Sfârşitul excepţionalismului românesc

Apropierea din ce în ce mai mare a României de ţările grupului de la Visegrad ar putea marca sfârşitul excepţionalismului românesc? Ro­mânia nu va mai fi altfel? Când, în 2014-2015, guvernele ţărilor central-europene se angajau pe calea iliberalis­mului revigorând grupul de la Visegrad sub coordonarea Budapestei, România era privită ca o insulă liberală într-o mare iliberală.

Astăzi, aproape nimeni nu mai vede România astfel. În doi ani, România a reuşit performanţa să schimbe compasul şi să fie pusă alături de Ungaria şi Polonia în grupul ţărilor iliberale ale Europei, dând dreptate declaraţiei făcute la tabăra de la Băile Tuşnad din 2016 de Viktor Orban, când prevestea că "oaia neagră va deveni turmă". Când ministrul de externe francez, Yves Le Drian, care a făcut o vizită în România la sfârşitul lunii aprilie, explica, miercuri 25 iunie, în faţa comisei de politică externă a Senatului francez, că în "Europa de Est se manifestă o dilatare a proiectelor iliberale care pun în discuţie valorile şi principiile fundamentale ce permit buna funcţionare a proiectului european. Pot aminti aici evoluţiile îngrijorătoare din România, ţară pe care am vizitat-o recent. De când a venit la putere coaliţia PSD-ALDE, a căutat în permanenţă modalităţi pentru a împiedica procedurile judiciare care vizau direct clasa politică".

Şi mai clar, Le Drian aducea în faţa senatorilor francezi elemente concrete: "săptămâna trecută, preşedintele parlamentului şi al PSD, domnul Drag­nea, a fost condamnat la 3 ani şi jumătate de închisoare cu executare pentru instigare şi abuz în funcţie în cazul angajărilor fictive. O altă evoluţie îngrijorătoare: procesul de destituire a Laurei Codruţa Kovesi, procurarea şefă a DNA. Preşedintele României, Klaus Iohannis a fost constrâns de Curtea Constituţională să ia o decizie urgentă pentru a o destitui din funcţie, câtă vreme preşedintele s-a opus total acestei cereri iniţiate de domnul Dragnea". Aceasta este imaginea pe care Româ­nia o inspiră politicienilor occidentali, aşa că nu este de mirare că în acelaşi timp a fost publicată şi declaraţia comună a reprezentaţilor la Bucureşti a douăsprezece state occidentale (ală­turi de SUA, care a dat publicităţii declaraţia, au mai semnat Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Luxembourg, Olanda, Norvegia şi Suedia) care cer ca să se "evite schimbările ce ar putea slăbi statul de drept".

Acesta este contextul geopolitic în care apar şi aşa zisele critici ale Budapestei privind înţelegerile făcute prin telefon de la Washington pentru agenţia de presă MTI de ministrul de externe maghiar Peter Szijjarto, care considera că progresele "în domeniul aprovizionării energetice din Centrul Europei" necesită "resurse americane sau unionale". De aceea ar trebui crescută presiunea asupra acelor ţări "din regiune, care, cu încălcarea acordurilor bilaterale şi europene, nu asigură folosirea bidirecţională a conductelor şi interconectoarelor de gaze naturale. Astfel de ţări sunt România şi Croaţia".

Presiunile asupra României şi Croa­ţiei, făcute din Washingtonul lui Donald Trump, nu vizează doar aspectele energetice, ci şi pe cele politice, respectiv întregirea grupului de la Visegrad. De altfel, este interesant de remarcat că dintre ţările occidentale semnatare ale declaraţiei de la Bucureşti lipeşte Austria, ţară care a preluat de ieri preşedinţia rotativă a Consiliului UE şi al cărei guvern pare atras de asemenea de viziunea "europeană" lui Viktor Orban. Or, Austria este statul european în care există cea mai mare pondere a capitalului rusesc. Nu degeaba pe 28 iunie Russia Today evidenţia "realul europenism" al lui Viktor Orban şi elogiile pe care cancelarul austriac Sebastian Kurz şi naţionalistul olandez Gert Wilders i le aduceau. Şi asta pentru că a teoretizat "eşecul democraţiilor liberale şi necesitatea unei Europe a naţiunilor". Or, spre această "Europă a naţiunilor" par să se îndrepte şi demersurile de politică europeană şi internaţională făcute de reprezentaţii actualei majorităţi parlamentare din România. Doar că pare să se sugereze dinspre Budapesta că lucrurile nu evoluează suficient de repede.