Se îndreaptă şeful Federal Reserve către bătălia sa de la Little Bighorn?

George Armstrong Custer, locotenent-colonel în Regimentul al 7-lea de cavalerie al armatei americane şi veteran al Războiului Civil, nu s-a îndoit nicio clipă, la cei 36 de ani ai săi, de rezultatul războiului împotriva indienilor.

Încrederea prematură i-a fost fatală în bătălia de la Little Bighorn din Montana, unde luptătorii din triburile Sioux, sub conducerea căpeteniei Crazy Horse, au obţinut o mare victorie.

De atunci, "ultima redută a lui Custer" a devenit o expresie sinonimă cu înfrângerea sigură, pe fondul unei încrederi nerealiste în forţele proprii şi a subestimării adversarului.

Recent, comparaţia a fost făcută de Paul Tudor Jones, un renumit manager al fondurilor de hedging din ultimii 30 de ani, în cadrul unui interviu acordat analiştilor de la Goldman Sachs, care l-au publicat într-o analiză pentru clienţi, preluată de Financial Times şi Bloomberg.

În rolul lui Custer a fost "distribuit" noul preşedinte al Federal Reserve, Jerome Powell.

"În partea stângă a câmpului de bătălie se află acţiunile companiilor - indicii S&P 500, Russell, Nasdaq - care au crescut, relativ la performanţa economiei, până la cel mai ridicat nivel nu doar din istoria SUA, ci din istoria lumii", a declarat Tudor Jones, după cum scrie Financial Times.

Apoi, "în mijloc avem armata creditului corporate, de asemenea mai mare decât oricând relativ la dimensiunea economiei", care acum "este relativ docilă", însă "poate fi mortală când este supusă stresului".

Pe flancul drept al câmpului de bătălie se află "luptătorii valutelor străine" în opinia lui Paul Tudor Jones, alături de care luptă "tribul Crypto", care există "doar din cauza jocurilor făcute de băncile centrale".

Mai mult, "luptătorii valutelor străine" au şi un lider puternic, aflat în ascensiune, respectiv yuanul Chinei, care "este gata să atace hegemonia dolarului ca monedă internaţională de rezervă".

În faţa acestor forţe extrem de puternice, Jerome Powell nu are opţiunea retragerii, reprezentată de renunţarea la creşterea dobânzii de politică monetară, deoarece "în spate se află un duşman şi mai mare", conform declaraţiilor lui Tudor Jones.

Numele său este "Naţiunea Inflaţiei", care este condusă de "cei mai cruzi războinici: materiile prime".

Managerul american a mai declarat că "Powell ar putea să creadă că nu este singur pe câmpul de bătălie", însă realitatea este că "batalionul fiscal de la Washington este în stare de ebrietate după ce a consumat prea multă bere de 5%". Este evident că "berea de 5%" reprezintă cota deficitului bugetar din PIB, însă "tăria" poate fi şi doar de 3% pentru a da dureri groaznice de cap plătitorilor de taxe.

Deşi nu a numit "furnizorul" licorii, este evident că Federal Reserve a avut grijă, la fel cum au făcut şi alte bănci centrale, mai mari sau mai mici, să asigure aprovizionarea neîntreruptă.

În aceste condiţii, opţiunile investiţionale ale lui Paul Tudor Jones s-au restrâns la cumpărarea mărfurilor, materiilor prime, altor active solide şi numerar, deoarece "la sfârşitul bulelor speculative de pe pieţele financiare, cum a fost în Japonia în 1989 sau America în 1999, inflaţia s-a accelerat într-o manieră neliniară, până când băncile centrale au fost nevoite să crească dobânzile până la un nivel substanţial mai mare decât cel de astăzi".

"Cu dobânzi aşa de scăzute, nu poţi crede în preţurile de astăzi ale activelor financiare", a mai precizat Tudor Jones, conform unui articol Bloomberg.

