Ţara lui Crăcănel, Farfuridi şi Jupîn Dumitrache

E adevărat, încă nu le făcusem pe toate! Toate prostiile, neroziile, idioţeniile, nefăcutele. Nu călcasem încă în toate gropile pe care ne ostenim din greu să ni le săpăm în cale, ori pe care ni le sapă alţi, binevoitori, că, Slavă Domnului, nu ne lipsesc! Iaca, dacă n-am făcut-o pînă acum, în sfîrşit, ne-om procopsi, acuşi! O să avem ce n-aveam, dar am mai avut: "Garda Civică"! Cum, care Gardă Civică? Vă rog foarte mult, puneţi mîna pe Cartea cărţilor, cea pe a cărei copertă stă scris Caragiale, spaţiul ghematric în care a fost pus, o dată pentru totdeauna, tot ceea ce a fost, este şi va fi important, adevărat şi de neclintit în societatea românească.

Păi, dumnealui, Jupîn Dumitrache, cine este el ca persoană socială? Ce-l defineşte pe el, în afară de nemărginitul său ambiţ de familist? O să spuneţi: e negustor. Na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o! E plină lumea! Ei, păi vedeţi, aşa mai vii de-acasă! E căpitan în Garda Civică!!! Va să zică, comandant de companie. Are mondir şi centiron şi face rondul de noapte, toate posturile negreşit, pînă la două după miezul nopţii, mai abitir ca burghezii ăia din tabloul lui Rembrandt. Iar, omul lui de încredere şi de prăvălie, Chiriac, de! nu e el sergent în Garda Civică? Ba e, că dacă nu-l alegeau pe el să fie sergent, credeţi dumneavoastră că mai primea Jupîn Titircă Inimă Rea să fie căpitan? Ştii cum a regulat compania? E prima domnule, poci ca să zic... Face să-i dea şi-o dicoraţie! Să-i dea, de ce să nu-i dea? Şi el e d-ai noştri, băiat din popor... Fireşte, dicorăţiile nu sunt făcute tot din sudoarea poporului? Rezon! Iar mai apoi, prietenia statornică a lui Dumitrache cu ipistatul, cu Nae Ipingescu, de unde îşi trage ea seva? Sigur, amîndoi sunt... "din popor". Sigur, amîndoi sunt subjugaţi "intelectual" de subtilităţile politicii, aşa cum le pot ei desluşi din foaia "Vocea Patriotului Naţionale"! Dar, mai este ceva care-i leagă trainic: amîndoi sunt oamenii puterii. Unul poliţia, altul garda civică. Ei fac legea, cînd vine vorba despre "spaţiul lor vital", cînd "elementele decăzute", bunăoară, se ţin după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule! Mai întîi îl "umflă" bine Jupînul, iar dacă nu-i ajunge, n-are decît să meargă cu lăcrimaţie la secţie, la ipistat, că-i mai împlineşte el, cît îi mai lipseşte!!!! Capisci?

În cea de a doua ipostază: Garda Naţională, ca "spaţiu privilegiat al eroismului civic". Dumnealui, Mache Razachescu, ce-i mai zice şi Crăcănel, e tot un cetăţean onorabil. Cu ceva dare de mînă, dacă-şi permite să întreţină amante, vreo opt... e adevărat, nu toate odată, ci una după alta. Am putea presupune că e tot "negustor", aşa cum face şi Pampon cînd îl întreabă pe Iordache: "Mă, rog, cine e negustorul ăsta?" Omul are şi el o slăbiciune, ţine mult la amor! Dar, n-are noroc: damele îl traduc... nu de multe ori dar, cam des, aşa... de cinci şase ori fiecare! Şi, de fiecare dată e distrus, plînge, nu se poate stăpîni, are naturelul simţitor! Ei, ce face omul într-o asemenea situaţie? Se înrolează, domnule! Se face martir ... al independenţei... şi se înrolează de bună voie!!! Volintir? Ei, nu chiar... în Garda Naţională, ca să-şi mai uite focul! După care, o mai iartă acum, dar dacă s-o mai întîmpla încă o dată... recurge la măsura extremă, hotărît... se însoară!!!

Bine, o să spune careva, şi... ce au toate astea de a face cu noi, astăzi. Nu suntem la anul 1877, ci 2017! Stimate domnule prezident, chemaţi pe onorabilul la cestiune! Păi, dacă o luăm a doua oară de la 48, ne-am procopsit! Mă rog, daţi-mi voie! Ştiţi care este opinia mea în privinţa Gărzii? Opinia mea este aceasta "Într-o chestiune politică... şi care, de la care atîrnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării...să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... încît vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... da... pentru ce?... Dacă Europa...să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... şi mă-nţelegi, mai în sfîrşit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact....vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România.....ţara, în sfîrşit...cu bun simţ, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă....precum, daţi-mi voie, precum la 21, daţi-mi voie, la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94 şi eţetera, întrucît ne priveşte....pentru ca să dăm exemplu chiar surorilor noastre de ginte latine, însă!"

N-aţi înţeles? Ei, vă desluşesc, eu, pe dată! Garda Naţională? Un moft! Da, nu aşa...un moft oarecare, ci unul cu chichirez. Vedeţi dumneavoastră, exact ca pe vremea lui Caragiale lumea societăţii româneşte de astăzi a fost împărţită radical şi implacabil în două "continente" care nu comunică decît printr-un istm îngust şi fragil: lumea "prăfuită" a "provinciei", a periferiei, şi lumea plină de glanţ unde se află puterea de la "centru". Visul absolut al celor "condamnaţi" de istorie şi de vitregia nedreptăţilor sale să evolueze pe scena periferiei este să fie la ei acasă, în judeţ, egalii întru privilegii ai celor de la centru. Au ei armata lor?... avem şi noi armata noastră. Au ei poliţia lor?... avem şi noi poliţia noastră. Au ei politicienii lor?... avem şi noi politicienii noştri. Au ei averile lor şi cîte-o Coană Joiţica? ... avem şi noi averile noastre şi măcar cîte o Miţa Bastorn ori o Didina Mazu. Aşa cum bine zice Caţavencu în profeticele sale cuvinte: "noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dînşii în al lor... "

Ei, bine, în PSD-ul de astăzi, victoria politică a "provincialiştilor" asupra "capitaliştilor" este totală, iar ceea ce fac Dragnea şi larga sa armată de strînsură, recrutată din "provincie", nu este decît să folosească instrumentele puterii de la centru, pe care au pus mîna, pentru a spori privilegiile protipendadei de la perferie. O periferie care a surpat cu totul centrul, pentru a scăpa definitiv de concurenţa şi "opresiunea" sa. Iar PSD-ul este, ne place sau nu, imaginea României şi a societăţii sale, un conglomerat tot mai puţin coerent de "provincii" pe care evoluează alde Crăcănel, Farfuridi, Caţavencu, Jupîn Dumitrache, Iordache, Tipătescu ...şi....eţetera!