"Ţara noastră nu este pregătită să adere la spaţiul euro"

Reporter: Cum apreciaţi evoluţia ţării noastre din punct de vedere al reformelor din justiţie?

Norica Nicolai: În opinia mea, marile probleme ale administrării justiţiei în România nu sunt cele care ţin de procesul penal, ci în special cele care ţin de numeroasele cauze civile, administrative, de contencios şi de dreptul familiei, care nu au un termen de soluţionare rezonabil, aşa cum solicită Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană de Justiţie şi în care s-au dat foarte multe soluţii discutabile şi contestabile. Iar aici mă refer la numeroasele soluţii în ceea ce priveşte drepturile de proprietate şi retrocedare a bunurilor, dintre care o parte sunt investigate acum de DNA pentru cazuri de corupţie.

Cred că din acest punct de vedere, cât şi din punctul de vedere al legislaţiei relevante codurile penale, de procedură penală, civil, procedură civilă, sunt coduri care sunt dificil implementate, au încă soluţii contestabile şi incoerente. În plan legislativ, ceea ce ţine de organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, ar trebui să sufere unele modificări. În concluzie, reformele nu sunt convingătoare pentru a asigura o justiţie echitabilă şi eficientă.

Reporter: DNA şi DIICOT au avut anul trecut (electoral) şi la începutul acestui an o activitate febrilă. Multă lume se întreabă de ce nu îşi demonstrează DNA şi DIICOT eficienţa decât în perioade electorale. Care este opinia dvs despre acest aspect?

Norica Nicolai: Ştiu că, public, foarte multă lume afirmă că DNA şi DIICOT lucrează în special în perioadele electorale, ba chiar sunt afirmaţii de genul "că ele sunt controlate politic", iar lucrul acesta influenţează modul de abordare a justiţiei penale. Sigur, în măsura în care cauzele sunt dovedite cu probe pertinente şi nu cu supoziţii şi alegaţii, şi în măsura în care există o realizare totală a justiţiei în sensul recuperării prejudiciilor, instituţiile trebuie să-şi facă treaba.

Din păcate, până în momentul de faţă nu a existat aproape nici un fel de disponibilitate a instanţelor în recuperarea prejudiciilor care, în opinia mea, sunt relevante pentru că nu este neapărat importantă din punct de vedere al realizării justiţiei penale, condamnarea vinovaţilor, cât repunerea în situaţia anterioară, dezdăunarea şi acoperirea prejudiciilor care, în foarte multe situaţii, din păcate, sunt şi rămân în continuare plătite de cetăţean din banul public.

Mi-aş dori, ca jurist, să nu mai avem cazuri de justiţie selectivă, care lucrează doar în plan electoral, pentru că asta înseamnă că lucrează în beneficiul unor forţe politice şi acest lucru este inadmisibil într-un stat de drept, unde puterile trebuie să fie independente. Sigur, aceste forţe trebuie să conlucreze şi să se controleze reciproc, dar nici o clipă nu trebuie să devină dependente una de alta. Am putea să discutăm şi despre resursele umane care sunt alocate activităţii parchetelor şi instanţelor, care sunt uneori insuficiente, alteori cu probleme de pregătire profesională, dar cred că întregul sistem judiciar are nevoie de o abordare complexă. Şi, în opinia mea, cred că MCV-ul nu şi-a atins deloc ţinta, mai ales că în unul dintre rapoarte a vorbit despre Avocatul Poporului şi despre Parlament, lucru absolut inadmisibil chiar din punctul de vedere al UE pentru că acest Mecanism nu vizează controlul Parlamentului unui stat. România nu este stat vasal, ci stat membru al UE şi, ca atare, depăşirea limitelor sistemului de justiţie face din acest mecanism un instrument mai degrabă politic decât un instrument capabil să sprijine realizarea unei reforme în justiţie. Introdus în 2007, MCV-ul este încă un eşec al reformelor în justiţie, pentru că este inadmisibil ca după 8 ani să te confrunţi în continuare cu aceleaşi probleme şi să nu fi făcut paşi semnificativi pentru realizarea unei reforme în justiţie.

Reporter: În ultima perioadă observăm că fenomenul corupţiei s-a generalizat în ţara noastră. În opinia dumneavoastră, cum poate fi eradicat acest fenomen?