Obligaţiunile, guvernamentale sau corporate, trebuie evitate cu orice preţ, în opinia investitorului american, care estimează că randamentul obligaţiunilor guvernamentale americane cu maturitatea la 10 ani va ajunge la 3,75% până la sfârşitul anului, dar avertizează că şi această prognoză s-ar putea să fie conservatoare.

Cotaţiile publicate de Trezoreria SUA arată că randamentul obligaţiunilor de 10 ani a ajuns recent la maximul ultimilor 4 ani, peste 2,9%, în timp ce randamentul obligaţiunilor de 5 ani a atins maximul ultimilor 8 ani. Randamentul obligaţiunilor de 30 de ani a urcat, de la începutul anului, până la maximul ultimilor 3 ani (vezi grafic).

În opinia lui Tudor Jones, problemele majore vor începe în toamna acestui an, pe fondul stopării achiziţiilor de obligaţiuni în cadrul programului de relaxare cantitativă al Băncii Centrale Europene, iar volatilitatea va domina din nou pieţele.

"O volatilitate mai ridicată este inevitabilă", a precizat Tudor Jones pentru analiştii de la Goldman Sachs, deoarece "colapsul volatilităţii după declanşarea crizei globale a fost rezultatul exclusiv al manipulării băncilor centrale", însă acum "jocul s-a sfârşit".

Bloomberg scrie că opiniile lui Paul Tudor Jones se alătură celor exprimate de Bill Gross, manager la Janus Capital Management, şi Ray Dalio, managerul celui mai mare fond de hedging din lume, Bridgewater Associates. Aceştia au avertizat, în ultimele luni, că piaţa obligaţiunilor se îndreaptă către o corecţie majoră, care se poate transforma foarte uşor într-o prăbuşire de dimensiuni istorice.

În aceste condiţii, Tudor Jones îi recomandă noului preşedinte al Federal Reserve să demonstreze o "neînfricare simetrică", adică să treacă la inversarea politicii monetare neortodoxe la fel de rapid precum a fost implementată aceasta, amintind că "Greenspan a ignorat bula Nasdaq, iar rezultatul a fost incursiunea incredibilă în teritoriul dobânzilor reale negative, care a condus la alimentarea bulei speculative de pe piaţa imobiliară". La rândul ei, bula imobiliară a fost ignorată de Ben Bernanke, rezultatul final fiind criza financiară globală.

Printr-o coincidenţă, probabil, "lupul" despre care a vorbit Paul Tudor Jones cu analiştii de la Goldman Sachs, Alan Greenspan, a apărut într-o emisiune a postului de televiziune CNBC, unde a declarat că "ne aflăm într-o bulă pe piaţa obligaţiunilor", iar "dezumflarea" ei "ne va duce, în final, în stagflaţie" (n.a. stagflaţia este situaţia economică în care rata inflaţiei este mare, creşterea economică este mică sau nulă, iar rata şomajului este ridicată).

Fostul preşedinte al Federal Reserve nu a amintit nimic despre responsabilitatea sa pentru actuala stare de lucruri, care îl pune pe Jerome Powell într-o situaţie extrem de dificilă, mai ales pe fondul sunetului tot mai puternic al "tobelor" războaielor comerciale.

Cu toate acestea, Paul Tudor Jones a mai precizat că "astăzi avem nevoie de un preşedinte ale Fed-ului care este proactiv, nu reactiv", ceea ce presupune o creştere a dobânzii de politică monetară cât mai rapidă, astfel încât "să fie restabilite primele de risc adecvate pentru promovarea alocării eficiente a capitalului pe termen lung".

Managerul american a recunoscut că vor exista efecte negative pe termen scurt, însă "este mai bine să trecem printr-o astfel de etapă, decât să continue furtul intergeneraţional de acum, care este săvârşit prin combinaţia dintre dobânzile scăzute şi deficitele ridicate".

"Starea de spirit este acum euforică, dar situaţia nu este sustenabilă", a mai declarat Paul Tudor Jones.

Şi "armatele" se îndreaptă în marş către Little Bighorn-ul monetar.