Sistemul economic bazat pe credit se apropie de sfârşit

Bill Gross, manager de fond în cadrul Janus Capital Group, scrie o analiză lunară pentru investitori de foarte mulţi ani. Ultima, din martie 2016, este deosebită prin natura metaforelor folosite pentru descrierea unui sistem economic a cărui capacitate de creştere şi dezvoltare pare să se fi epuizat.

"Iniţiativa capitalistă, alături de un credit în continuă expansiune, a facilitat prosperitatea economică, la fel cum Soarele oferă energie pentru menţinerea vieţii", scrie Gross, "dar acum, pe fondul relaxărilor cantitative şi a dobânzilor negative, conceptul creditului hrănitor s-a transformat în ceva distructiv", în condiţiile în care "sistemele economice bazate pe credit par să degenereze de la modelul orientat către producţie la unul care reciclează resursele financiare în beneficiul finanţiştilor".

"Facerea banilor din bani pare să fi devenit obiectivul sistemului", mai scrie cel care a înfiinţat PIMCO, una dintre cele mai mari companii de administrare a investiţiilor, la începutul anilor "70. Despre sectorul financiar-bancar, Gross apreciază că a intrat într-o etapă în care "va fi permanent marcat de ştergerea datoriilor neperformante şi supus unor reglementări tot mai strânse, cu efecte negative asupra profitabilităţii".

După ce descrie efectele deosebit de negative ale dobânzilor foarte scăzute sau negative asupra fondurilor de pensii şi asupra celor care încearcă să economisească, Bill Gross declară că "băncile centrale intenţionează să meargă şi mai adânc în teritoriul negativ, ignorând prejudiciile aduse modelului economic clasic al prosperităţii".

Dar pentru ca dobânzile negative să "funcţioneze", autorităţile trebuie să promoveze tot mai agresiv ideea eliminării banilor fizici, iniţial prin ceea ce Gross numeşte "un atac suspicios de uniform împotriva bancnotelor de mare valoare", în numele combaterii terorismului şi a traficului de droguri. Astfel "se va închide şi ultima portiţă de scăpare pentru cetăţenii obişnuiţi", mai scrie Bill Gross, iar "banii la saltea vor fi asociaţi de aici înainte cu drogurile şi terorismul". Când se va ajunge acolo, vom asista la îndeplinirea profeţiei lansate de scriitoarea Ayn Rand, care spunea că "ne apropiem rapid de stadiul inversiunii finale, stadiul în care guvernul este liber să facă ce vrea, iar cetăţenii vor acţiona doar cu permisiunea guvernului, adică cea mai neagră perioadă din istoria omenirii".

Nu înainte de a face şi câteva recomandări de investiţii, concluzia managerului de la Janus este că "trebuie să ne pregătim pentru schimbare, deoarece vara sistemului financiar bazat pe credit a trecut şi se apropie iarna" (n.a. analiza integrală se află la adresa www.janus.com/bill- gross-investment-outlook).

O altă voce cu autoritate, Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei, prezintă un tablou similar în cartea sa "Sfârşitul alchimiei: banii, băncile şi viitorul economiei globale".

"Ultimul raport asupra stabilităţii financiare a explicat că riscurile pe termen scurt pentru stabilitatea financiară din Marea Britanie par să fie scăzute, reflectând profitabilitatea robustă şi buna capitalizare a instituţiilor financiare majore", se arăta în raportul anual al Băncii Angliei din 2007, raport semnat de Mervyn King în calitate de guvernator.

După aproape 10 ani de la acel raport, profesorul King vine cu un punct de vedere radical schimbat în "Sfârşitul alchimiei".

Aici, "King explorează modul în care banii şi băncile au devenit călcâiul lui Ahile pentru economia globală", după cum scrie John Plender în Financial Times, în condiţiile în care "sistemul financiar este construit pe baza unei alchimii care permite instituţiilor financiare să pretindă că depozitele pe termen scurt folosite pentru finanţarea investiţiilor pe termen lung pot fi returnate la cerere".

Jurnalistul de la FT mai arată că "obiectivul deosebit de ambiţios al lui King este să contribuie la sfârşitul alchimiei care a permis banilor - un bun public - să devină un produs secundar al creditelor acordate de sistemul bancar privat".

Se pare că şi fostul guvernator al Băncii Angliei susţine concluzia unor documente publicate de banca centrală a Marii Britanii după plecarea sa, conform cărora "băncile nu trebuie să aştepte formarea depozitelor înainte de acordarea creditelor, ci creditarea este procesul prin care sunt create depozitele, iar băncile private creează, în acest fel, bani noi" (n.a. cele două părţi ale documentului de la Banca Angliei se află în arhiva electronică a ziarului BURSA, fiind ataşate articolelor "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare", publicate şi în ediţiile tipărite din 28 aprilie 2014 şi 6 mai 2014).