Norica Nicolai: Fenomenul corupţiei este unul specific tuturor societăţilor, sigur că România pune accent pe acest fenomen în campaniile electorale şi, dacă va avea cineva curiozitatea să le analizeze, va observa că foarte mulţi candidaţi au avut ca principal subiect fenomenul justiţiei în campanie. Dar menţinerea lui dovedeşte, după părerea mea, că fie nu am făcut paşi semnificativi pentru a-l diminua, pentru că nu putem vorbi despre eradicare, fie nu a existat nici un fel de interes în acest sens, iar subiectul este folosit doar în plan politic şi mai ales electoral. Corupţia şi efectele acesteia nu se limitează doar prin instituţiile de forţă de administrare a justiţiei, ci în special prin prevenire. În ceea ce priveşte prevenirea, costurile sunt mai mici. Dacă România ar face legi clare, neinterpretabile, care să fie echitabile şi să nu servească grupurilor de interese, fie ele şi politice, atunci fenomenul corupţiei ar putea fi limitat, nu ar mai exista tentaţia încălcării legii sau abuzării textelor de lege în vederea realizării unui beneficiu personal. Nu putem vorbi niciodată de eradicare, dacă vreţi, corupţia este şi un mic fenomen cultural în România, ca şi în alte părţi.

Trebuie să privim lucid în istoria noastră şi să vedem că diversele forme de dependenţă politică turcească sau austro-ungară şi legile impuse de puterea dominantă au creat întotdeauna şi un fenomen de revoltă, care s-a materializat adesea şi în mici acte de corupţie. Să nu uităm că în secolele precedente domnitorii români îşi plăteau învestitura Înaltei Porţi. Corupţia nu este un fenomen nou în România, poate am învăţat noi o istorie puţin mai romanţată în perioada comunistă, dar dacă tot suntem foarte aproape de evenimentul Unirii, pe care l-am serbat de curând, pot spune că ceea ce l-a îndepărtat pe Cuza de la domnie au fost şi corupţia camarilei domnitorului, şi corupţia diverselor guverne. Mari personalităţi din istorie şi-au realizat obiectivele politice şi economie prin conflicte de interese şi prin acte de corupţie. Este clasic cazul lui Kogălniceanu, care avea o postăvărie şi care atunci când ajungea ministrul apărării schimba uniforma armatei. Deci, dacă vom face o istorie a corupţiei în spaţiul românesc vom vedea că este un fenomen aproape cultural. Micul peşcheş care s-a menţinut inclusiv în perioada comunistă, ceea ce însemna o floare, un pachet de ţigări, o sticlă de băutură, este considerat de foarte mulţi români ca un fenomen de normalitate în relaţiile sociale. Cred că trebuie să nu facem din corupţie o etichetă pentru România, pentru că este foarte periculos.

A face ceea ce s-a făcut, din păcate, de către foarte mulţi oameni politici de până acum, a eticheta poporul român drept corupt a adus, în opinia mea, foarte multe prejudicii statului român. Am fost vitregiţi de foarte multe fonduri, care ar fi putut să vină în România ca într-un stat normal. Intrarea României în Schengen ne-a fost refuzată utilizând acest argument, al corupţiei, de către anumite state. Cred că este un fenomen românesc care se poate limita doar printr-o voinţă politică şi umană a românilor şi nu a altora.

Reporter: Cum apreciaţi activitatea lui Traian Băsescu pe parcusul celor zece ani de Preşedinţie?

Norica Nicolai: Este personajul pe care nu mi l-aş fi dorit niciodată la conducerea României. Un personaj precar din punct de vedere moral şi intelectual, cu o voinţă de putere şi cu o obsesie a puterii de dragul puterii şi în beneficiul evident al lui şi al camarilei lui. A fost Preşedintele care a dezbinat România, care a fracturat generaţiile şi, post-Traian Băsescu, România va trebui să recupereze 10 ani de stagnare politică, economică şi morală.

Reporter: Care consideraţi că sunt cele mai mari ameninţări la siguranţa naţională?

Norica Nicolai: România nu face excepţie de la riscurile globale, precum terorism, criminalitate organizată şi, dacă vreţi, corupţie. Acestea sunt riscuri asimetrice importante pentru siguranţa naţională a României, însă stabilitatea politică şi economică a unei ţări şi precaritatea leadership-ului politic pot avea şi ele o influenţă de risc la adresa siguranţei naţionale. Ceea ce se numeşte guvernanţă, un concept ce s-a şi impus acum în dezbaterea politologică, vorbeşte despre modul în care guvernările precare, corupte, ineficiente, neprofesioniste şi, mai ales, neadresate cetăţeanului, ci doar unui leadership politic, pot duce la vulnerabilizarea statalităţii.

Reporter: Cum comentaţi declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu, potrivit căreia serviciile de informaţii sunt incontrolabile?

Norica Nicolai: Domnul Traian Băsescu, afirmând că serviciile de informaţii sunt incontrolabile, face o afirmaţie pe care nici măcar Nicolae Ceauşescu, a cărei putere politică se baza pe activitatea securităţii, nu şi-a permis să o facă. Vrea să ne spună domnul fost-preşedinte că trebuie să credem şi să nu cercetăm, trebuie să renunţăm la controlul democratic asupra serviciilor de informaţii, pentru că ele sunt incontrolabile. Dacă în SUA, unde Senatul şi Congresul funcţionează ca adevărate corpuri de control democratic al serviciilor de informaţii, se pot controla şi se poate evalua activitatea acestora, cred că şi România poate face acelaşi lucru. Un control prin buget, un control al activităţilor firmelor acoperite care le sunt permise prin lege, un control al utilizării fondurilor în operaţiuni speciale, este necesar şi de dorit, pentru că şi în ceea ce priveşte serviciile de informaţii puterea absolută corupe absolut.

