SCENARIUL DE DEZVOLTARE A TERITORIULUI NAŢIONAL - ROMÂNIA POLICENTRICĂ  Sistemul policentric românesc - interfaţă între teritoriul european vestic şi spaţiul estic

Scenariul "România Policentrică" din "Strategia de Dezvoltare a Teritoriului României", dezbătută ieri, în cadrul Forumului Administraţiei Publice, urmăreşte dezvoltarea teritoriului naţional la nivelul unor nuclee de concentrare a resurselor umane, materiale, tehnologice şi de capitaluri (oraşe mari/medii), în perspectiva anului 2035 şi conectarea eficientă a acestor zone de dezvoltare cu teritoriile europene. Potrivit Strategiei, sistemul policentric românesc va servi ca interfaţă funcţională între teritoriul european vestic şi spaţiul estic.

România se află printre statele cu un grad mediu de policentrism, se mai arată în Strategie.

Documentul precizează: "Capitala Bucureşti are rolul principal în ierarhia urbană, în special printr-o accesibilitate net superioară celorlaltor oraşe, precum şi printr-o prezenţă dominantă în reţeaua corporaţiilor economice şi în sistemul administrativ. Reţeaua policentrică de oraşe secundare este echilibrată în restul teritoriului, cele 7 centre regionale având dimensiuni apropiate, cu unele diferenţe în funcţiile economice îndeplinite. Dezvoltarea policentrică se sprijină în primul rând pe oraşele Bucureşti, Constanţa, Craiova, Braşov, Cluj-Napoca, Timişoara şi Ploieşti. Municipiul Iaşi funcţionează izolat de reţeaua polilor de creştere, ajutând dezvoltarea economică din regiunea nord-est, dar neputând să rezolve singur disparităţile accentuate din acestă parte a ţării. Chiar dacă România este stat membru al Uniunii Europene, comparând cu reţeaua de infrastructură din cadrul Uniunii, ţara pare a fi deconectată de regiunile centrale şi vestice ale Europei. Acest lucru este şi mai evident în ceea ce priveşte şoselele şi autostrăzile, care reprezintă componenta cheie a infrastructurii de transport".

Ţara noastră nu ar trebui să urmărească doar să devină o parte efectivă a economiei UE, ci să ajute la construirea unei regiuni mai bine integrate, care să includă cei mai apropiaţi vecini, dar şi alte state din Balcani, conform Strategiei, care mai menţionează: "Astfel, ţara va avea mai multe şanse să aibă o creştere durabilă semnificativă, într-o regiune dinamică, care va oferi bune oportunităţi în domeniul distribuţiei şi extinderii datorită unui înalt nivel de interconectivitate. Acest lucru presupune atât conectarea eficientă a zonelor de dezvoltare de la nivelul teritoriului cu pieţele şi metropolele europene, precum şi consolidarea infrastructurilor naţionale în scopul facilitări schimburilor de oameni şi mărfuri între oraşele ţări".

Analiza principalilor indicatori macroeconomici (cifra de afaceri totală a întreprinderilor, număr de salariaţi, volumul exporturilor FOB) indică faptul că activitatea economică din România este concentrată în marile centre urbane, se mai arată în Strategie, în timp ce ponderea oraşelor mici în economia naţională este de doar 15,8%, la nivelul anul 2011.

Documentul mai spune: "Principalele efecte negative ale crizei economice globale s-au resimţit mai ales la nivelul oraşelor mici, care au o economie mai puţin diversificată, bazată pe activităţi cu o valoare adăugată redusă (agricultură, industrie prelucrătoare) şi dependentă de un număr redus de agenţi economici, în condiţiile în care oraşele mari, şi în special Capitala, concentrează sectorul serviciilor şi sectoare înalt tehnologizate (IT&C, servicii financiare, industrii creative şi culturale, servicii ştiinţifice, profesionale şi tehnice, etc.)".

Pe măsură ce resursele se concentrează în jurul anumitor centre, economiile locale cresc accelerat, iar oraşele intens populate propulsează economia. În cadrul scenariului România policentrică, dezvoltarea economică rapidă a teritoriului naţional are loc prin intermediul "zonelor cu mare potenţial", care concentrează o mare forţă economică ca urmare a dinamicii pieţei. SDTR precizează: "Soluţia pentru zonele mai puţin dezvoltate, care rămân inevitabil în urmă, este de a crea infrastructura de bază pentru a încuraja mobilitatea pe termen scurt şi pentru a descuraja depopularea zonelor în favoarea navetei intra şi inter-judeţene. Pe termen lung, convergenţa standardelor de viaţă se va realiza pe măsură ce avantajele conferite de zonele de vârf se vor distribui şi către comunităţile din apropiere, iar oamenii care au părăsit zonele mai slab dezvoltate aduc înapoi cu ei capital, locuri de muncă şi idei, contribuind la transformarea zonelor prin valorificarea potenţialului specific şi consolidarea funcţiei de locuire.

