ceea ce înseamnă, de fapt, că tot ceea ce este mai rău, devine realitate. Oameni, comunităţi, societăţi întregi sunt împinse ca turmele în hăţişurile acestei uriaşe găuri negre care este "Pădurea fără rost" a istoriei, una care ascunde cu grijă în vintrele ei abatoarele sîngeroase ale unor generaţii, cum au fost cele ale primului şi ale celui de al doilea război mondial. Nu întîmplător, astăzi, cînd contururile acestei păduri sinistre ne devin tot mai familiare, cuvîntul "război" se aude tot mai des, scos de sub obrocul excepţionalismului cultural în care fusese ţinut prizonier, pînă de curînd şi aruncat din nou în gura lumii, ca o componentă a noii "normalităţi" care urmează să ni se impună.

Dacă vă frămîntă cumva întrebarea, de ce se află România pe cursul de istorie pe care se află, trecută binişor de liziera Pădurii fără rost, şi nu aţi găsit încă răspunsurile satisfăcătoare, vă sugerez să reformulaţi întrebarea din această perspectivă, a hotarului şi a rostului. Spre exemplu: Unde, cînd şi ce fel de hotar am pus noi, ca societate, între lumea dictaturii şi "lumea nouă", în 1989? Ce rost a aşezat noua noastră alcătuire politică în îmbinarea dintre act politic - consecinţe sociale - răspunderea decidentului? Ce hotare am pus, fie şi numai în materie de comportament civilizat, celor care se manifestă în spaţiul public privilegiat al unor instituţii cum sunt Parlamentul României, Guvernul României, Instituţiile de prim rang ale Justiţiei din România? Ce rosturi am aşezat, constituţional sau altfel, în alcătuirea care ar trebui să îmbine articulat investitura, conţinutul mandatului şi decontul politic, pentru funcţii esenţiale cum sunt cea de Preşedinte al României, Prim-ministru al Guvernului, Preşedinte al Curţii Supreme, Preşedinte al Curţii constituţionale, Preşedinte al Camerei Deputaţior, ori al Senatului? Aşa ar putea cineva să descopere, mai uşor, că ne-am exersat mai ales în a ne fura singuri căciula, că acolo unde am pus hotare, a avut cineva grijă să facă şi pîrleaz, dacă nu chiar găuri mari printre uluci, după cum acolo unde ar fi trebuit rost, am avut cohorte de "specialişti" ocupaţi cu astuparea supărătoarelor goluri care scoteau în evidenţă nu doar diferenţele, nu doar contrastele, ci incompatibilitatea necesară între cei care au pentru că fură pe rupte, la nivel înalt, şi ci care au pentru că au şansă, talent ori geniu aşternute peste un strat gros, gros de tot, de muncă şi sudoare. Dezarticularea societăţii româneşti de astăzi este cea tipică a lumii fără rost-rosturi şi hotar-hotare.

Opinia Cititorului ( 40 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

1. Nu ne trebuie semne
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 01:00)

Incalzim la san un sarpe ! Cu hotar si fara hotar , cu rost si fara rost!
1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 01:09)
  
  Razboiul este sarpele ... homo homini lupus est ! Nu homo homini deus est! Epoca de aur a umanitatii poate fi creata prin transformare spirituala, ea face saltul calitativ catre o era fara sarpe incalzit la san! Gradul de spiritualitate al umanitatii reprezinta variabila lumii cu rost!
  1.2.   viitor alarmant -"război" componentă (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 10:59)
  
  Problema hotarului, însă, nu se reduce la recunoaşterea sa, la citirea lui ca semn care spune de unde vin şi încotro se duc valurile istoriei. Hotarul nu se aşează singur, de la sine, ca despărţitor al vremurilor, ci trebuie aşezat de cineva, de oameni. Mai mult, ca să îşi joace rolul şi să îşi realizeze menirea, el trebuie impus şi recunoscut ca normă socială, nu doar...
  1.3.  trebuie sa punem hotar razboiului! (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 11:01)
  
  Cine trebuie sa puna acest hotar?!
  Cand si cum?
  1.4.  hotar lipsa intre dictatura si lumea noua (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de Silvia în data de 21.07.2018, 11:03)
  
  Unde, cînd şi ce fel de hotar am pus noi, ca societate, între lumea dictaturii şi "lumea nouă", în 1989? Ce rost a aşezat noua noastră alcătuire politică în îmbinarea dintre act politic - consecinţe sociale - răspunderea decidentului? Ce hotare am pus, fie şi numai în materie de comportament civilizat, celor care se manifestă în spaţiul public privilegiat al unor instituţii...
  1.5.  persistenta memoriei (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 22.07.2018, 22:04)
  
