Societatea hazardului moral

Nu eu sunt vinovat pentru subiectul acesta, ci Lordul Mirrlees! Laureatul premiului Nobel pentru economie, în 1996, s-a aflat printre participanţii la cea de-a VI-a ediţie a Forumului Economic de la Astana, Kazahstan, 2013. Într-un scurt interviu, acordat din goana calului (se vede bine din conţinut!), a găsit ocazia să ne ofere soluţia fascinantă şi definitivă la fiecare şi oricare dintre problemele economice ale României: să ieşim din UE! Am căzut de pe scaun şi m-am spart, ca un porţelan fin de China, scăpat din mînă pe lespezile reci ale pardoselii dintr-un vechi castel scoţian! Întrucît nu-mi pot permite luxul să stau prea mult în starea aceasta, m-am adunat cu grijă de pe jos şi am încercat să înţeleg (a cîta oară, oare?!!) pe ce lume suntem. Eu, pe de o parte, Lordul Mirrlees, pe de alta!

Din punct de vedere al ideilor, lumea lui Sir James Alexander Mirrlees este fascinantă. Lucrările sale privind modalităţile eficiente de gestiune a factorilor care stimulează creşterea într-o economie cu informaţie incompletă, ori asimetric distribuită, ca şi soluţiile standardizate pentru strategiile şi politicile de impozitare, în condiţii de dezechilibru economic, alcătuiesc "o rezervaţie" nu doar demnă de vizitat, de către oricine încearcă să înţeleagă fenomenele complexe ale sistemelor economice îndepărtate semnificativ de starea de optim, ci şi plină de "fructe cu miez". În centrul acestei lumi complicate de fenomene şi consecinţe, rezultate din distribuţia neuniformă a informaţiei, stă conceptul de "hazard moral". Ca să facem teoria simplă, să apelăm la fabuloasa intuiţie a lui Caragiale. "Moral hazard" este o situaţie de tipul celei descrisă într-una dintre miniaturile cu Mache şi Lache. Cei doi se întîlnesc, unul ţine un cîine în lesă. Se salută. Vai ce frumos e!, zice prietenul Lache, despre cîine. Abia acum l-am luat!, zice Mache; da, de ce nu-l mîingîi, îşi îndeamnă el stăruitor prietenul. Muşcă?, întreabă acesta, prevăzător. Nu ştiu, de aia te rugam pe tine să-l mîingîi!!!! Situaţiile de tipul acesta, în care un actor social, confruntat cu un risc, profită de interacţiunea cu alţii pentru a-l arunca pe spinarea celorlalţi, se cheamă "hazard moral"! Noţiunea a intrat sub lupa de interes a gîndirii sociale europene moderne, încă, din secolul al XVII-lea şi a făcut o frumoasă carieră, regăsindu-se pînă în scrierile economice ale secolului XX. Cu siguranţă apucă şi sfîrşitul secolul XXI!

Ce au toate astea de a face cu "soluţia" lordului Mirrlees, oferită generos României? La o primă vedere, omul habar n-are ce spune! După cum este evident, chiar de la "a doua vedere", că nu poate nimeri România cu degetul pe hartă, nici din a treia încercare! Interviul probează, fără urmă de îndoială, că îşi dă cu părerea despre o Românie pe care o crede parte a zonei euro!!! Laşi toate aceste "mici inexactităţi" de o parte şi te întrebi, serios, ce s-ar întîmpla cu România din ziua în care ar părăsi "Raiul" Uniunii Europene. Comparaţia biblică nu este deloc deplasată: exact ca şi Adam, România se bucură de privilegiul de a se plimba goală şi neştiutoare prin grădina plină cu bunătăţi a Uniunii Europene şi este tolerată acolo cu condiţia să nu se atingă nici de bucatele "Cunoaşterii", nici de cele ale "Vieţii". Dacă mîine, acest Adam numit România şi-ar lua lumea în cap şi s-ar cere afară din Rai, soarta lui ar fi încă şi mai dramatică decît a perechii biblice. Motivul este simplu: s-ar afla în sălbăticie fără să fi apucat să guste din cele două fructe interzise! Cu alte cuvinte, ar avea de înfruntat o lume a riscurilor, ameninţărilor şi pericolelor, pe care nici nu le înţelege, nici nu le vede cu ochii minţii, iar în consecinţă de care nici nu se poate apăra, în vreun fel. Exact ca un orb, surd şi mut care s-ar plimba plin de răni printr-o rezervaţie de lei, tigri, pume, şacali, şerpi, crocodili şi alte lighioane prădător-carnivore! Şansa să supravieţuiască pînă la lăsarea serii, presupunînd că a plecat din Rai odată cu ivirea zorilor, sunt egale cu zero! Cei care cred că această parabolă este cumva exagerată, sunt rugaţi insistent să ia un creion în mînă şi să adune pe o coloană costurile economice (nu mai vorbesc despre cele politice!) pe care România le-ar avea de plătit doar în primele 100 de zile după ieşirea din UE. Desigur, alături, trebuie şi coloana beneficii, dar tare mi-e teamă că va rămîne goală-goluţă! Oricum, balanţa ar fi grav şi iremedibil negativă! Atunci, despre ce vorbeşte Lordul Mirrlees, dacă nu cumva s-a înscris şi domnia sa în liga selectă, dar tot mai cuprinzătoare, a personalităţilor care îşi aleg din cînd în cînd un subiect pentru a bate cîmpii cu graţie? Viziunea din care şi-a extras Mirrlees "soluţia" radicală a părăsirii UE este bazată pe conceptul de "hazard moral". Ceea ce susţine el este că situaţia României este cu mult mai rea decît a lui Lache. Ea a fost nu doar îndemnată să mîngîie cîinele, ci să-l ia acasă, să-l crească! Iar, cîinele muşcă! Muşcă, ne spune ilus­trul economist scoţian, din capacitatea de manevră, din repertoriul de soluţii economice, bugetare şi fiscale, care ar putea să facă şocurile crizei mai mici şi mai suportabile. În sinteză, ne spune că "soluţia germană", bazată pe reducerea drastică a deficitelor, cu orice costuri sociale, oricît de mari, precum şi controlul extern al balanţelor bugetare, în viitor, prin intermediul instituţiilor centralizate europene, nu-i mai lasă unui stat ca România nici o şansă, în afara depresiei economice prelungite ad infinitum, sau mă rog, pînă la eventuala viitoare salvare a Noului Adam, de către un alt Messia. Evaluarea aceasta nu este chiar o noutate! A fost făcută şi de economişti trăitori încă pe meleaguri mioritice, puţini, este adevărat, care au avut curajul să vorbească şi despre costurile integrării europene, nu doar despre avantajele ei.

Adevărul, însă, este că România nu are de ales! Nu pentru că este membră în Uniunea Europeană şi trebuie să asculte de "legile" şi "directivele" euro-germane, nici pentru că, efectiv, nu-şi poate permite luxul unei sinucideri, prin ieşirea din sistemul UE, ci pentru că politicienii şi decidenţii ei beneficiază şi exploatează din plin avantajele situaţiei de "hazard moral" în care operează: ei improvizează, la nesfîrşit, aşa-zise soluţii şi reforme, iar noi plătim consecinţele! România nu are de ales, pentru că raporturile politic-societate stau neclintite, de aproape o sută de ani, sub semnul hazardului moral.