Pe măsură ce România se va dezvolta, avantajul teritorial se va baza mai puţin pe factorii negativi de diferenţiere (de exemplu forţă de muncă ieftină, costul relativ scăzut al proprietăţilor, distanţa efectivă faţă de pieţele de distribuţie), trebuind să compenseze costurile crescute de producţie prin stimularea factorilor pozitivi (de exemplu uşurinţa derulării afacerilor, infrastructură de calitate, bariere reduse comparativ cu UE)".

Scenariul de dezvoltare România policentrică 2035 urmăreşte promovarea zonelor urbane funcţionale medii/mari la nivel naţional, prin elemente legate de creşterea conectivităţii şi accesibilităţii între marile oraşe şi consolidarea poziţiei zonelor puternic urbanizate, odată cu asigurarea unor servicii optime de bază care să deservească oraşele mici şi localităţile rurale, plecând de la următoarele ipoteze ce guvernează dezvoltarea unui teritoriu: existenţa unor reţele de transport eficiente şi diversificate care să interconecteze oraşele mari şi pieţele economice reprezintă un element important în dezvoltarea viitoare a teritoriului naţional; dezvoltarea zonelor rurale este dependentă de asigurarea unui grad crescut de accesibilitate şi legături de transport diversificate către marile centre urbane; oraşele din zonele transfrontaliere au o capacitate crescută de cooperare şi pot pune bazele unor sisteme urbane funcţionale care să permită gestionarea eficientă a fluxurilor de oameni, mărfuri; accesul oamenilor la oportunităţi reprezintă un element de atractivitate în configurarea spaţiului urban şi rural de calitate; teritoriile policentrice prezintă un potenţial mai mare de asigurare a unui echilibru în dezvoltare în detrimentul celor mai puţin policentrice. Acest lucru poate fi asigurat prin susţinerea dezvoltări unor centre urbane majore la nivelul teritoriului naţional şi conectarea acestora cu oraşele mici şi zonele rurale.

Având la bază acest model de dezvoltare, România policentrică 2035 afirmă că la nivel naţional zonele urbane funcţionale reprezintă porţi de dezvoltare a teritoriului care contribuie la dezvoltarea unei reţele policentrice bine conectată la marile metropole europene, având capacitatea de a genera performanţă economică la nivelul întregului teritoriu naţional.

Puternice economic, incluzive social şi compacte spaţial, zonele urbane funcţionale formează o reţea solidă de centre de excelenţă la nivel naţional. Creşterea concentraţiei de activităţi cu valoare adăugată în zonele urbane funcţionale nu implică în mod necesar un proces de declin al oraşelor mici şi mijlocii şi a mediului rural în general, ci dependenţa funcţională în creştere a acestora de zonele urbane funcţionale medii/ mari.

Zonele rurale reprezintă spaţii atractive de locuit prin promovarea potenţialului unic natural şi a unor servicii sociale de bază accesibile.

Acestea sunt puternic conectate la motoarele economice ale teritoriului naţional, devenind adevăraţi poli de dezvoltare durabilă a teritoriului caracterizaţi prin condiţii atractive de viaţă şi servicii sociale accesibile, conform Strategiei. Documentul menţionează: "Există o infrastructură conectivă bine dezvoltată care leagă oraşele mici şi localităţile rurale la principalele zone urbane, acestea din urmă generând bunăstare în teritoriile învecinate.

În anul 2035, zonele rurale sunt echilibrate funcţional în relaţie cu reţeaua de localităţi, zonele de frontieră asigură fluxurile necesare în relaţie cu ţările UE, iar zonele montane şi zona costieră îşi valorifică avantajele printr-o punere în valoare a potenţialului turistic. Regiunile cu deficienţe de structură/în declin recuperează teren în faţa celorlalte, formând structuri teritoriale echilibrate în jurul zonelor urbane funcţionale medii/mari".

Pentru a atinge acest deziderat strategic în orizontul de timp 2035, scenariul România policentrică propus prin Strategia de dezvoltare teritorială a României se bazează pe o nouă paradigmă de dezvoltare cu următoarele direcţii de dezvoltare: îmbunătăţirea infrastructurii care conectează oraşele şi zonele înconjurătoare acestora, în vederea extinderii masei lor economice; asigurarea unor instituţii publice performante în zonele mai slab dezvoltate (în special în domeniile educaţie, sănătate, infrastructura de bază pentru serviciile publice etc.), pentru a promova mobilitatea oamenilor şi pentru a contribui la creşterea standardului de viaţă; promovarea investiţiilor în calitatea vieţii în zonele cu potenţial ridicat de creştere, pentru a spori capacitatea de a atrage şi păstra capitalul uman necesar; valorificarea potenţialului propriu a spaţiului rural; proiectarea şi implementarea unor măsuri care să vizeze grupurile marginalizate şi minoritare, în vederea susţinerii participării acestora la procesele de dezvoltare, ca părţi active ale economiei; îmbunătăţirea legăturilor dintre zonele cu potenţial ridicat şi cele deficitare, pentru a permite o concentrare eficientă a resurselor şi a efectelor de contagiune pozitivă (de la zonele dezvoltate către cele cu carenţe); reducerea distanţei faţă de pieţele importante din UE şi din alte zone, prin îmbunătăţirea infrastructurii şi încurajarea fluxurilor transfrontaliere de oameni, capital şi idei.