  Se scurge incect -incet!...continuu..la infinit!
2. Da
(mesaj trimis de Oarecare în data de 20.07.2018, 07:28)

În lipsa unor minime repere morale (pe Dumnezeu a avut grijă lumea "modernă" și "civilizată" să-l scoată din sufletul și modul de a fi al majorității dintre noi), a elementarului bun simț, a adevaratelor elite (altele decât cele financiare!), câte or mai fi și astea, pârleazurile și ulucile către Rost sau Hotar au devenit de mult uși împărătești.
1. 2.1. suferința este necesară pentru progres (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 11:17)
  
  Religia trebuie sa puna acest hotar!
  Bahá’u’lláh dezvăluie celor care caută să urmeze calea spiritualității că în mod inevitabil vor întâlni necazuri, încercări și dificultăți. Însuși actul de a rupe legăturile cu materialismul, lăcomia și dorința care ne țin legați de această lume este unul dureros. Bahá’u’lláh afirmă că durerea este...
  2.2. exemplificare celor sustinute de dv (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 11:22)
  
  Bahá’u’lláh dezvăluie că folosirea unui ghid spiritual uman este o practică periculoasă. În timp ce există, fără îndoială, conducători spirituali autentici, mulți alții sunt necinstiți sau duc oamenii în eroare. Dumnezeu a rânduit că vremea conducătorilor religioși de profesie-? șeic, molá, preot, gúru sau călugăr-? a trecut. Fiecare persoană are acum...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 08:43)

pentru cei care fura pe rupte ar trebui sa fie un hotar(alcatuit din patru ziduri, sa fie delimitarea precisa din toate punctele cardinale) si o poarta. acestae sa fie foarte robuste si cu sens unic, la intrare sa lasa toata prada. din pacate multi au fost imputerniciti de noi sa si alaga modul de judecata
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 08:49)

Daca consideram societatea un o piramida fara varf(nivelul 1),puterea financiara este detinuta de nivelele 2,3 ai 4.Probabil nivelul 2 detine cat 60 % din populatia globului.Oare deciziile majore pe unde se iau?Ne mai arunca si noua celor de la nivelele inferioare din cand in cand cate un oscior.Nu este dictatura fortei,este dictatura financiara.Despre ce morala vorbim?
1. 4.1. lumea noua are si ea nevoie de hotar! (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 11:38)
  
  Pentru aceia dintre noi care trăim în părțile mai dezvoltate ale lumii, știința a dus la o mare creștere a gradului nostru de confort fizic și comoditate; ne-?a oferit libertate și timp pentru dezvoltarea noastră personală. Totuși, oamenii lumii moderne sunt la fel de nefericiți și de neîmpliniți, dacă nu și mai nefericiți și mai neîmpliniți decât predecesorii lor din...
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 10:46)

Bătutul apei în piuă, cam așa este această digresiune a lui cc.
1. 5.1.  Opinia mea... (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de Prostu satului în data de 20.07.2018, 12:41)
  
  ... este diametral opusa. Gasesc articolul o mica bijuterie de profunzime, o excelenta invitatie la reflectie (desi, intr-adevar, poate ca nu e potrivit ca lectura dimineata la birou, in viteza si intrerupt de telefoane). Este un eseu, nu o stire.
  Indraznesc sa-i sugerez autorului sa puna alaturi de cele doua cuvinte-cheie, inca unul, tot un cuvant vechi, cu parfum arhaic - amurg.
  5.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 12:54)
  
  Noroc de tabloul lui Dali, care sugerează maleabilitatea statului de drept din România în funcție de interesele Securității.
  5.3.  Bibelou japonez! (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de Silvia în data de 20.07.2018, 20:55)
  
  Nu ai inteles ca e vorba de frumusetea filozofica exprimata in maniera artistica! Greu de egalat! Genial!
  5.4.  "Persistenţa memoriei" (răspuns la opinia nr. 5.3)
  (mesaj trimis de Ana în data de 21.07.2018, 10:42)
  
  Aşa se face că democraţiile nu se prăbuşesc în regimuri autoritar-dictatoriale, ci se scurg, asemenea ceasurilor din celebra pictură a lui Dali, "Persistenţa memoriei"..asemenea sarpelui pe care il incalzesti la san!
  Sugesrive metafore!
  5.5.  lumea cu rost- hotar spre spiritualitate (răspuns la opinia nr. 5.4)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 12:45)
  
