Temelia justiţiei autohtone: amânarea repetată

Justiţia are o mare problemă de imagine din cauza mult mediatizatului "Dosar al Transferurilor". Acesta a cunoscut în această săptămână un nou episod din lunga serie începută în urmă cu 5 ani, impresia generală fiind că procesul se desfăşoară în ritm de melc din cauza numeroaselor portiţe din lege care permit avocaţilor să tărăgăneze lucrurile la nesfârşit. În plus, când după atâta timp inculpaţii nu sunt citaţi corect, permiţând noi amâ-nări, încrederea în actul de justiţie a omului obişnuit scade dramatic. Conform unor studii efectuate de Uniunea Europenă, încrederea populaţiei de la noi în justiţie, în ultimii 3 ani, se situează între 20% şi 28%, cei mai mulţi cetăţeni considerând că sistemul judiciar este încă insuficient de accesibil şi eficient. Nu trebuie ignorat nici faptul că în procesul pomenit mai sus este vorba de fapte petrecute în urmă cu mulţi ani, chiar şi 14. De altfel, dintre cei 12 jucători ale căror transferuri sunt cercetate, doar 3 mai joacă fotbal în acest moment, restul s-au retras de ani buni, iar o parte din inculpaţi sunt foarte aproape să iasă din fotbal, din cauza... vârstei.

Cei 8 inculpaţi urmau să fie audiaţi la Înalta Curte, marţi, opinia celor direct implicaţi fiind că acest dosar trebuie să ajungă la un verdict final în cel mai scurt timp. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis însă ca judecarea recursurilor să aibă loc în data de 9 mai, când ar urma să dea declaraţii şase dintre cei opt inculpaţi, după ce la termenul de marţi a fost audiat doar Gheorghe Popescu. S-a ţinut seama şi de recomandarea unuia din avocaţi, Doru Viorel Ursu, care a cerut ca termenul să fie fixat după Paşti, "pentru că sunteţi o instanţă creştină". E puţin probabil ca atunci să fie audiaţi mai mult de 2-3 inculpaţi şi sunt şanse mari ca următorul termen să fie dat undeva în toamnă, pentru a nu fi stricate concediile celor 8 oameni de fotbal. Cum funcţionează justiţia autohtonă vor afla şi alte ţări. Instanţa supremă a anunţat că a primit, prin intermediul Ministerului Justiţiei, o cerere a unui tribunal din Liechtenstein referitoare la stadiul cercetărilor faţă de Geor-ge Copos în acest caz, precum şi la condamnările anterioare din dosar.

"Dosarul Transferurilor" a pornit la drum în 2008 şi numai la prima instanţă a avut 42 de termene şi trei amânări ale pronunţării. Discrepanţa dintre ceea ce au cerut procurorii şi ceea ce s-a dictat la Tribunalul Bucureşti a fost uluitoare. Procurorii au cerut pedepse cumulate de 110 de ani pentru cei opt oameni de fotbal implicaţi în acest dosar (între 10 şi 20 ani pentru fiecare), iar instanţa a decis că nu sunt probe suficiente şi a achitat pe absolut toată lumea, fiind ridicat şi sechestrul de pe bunurile acestora. Următoarea instanţă, Curtea de Apel, a întors deciziile, astfel că au fost dictaţi ani grei de puşcărie pentru cei 8 oameni de fotbal implicaţi în această cauză, provocând un adevărat cutremur. Ioan Becali a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu executare pentru înşelăciune, Cristi Borcea 7 ani de închisoare, Victor Becali 7 ani, George Copos 5 ani, Mihai Stoica 4 ani, toţi cu executare. Gigi Neţoiu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare, aceeaşi decizie fiind luată şi în cazul lui Gică Popescu şi Jean Pădureanu. Chiar dacă nu s-a ajuns la nivelul cerut de procurori, cu siguranţă că distanţa de la achitare la 8 ani de puşcărie cu executare este uriaşă, indiferent de ce sistem de referinţă vorbim.

În octombrie 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie i-a trimis în judecată pe: George Copos, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu, Victor Becali, Giovanni Becali, Gigi Neţoiu şi Cristi Borcea pentru modul cum au acţionat în 12 transferuri de jucători. DNA susţinea că faptele săvârşite de cei opt inculpaţi au provocat un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului şi de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal (Dinamo Bucureşti, Gloria Bistriţa, Rapid Bucureşti şi Oţelul Galaţi), o parte dintre banii obţinuţi din transferuri fiind "spălaţi" prin intermediul unor firme off-shore. Este vorba despre transferurile jucătorilor Cristian Dulca - realizat în ianuarie 1999, de la Rapid Bucureşti la clubul sud-coreean Pohang Steelers, Iulian Arhire - de la Oţelul Galaţi la Pohang Steelers, realizat în martie 1999, Cosmin Contra - de la Dinamo la Deportivo Alaves, realizat în iunie 1999, Ionel Ganea - de Gloria Bistriţa la VfB Stuttgart, din iulie 1999, Paul Codrea - de la Dinamo Bucureşti (împrumutat la F.C. Argeş Dacia Piteşti) la Genoa Cricket and Spa din Italia, realizat în ianuarie 2001, Florin Cernat - din februarie 2001, de la Dinamo Bucureşti la Dinamo Kiev din Ucraina, Bogdan Mara - din iulie 2001, de la Dinamo Bucureşti la Deportivo Alaves, Nicolae Mitea - din august 2003, de la Dinamo la Ajax Amsterdam, Lucian Sânmărtean - din august 2003, de la Gloria Bistriţa la Panathinaikos Atena, Florin Bratu - din septembrie 2003, de la Rapid Bucureşti la Galatasaray Istanbul, Dan Alexa - de la Dinamo Bucureşti la Guoan Beijing, în Republica Populară Chineză, realizat în luna iunie 2004 şi Adrian Mihalcea - din iulie 2005, de la Dinamo Bucureşti, la Chunnam Dragons din Coreea de Sud. Acesta este cel mai cunoscut caz de corupţie cu care s-a confruntat fotbalul autohton în ultimii 23 de ani, dar în care nu s-a dictat până acum nicio condamnare definitivă.