Suedia limitează durata creditelor ipotecare la 105 ani

Parlamentul Suediei a adoptat recent o lege, la cererea instituţiei de supraveghere a pieţelor financiare (Finansinspektionen), prin care se limitează perioada de rambursare a unui credit ipotecar la 105 ani, pe fondul gradului extrem de ridicat de îndatorare a populaţiei şi a creşterii accelerate a preţurilor de pe piaţa imobiliară.

Conform datelor prezentate de cotidianul online The Local, perioada medie de rambursare a unui credit ipotecar era de 140 de ani în 2013.

Legea se va aplica doar noilor credite şi stabileşte un prag minim de rambursare anuală a principalului, după o perioadă de graţie de 5 ani, în care se va plăti doar dobânda.

În prezent, pentru majoritatea creditelor ipotecare din Suedia debitorii plătesc doar dobânda, iar principalul este rambursat, de obicei, în cazul vinderii proprietăţii. Bineînţeles că această "strategie" poate funcţiona doar pe fondul unei creşteri permanente a preţurilor locuinţelor.

Datele oficiale de la Biroul Central de Statistică (SCB) arată că preţul mediu al locuinţelor a crescut de peste 6,5 ori din 1981 până la sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care zona metropolitană Stockholm a înregistrat o creştere de aproape 10 ori, iar în zona metropolitană Göteborg de aproape 9 ori (vezi grafic).

Declinul semnificativ al preţurilor de pe piaţa imobiliară din 1992-1993 a condus la declanşarea celei mai mari crize financiare din perioada postbelică, guvernul fiind nevoit să naţionalizeze o mare parte a sistemului bancar, pe fondul creşterii dobânzilor overnight până la 500% şi a ieşirii coroanei din Mecanismul Ratelor de Schimb.

În ultimii ani, creşterea accelerată a preţurilor a fost susţinută de politica monetară ultrarelaxată a băncii centrale (Riksbank), a cărei principală dobândă a fost redusă până la -0,5% luna trecută, pe fondul aplicării unui program masiv de relaxare cantitativă.

Stefan Ingves, guvernatorul Riksbank, dar şi preşedintele Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară, a urmat această politică pentru corectarea fenomenului deflaţionist, însă a avertizat că "politica monetară excesiv de relaxată creează riscuri macroprudenţiale", după cum scrie Bloomberg.

Într-un editorial din Financial Times, din octombrie 2015, Ingves a scris că "aplicarea politicilor macroprudenţiale a eşuat în Suedia", iar banca centrală a pus eşecul, mai mult sau mai puţin deschis, pe seama lipsei de implicare a autorităţii de supraveghere financiară.

Este greu de crezut că iniţiativa legislativă de la Finansinspektionen va fi suficientă pentru a asigura temperarea exceselor speculative de pe piaţa imobiliară şi vor fi necesare secole, în condiţiile actuale, pentru reducerea gradului de îndatorare al gospodăriilor suedeze. Tot datele de la The Local arată că acestea sunt printre cele mai îndatorate din Europa, datoria medie a unui gospodării care are un credit ipotecar fiind de 366% din venitul anual.

"Este important să avem o cultură solidă a rambursării", a declarat Fredrik Olovsson, preşedintele Comitetului de Finanţe al Parlamentului, pentru cotidianul Aftonbladet, pe fondul opoziţiei exprimate de bănci faţă de adoptarea legii.

Preşedintele Asociaţiei Băncilor din Suedia (ABS) a precizat, pentru cotidianul financiar Dagens Industri, că "legea nu este bună pentru situaţia financiară a gospodăriilor, deoarece va conduce la creşterea costurilor pentru creditele ipotecare şi la înăsprirea condiţiilor de acordare". De asemenea, "legea nu este bună nici pentru stabilitatea financiară" în opinia ABS.

Un articol recent de la Bloomberg citează o analiză de la Standard & Poor's, unde se arată că Suedia nu va "îndrăzni" să aplice procedura de bail-in. "Suedia are un sistem bancar mare şi interconectat, iar riscul de contagiune reprezintă o condiţiei suficientă pentru acţiunea autorităţilor", scrie un analist S&P de la Stockholm.

Conform datelor de la Bloomberg, activele cumulate ale primelor patru bănci din sistem sunt de patru ori mai mari decât economia Suediei, iar aplicarea rezoluţiei bancare conform directivei europene nu este realistă.

Deocamdată, sistemul bancar din ţara nordică funcţionează în cadrul unui "echilibru" deosebit de fragil, pentru menţinerea sa fiind insuficientă creşterea economică actuală, chiar dacă aceasta va dura şi zeci de ani.

Peste câţiva ani, în cazul optimist, impactul realităţii va fi deosebit de dur pentru Suedia şi va pune sub semnul întrebării inclusiv soluţia naţionalizării sistemului bancar.