Reporter: Cum apreciaţi decizia recentă a CCR (neconstituţională) cu privire la Legea Big Brother?

Norica Nicolai: O decizie corectă a Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte toate cele trei legi. Este o decizie care respectă decizia Curţii Europene de Justiţie şi cred că răspunsul la terorism nu este îngrădirea drepturilor şi libertăţilor omului, ci asigurarea unui echilibru între controlul grupărilor teroriste şi respectul faţă de drepturi şi libertăţi. Dacă am îngrădi drepturile cetăţeanului, cred că am reuşi să satisfacem dorinţa grupărilor teroriste, care doresc să vulnerabilizeze statele şi cetăţenii, şi le-am asigura o victorie pe care nu o merită şi pe care nu trebuie să o aibă. Aşa că, în opinia mea, soluţia este de a continua ca şi până acum, asigurând o mai mare eficienţă instituţiilor care sunt implicate în combaterea terorismului şi nu asigurându-le o mai mare eficienţă în controlul social, ceea ce riscăm să se întâmple acum.

Reporter: Ce credeţi că ar trebui să facă România ca să atragă din ce în ce mai multe fonduri europene?

Norica Nicolai: România trebuie să aibă o legislaţie mult mai clară, să aibă funcţionari care să înţeleagă mecanismele europene, să aibă o viziune cu privire la dezvoltarea ei, pentru a nu risipi banii, să privească mai mult la utilitatea acestor fonduri şi să fie încrezătoare că există români care sunt capabili să-şi dezvolte un business şi să asigure locuri de muncă, să renunţe la suspiciunea generală a hoţiei, pentru că asta nu va face decât să blocheze accesul la fondurile europene. Dacă am avea o lege clară şi mult mai permisivă faţă de cea de acum pentru atragerea fondurilor europene, am mări rata absorbţiei. Oricum, paşi s-au făcut în acest moment şi sper să se facă paşi decisivi pentru actuala programare bugetară care este destul de generoasă cu România.

Reporter:: Este pregătită România să adere la zona euro?

Norica Nicolai: În opinia mea, România nu este pregătită să adere la spaţiul euro. Macrostabilitatea şi mecanismele financiare dezvoltate în România sunt destul de precare şi, oricum, în plan politic zona euro în momentul de faţă a dovedit vulnerabilităţi şi este chiar ameninţată, iar în aceste condiţii cred că România va trebui să aştepte o stabilizare a situaţiei economice a zonei şi să nu adere imediat.

Reporter: Credeţi că vom putea face faţă noilor provocări ale Uniunii Bancare Europene?

Norica Nicolai: Da, putem să facem faţă provocărilor Uniunii Bancare Europene, mai ales că nu prea avem bănci româneşti şi, ca atare, normele bancare europene aplicabile şi în alte state nu vor fi o problemă.

Reporter: Vă menţineţi opinia cu privire la existenţa pe teritoriul României a închisorilor CIA? Organizaţia pentru drepturile omului Amnesty International a cerut recent guvernelor statelor europene (enumerând România, Polonia, Marea Britanie, Lituania Macedonia şi Germania) care au contribuit la programul secret de detenţie, interogaţii şi tortură al CIA să acţioneze urgent ca să-i aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili.

Norica Nicolai: Am mai spus în numeroase rânduri că o Comisie Parlamentară nu este o comisie de anchetă judiciară. N-am avut şi nu putem avea instrumentele juridice care să ne permită o investigare aprofundată. Ceea ce am verificat nu a dovedit nici o clipă existenţa unor închisori pe teritoriul României. Dacă cineva doreşte să elucideze şi să clarifice acest subiect, cred că o anchetă judiciară este de dorit, dar nu este decizia mea, ci a statului român.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la raportul Senatului american despre tehnicile de interogare utilizate de CIA?

Norica Nicolai: Este un raport corect, care dovedeşte că, atunci când n-ai soluţii pentru a preveni şi combate un fenomen şi aplici legi mult mai drastice, care îngrădesc drepturile omului, îţi asumi şi riscul nerespectării acestor drepturi, aşa cum a fost în cazul Patriot Act. Americanii puteau să fie conştienţi că aceste devieri există şi faptul că au avut curajul să le descopere, este un semn de normalitate. Cred că este un argument pentru ca România să nu urmeze exemplul Patriot Act în domeniul luptei împotriva terorismului, mai ales că ţara noastră este încă un stat în care drepturile omului nu au o protecţie solidă.