Mai mult, dincolo de natura "banilor" actuali, criza declanşată la sfârşitul deceniului trecut reflectă "eşecul ideilor care stau la baza actualelor politici economice", după cum arată Mervyn King.

Fostul guvernator abordează şi problema riscului şi incertitudinii în cartea sa, însă nu doreşte să meargă până la concluziile radicale ale lui James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor".

Într-un interviu recent, Rickards a declarat că "am discutat cu oficiali ai Federal Reserve despre teoria complexităţii, iar aceştia nu înţelegeau despre ce vorbesc".

După cum precizează autorul american, conform teoriei complexităţii, care încearcă să explice comportamentul adaptiv al unui număr mare de agenţi între care se află numeroase conexiuni, "chiar şi cunoaşterea perfectă a sistemului economic şi financiar nu este suficientă pentru prognoza evenimentelor viitoare".

Este greu de crezut că nimeni de la Federal Reserve nu a auzit de teoria complexităţii, iar ignorarea acesteia vine, probabil, de la implicaţia recunoaşterii ei pentru băncile centrale: dispariţia completă a aurei "mistice" a cunoaşterii fenomenelor economice şi a capacităţii de influenţare a economiei reale.

Ceea ce s-a întâmplat în anii scurşi de la declanşarea crizei globale arată, însă, că nu este nevoie de recunoaşterea unei noi teorii a interacţiunilor dinamice din economie pentru estomparea aurei mistice a băncilor centrale. Toate "acţiunile" lor au avut ca efect doar creşterea prăpastiei dintre veniturile şi avuţia celor consideraţi bogaţi şi a restului populaţiei, deoarece instituţiile monetare centrale nu au permis funcţionarea mecanismelor de reglare ale pieţei, care ar fi condus la pedepsirea severă a celor care au ignorat riscurile pe care şi le-au asumat.

Doi francezi din secolul al XIX-lea, Charles Comte şi Charles Dunoyer, unul avocat şi jurnalist, celălalt economist, dar ambii mânaţi de o viziune liberală radicală, au definit lupta de clasă nu în termenii confruntării dintre bogaţi şi săraci, ci a confruntării dintre producători şi clasele exploatatoare "coagulate" în jurul statului.

Odată cu extinderea aparatului birocratic al statului, bineînţeles în numele protejării cetăţenilor, aceste clase parazite nu doar că s-au extins, ci au ajuns să dicteze condiţii tot mai draconice pentru producători.

Financializarea economiilor din ultimele decade a "desăvârşit" acest proces. "Economia noastră globală bazată pe finanţe este tot mai adormită, şi nu din cauza oamenilor care nu mai doresc să lucreze sau a tehnologiilor care nu product lucruri tot mai bune, ci din cauza finanţelor, care se consumă la fel cum va face Soarele nostru în viitor", scrie Bill Gross.

Ayn Rand spunea că "poţi evita realitatea, dar nu poţi evita consecinţele evitării realităţii". Acum economia globală a ajuns în stadiul în care aceste consecinţe devin tot mai evidente.

Într-un interviu acordat cotidianului The Telegraph, profesorul Mervyn King a declarat că "doar atunci când vom înţelege pe deplin ce nu a mers bine - şi de ce încă lucrurile nu merg bine - vom putea începe să le îndreptăm".

Dar vor fi gata autorităţile să recunoască efectul dezastruos al expansiunii necontrolate a creditării, pe fondul restrângerii tot mai puternice a libertăţii economice?

Un cititor al ziarului BURSA mă întreba, pe marginea unui articol recent, dacă apreciez ceva în lumea asta. Probabil că nu se referea la frumuseţea unui apus de soare sau a unei pajişti înflorite, ci la opinia pozitivă cu privire la anumite aspecte ale politicilor economice actuale.

În acest caz, răspunsul este negativ, deoarece autorităţile de la noi şi de aiurea au uitat care a fost scopul iniţial, cel declarat oficial, al politicilor economice şi le folosesc doar pentru a menţine un sistem de privilegii pentru anumite categorii.

Ceea ce apreciez cu adevărat este lupta antreprenorilor cu sistemul birocratic al statutului şi cu barierele de intrare pe piaţă, impuse de lobby-ul corporatist în numele protecţiei consumatorilor.

Numeroase studii, atât la nivel economiilor dezvoltate cât şi a celor emergente, arată că antreprenorii reprezintă motorul economiilor şi principalii creatori ai locurilor de muncă.

Ei nu au nevoie de "plase de siguranţă", şi de cele mai multe ori nici nu cer, ci au nevoie doar de libertatea de a-şi urma visul. Tot ei ştiu cel mai bine şi cât de mult costă "prânzurile gratuite" promise de susţinătorii statului bunăstării generale.

Poate că de aici, de la respectul pentru "acţiunea umană" despre care scrie Ludwig von Mises, ar trebui să pornească procesul de reconstruire a unui sistem economic bazat pe capital şi nu pe credit, un sistem care să-şi merite numele de capitalism.