  Facerea primului pas
  Este clar din scripturile bahá’í și într-?adevăr și din scripturile altor religii, că în ceea ce privește înaintarea pe cărarea spiritualității, ființelor umane le revine îndatorirea de a face primul pas. Astfel în Biblie, Isus spune: ‘Bate și ți se va deschide’ (Luca 11:9). Trebuie să facem primul gest și să batem la ușă. În Coran...
6. fără titlu
(mesaj trimis de Corectorul în data de 20.07.2018, 12:58)

..... dinamica politică şi, mai general, în direcţionarea cursului istoriei.
Domnule Codita, nu se pune codita (virgula) dupa conjunctia si.
1. 6.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Vanat în data de 20.07.2018, 15:56)
  
  Bravo, esti perfect! Fara postarea ta am fi fost mult mai saraci iar articolul ar fi fost de neinteles. "Ai frati acasa?"
  6.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 20.07.2018, 20:51)
  
  Se pune si borgula in animite situatii, inclusiv in cazul de fata! Cautati in oricem gramatica a limbii romane.
  6.3.  Erata (răspuns la opinia nr. 6.2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 20.07.2018, 20:57)
  
  Virgula
  6.4.  Corectorule semnalizezi! (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Penelope în data de 20.07.2018, 21:14)
  
  Daca taceai filosof ramaneai!in cazul de fata se pune virgula??
  6.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 21:54)
  
  Borgula 'a la Slaomeea. Ai o mare calitate: perseverezi.
  6.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 21:59)
  
  Hopa! au sarit amazoanele; domnul Codita are garda asigurata.
  6.7.   Gramatica 'a la Bursa (răspuns la opinia nr. 6.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 22:01)
  
  Se pune borgula asa cum Make foloseste i din a, in interiorul frazei.
  6.8.  nu trebuie sa imi multumesti pentru explicatii (răspuns la opinia nr. 6.7)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 21.07.2018, 10:19)
  
  Am apasat pe tasta alaturata pentru ca ecranul detelonului este ingust...am si corectat dar tu tot semnalizezi! chiar nu stii cand se foloseste si cand nu o virgula. Si este conjuctie coordonatoare care leaga 2 elemente de aceeasi natura si nu se pune virgula in acest caz..dar cand nu sunt alaturate se pune virgula intre acestea si ceea ce le desparte, asa pe intelesul tau.
  6.9.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.6)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.07.2018, 10:19)
  
  Te oftici!?
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 13:08)

.... În epocă, însă, majoritatea preferă să ignore semnele timpului, unii din comoditate, alţii din interes, alţii din setea de parvenire, alţii din laşitate, alţii dintr-un soi de cecitate dobîndită cultural-educaţional, în timp ce alţii, deşi văd, preferă să amîne sine die recunoaşterea întîlnirii decisive cu hotarul dincolo de care inacceptabilul devine şi este tratat ca atare, drept ceea ce este, inacceptabilul.
O fraza memorabila! oare decidentii o pot pricepe?.
1. 7.1. What was unimaginable only a few years ago – a US (răspuns la opinia nr. 7)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.07.2018, 10:20)
  
  What was unimaginable only a few years ago – a US president insulting democratic allies and praising dictators, or calling the free press “enemies of the people,” or locking up refugees and taking away their children – has become almost normal now.What was unimaginable only a few years ago – a US president insulting democratic allies and praising dictators, or calling the free press “enemies of the people,” or locking up refugees and taking away their children – has become almost normal now....
8. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 13:37)

Domnule Make, l-ati detronat pe domnul Codita de la Editorial?.
1. 8.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 20.07.2018, 13:44)
  
  Da.
  El m-a detronat din conducerea artistica - alegerea ilustratiei ii apartine lui.
  Si ce daca?
  8.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 17:33)
  
  Achtung, mai ai un pic si esti pe drumuri!.
  8.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 17:42)
  
  Aquila non capit muscas.
  8.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 18:00)
  
  Non cacas kaput muscas.
  8.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 21:56)
  
  Glumeam domnule Make; pe drumuri intelegeam prin India cu prietenul exotic.
  8.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 22:06)
  
  Este din plin; pofta mare!.
  8.7.  foarte frumos! (răspuns la opinia nr. 8.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.07.2018, 21:51)
  
  Artist la artist trage!
9. Mesaj eliminat conform regulamentului
(mesaj trimis de chirila mihai în data de 20.07.2018, 16:42)

...
1. 9.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 9)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.07.2018, 22:08)
  
  Haideti sa-l rebotezam: Aiurila Mihai.