Sub drapelul legiunilor dadaiste

Cronologia ne recomandă să susţinem că DADA a început fix acum 100 de ani, la Zürich, în Elveţia. În jur colcăia un război scăpat de sub control, ce o luase razna prin toată lumea, în timp ce în Elveţia, această insulă de neutralitate, se adunaseră de peste tot oameni care înţeleseseră că lumea trecuse în secolul XX, pe atunci un fel de "Anul 2000" de mai târziu, şi oamenii trebuie să gândească astfel, şi nu ca în Evul Mediu. La 5 februarie 1916 a avut loc primul spectacol Cabaret Voltaire, într-un local de pe Spiegelgasse. Organizatori erau Hugo Ball şi Emmy Hennings, iar în spectacol s-au dat Hans Arp, Tristan Tzara, Marcel Janco şi Richard Huelsenbeck. A fost prima manifestare din primul curent de avangardă artistică. În general, aceste curente, unde regăsim români din plin, au debutat cel mai repede după Primul Război Mondial. DADA în sine a evoluat şi s-a răspândit foarte mult, cam peste tot în lume. DADA-iştii până la moarte nu s-au îndepărtat prea mult de regulile iniţiale pentru că DADA s-a născut având ca unică regulă lipsa oricăror reguli. Adică libertate totală de gândire.

Tristan Tzara mai avea două luni până să facă 20 de ani, când evolua la Cabaret Voltaire, dar de la 15-16 ani lucra cu Ion Vinea şi Marcel Iancu la Simbolul şi următoarele. Între timp Samueli Rosenstock devine Samyro şi chiar Tristan Tzara. Iar la Zürich ajunsese după fraţii Iancu, Marcel, Jules şi George. Cabaret Voltaire a trăit destul de puţin, dar se născuse DADA-ismul, care este etern. Tot ce s-a făcut atunci şi mai ales aceşti concetăţeni de-ai noştri sunt istorie curată, istorie superbă a artei şi gândirii de avangardă.

În februarie 2013, deci cam acum 3 ani, casa pariziană "Binoche et Giguello", vestită pentru comorile avangardismului pe care ni le pune la dispoziţie, a ţinut o vânzare DADA în care am văzut multe oferte pe care Colors Art ni le adusese chiar la Bucureşti. Astfel, s-a dat cu 22 de mii de euro un portret al lui Tristan Tzara realizat sub forma unei măşti chiar de Marcel Iancu. Da, sigur că îl ştim, a fost un "stâlp" al expoziţiei "Marcel Janco - Un visionnaire de l'Art Moderne", desfăşurată în 2012 la Bucureşti de Colors Art şi al său Lucian Georgescu. În schimb, la licitaţia "Dadaisme, ensembles importants de Marcel Janco et Tristan Tzara" din 2013 nu s-a dat portretul mască pe care Iancu l-a făcut şi lui Hugo Ball, concurentul lui Tzara la paternitatea mişcării DADA. De altfel, cele două măşti ar fi trebuit să fie puse pe peretele oricărei expoziţii temporare sau permanente despre DADA-ism, cum erau portretele lui Sini şi Odi înainte de 1989, pe pereţii existenţei noastre cotidiene.

1916, primăvara, la Zürich, în Elveţia, o oază de linişte necenzurabilă în mijlocul unei Europe decisă să se autodevoreze. Serile de la Cabaret Voltaire au nevoie de un program care seamănă tot mai mult cu publicaţiile avangardiste în care românii au excelat, inclusiv în România. Un exemplar din programul "ABEND NEUER KUNST" din 28 aprilie 1916, cu 3 portrete desenate de Marcel Iancu şi reprezentându-I pe Tristan Tzara şi cei doi organizatori, Hugo Ball şi Emmy Hennings, s-a vândut, în 2013, la "Binoche et Giguello", cu 11.200 de euro. Venea din colecţia Saşa Pană şi era încadrat ca piesă foarte rară. De la Marcel Iancu a intrat în licitaţie un astfel de program din 14 iulie 1916, care s-a vândut cu 2,8 mii de euro. Măcar să îl lecturăm, dacă prin România nu o să-l vedem: AUTOREN-ABEND Hans Arp, Hugo Ball, Emmy Hennings, Hans Heuser, Richard Huelsebenck, Marcel Janco, Tristan Tzara, vineri, 14 iulie, la 8 şi jumătate, Zunfhaus zur Waag I. DADA- ABEND (Music Tanz Theorie Manifeste Verse Bilder Kostume Masken). Tristan Tzara propunea "un poem simultan", în limba franceză, cu participarea sa, a lui Iancu, Ball şi Huelsebenck, cam cei care contau în declanşarea nebuniei DADA, acum un secol.

Tot din colecţia Saşa Pană venea şi un exemplar dintre cele prime ale volumului "Plante şi animale" de Ilarie Voronca, din grupul avangardiştilor români deveniţi faimoşi în Franţa, volum ilustrat de Brâncuşi cu trei desene, din 1929, vândut cu 2,2 mii de euro. Un alt desen de Brâncuşi, abia vizibil, reprezentând un cap de madonă, a fost vândut cu 12,5 mii de euro.

Revista DADA 3, din decembrie 1918, este francofonă şi Tristan Tzara directorul său. Pe copertă este o xilogravură de Marcel Janco, cum sunt şi altele în interior, alături de altele de Hans Arp, Hans Richter, Arthur Segal, Prampolini. Iar textele sunt de Tzara, Reverdy, Picabia, Soupault şi Dermée. A plecat cu 2.300 de euro. Cu două astfel de reviste vechi, sperai să iei o pictură religioasă pe piele, într-o licitaţie la Bucureşti, în aceste zile ale noastre.

Este clar că românii erau acolo unde fierbea avangarda gândirii. După 90 de ani, două invitaţii pentru vernisajul expoziţiei "Contimporanul" din 1924, la care participau Iancu, Brauner şi Maxy s-au vândut cu o mie de euro. Foarte rare sunt considerate şi aceste piese şi, logic, cu 105 mii de euro se puteau cumpăra 105 astfel de piese foarte rare. Mai ieftin s-au dat alte loturi rare de publicaţii româneşti de avangardă. O mare parte din oferta Marcel Janco este interzisă copiilor, reprezentând desene erotice, de asemenea văzute la Bucureşti, în 2012. Caracterul didactic şi pedagogic lipseşte, dar aceste desene dovedesc că ai noştri erau de avangardă în toate cele.

Întrerupem reveriile dadaiste seculare cu o ştire de ultimă oră, drapelul unei legiuni a lui Avram Iancu, fost steag de luptă al său, s-a vândut la licitaţie, cu 105 mii de euro, deşi estimarea şi pornirea sa era de 5 mii de euro. Aşa că strângem şi mergem acasă, cu tot DADA-ul nostru de doi bani şi toţi avangardiştii ăştia români care au speriat Occidentul şi au revoluţionat, mai tare ca la "paşopt", gândirea umană. Despre drapel, vedeţi pe internet, e acolo şi articolul nostru anterior.

Până la urmă mă hotărăsc şi scot şi eu la vânzare craniul lui Decebal de când era copil. Ştiu că e un banc, dar drapelul pictat pe piele, cu înscrisuri chirilico-ortodoxe, de care nu s-a ştiut nimic 162 de ani, ce este?