The Name of the Game

A început campionatul mondial de fotbal, să te ţii acum nopţi pierdute, că evenimentul de o lună se desfăşoară în Brazilia, care trăieşte cam cu 5 ore după noi. Deci când ei (se) joacă, noi dormim, sau ar trebui ca a doua zi să mergem ba la serviciu, ba la şcoală.

În lumea comerţului cu obiecte legate de un domeniu, unele chiar aparţinând unor personalităţi ale respectivului spaţiu de interes, sportul şi chiar fotbalul ocupă un loc aparte. Ce obiecte ar putea prezenta interes pentru vânzări de sport memorabilia? Cam tot, în primul rând cupe şi medalii, diplome şi alte premii, fotografii de tot felul, afişe şi alte hârtii, cu sau fără autografe. De fapt, autografele se pot găsi şi ele pe foarte multe alte obiecte, pe tricouri, mingi, pantofi. Un tricou galben cu numărul 10, nou-nouţ şi scos special pentru Mondialul din Brazilia, se găseşte la 500 de lire sterline, că tot britanicii "ştiu" la această specie de comerţ cu obiecte de colecţie şi memorabilia. Un tricou din 1966, roşu, semnat de 9 fotbalişti din naţionala Angliei de atunci se găseşte, tot pus sub geam, în ramă, la 300 de lire sterline. Într-un singur loc, la o singură strigare, afli mingi de baschet americane, cu autograf, de la 150 de dolari la peste 4,5 mii de dolari. Străine îmi sunt sporturile americane, dar lor nu, aşa că sunt dispuşi să dea mii şi zeci de mii de dolari pe o crosă semnată de o legendă a hocheiului, pe o minge de baseball la fel, cu autograf de la unul care a scos un record de puncte într-un an oarecare, de acum mulţi alţi ani. Mii şi zeci de mii de dolari nu este un fel de a vorbi, ci chiar o realitate. Şi este vorba de o ofertă cotidiană, că, dacă se ajunge la licitaţii, preţurile cresc şi ele.

Babe Ruth nu este un grup de doamne în vârstă cu acelaşi prenume, nici măcar nu este o femeie, ci un bărbat, pe numele lui adevărat George Herman. A trăit din 1895 până în 1948 şi este unul dintre cei mai celebri jucători americani de baseball. A realizat tot felul de chestii mari în acest sport, cifre însemnate la indicatori care nu ne spun mare lucru, dar nu avem nicio îndoială că merită toată aprecierea din partea unei societăţi, precum cea americană, care ştie ce este baseball-ul şi apreciază performanţa. În 2007, o fotografie cu el îmbrăţişându-l pe Lou Gehring, colegul lui de echipă, cu semnătura amândurora, s-a vândut cu 120 de mii de dolari, de 4 ori estimarea vânzării. Vânzarea a fost realizată de Sotheby's la New York, într-o vânzare de sport memorabilia. Aceste două alăturări, a oraşului american şi a casei londoneze de licitaţii de artă ne duc cu gândul la licitaţiile de artă din mai şi noiembrie, celebrele campanii care aduc milioane de dolari în conturi şi multe oferte-vedetă în atenţia publică. De altfel, respectiva şedinţă de vânzări, cu 333 de oferte din lumea sportului, a adunat 4,73 de milioane de dolari. Câteva tricouri purtate de jucători legendari în momente istorice au fost vândute cu preţuri între 60 şi 90 de mii de dolari.

Americanii se dedică scurtei lor istorii şi tradiţii, dar fotbalul, în sensul european al sportului, numit la ei soccer, nu prea face parte din acestea. Ciudat, pentru că englezii, cei care le seamănă pe Vechiul Continent, sunt creatorii sportului cu cea mai mare rezonanţă globală, ce-şi ţine, deja de 24 de ore, marea fiestă chiar în Brazilia. De altfel, în 2011, la Londra de această dată, Sotheby's a vândut cu aproape 900 de mii de lire sterline, 881.250 mai exact, ceea ce este considerat a fi cel mai vechi regulament de fotbal, cel din 1858, redactat pentru Sheffield Foot-Ball Club. Este vorba de două documente, de manuscrisul acestui curajos regulament revoluţionar, dar şi de un exemplar imprimat al acestui manuscris, singurul cunoscut a mai exista. Lectura micului document, tipărit sau în manuscris este extrem de interesantă, desigur, prin prisma comparaţiei cu reglementările de astăzi, dar şi a spiritului ce se degajă. Frapează, de asemenea, dorinţa reglementatorului de a face lucrurile într-un domeniu cu totul şi cu totul nou. Este greu să reformezi, dar aici este vorba de creaţie, de a inventa din neant ceva ce urmează să aibă succes. Şi nu orice fel de succes, ci unul de dimensiunile celui cunoscut de fotbal. De asemenea, este vorba de tinereţea acestui regulament. El nu este o piatră antică cioplită, rămasă de la regate vechi, ci o bucată de hârtie de după apariţia tiparului, mai exact din 1858-1859. Fără îndoială este un document care nu şi-a propus să creeze un fenomen uman, dar a făcut-o, este un fel de constituţie fondatoare a fotbalului şi a stat tot timpul în casa celui mai vechi club de fotbal din lume, Sheffield FC, înfiinţat în 1857. Înainte de apariţia sa, fotbalul se juca doar la colegii şi alte şcolii private britanice, fiecare cu regulile sale. De altfel, regulile Sheffield, deschizătoare de drum, se bazau pe reglementările practicate la Universitatea Cambridge şi trăgeau foarte aproape de rugby-ul-mamă.

Iniţiativa celor de la Sheffield a fost urmată şi de alte cluburi, iar documentul vândut de Sotheby's în 2011 a devenit o reglementare necesară. În 1860 avem şi primul meci între două echipe de club, Sheffield jucând cu Hallam FC. Peste 7 ani se produce şi o primă competiţie cu mai multe cluburi, un embrion de campionat, totul pe baza regulilor Sheffield. Regulile din documentul vândut la licitaţia Sotheby's nu sunt Constituţia SUA, astfel că au suferit numeroase schimbări, până la forma de astăzi, iar primele şi cele mai importante au fost făcute în cadrul clubului Sheffield. Deşi achiziţia celui mai vechi regulament de fotbal din lume a fost făcută prin telefon, s-a spus că a fost făcută în contul familiei regale din Qatar, ţară bogată care se pregăteşte de organizarea campionatului mondial de fotbal, în 2022.

Fără îndoială, comerţul cu obiecte de colecţie legate de fotbal este vast şi nu se limitează la licitaţiile publice. Cele organizate de Sotheby's şi Christie's - 290 de mii de lire sterline adunate în 2006 la o licitaţie numită chiar "Football Memorabilia" - sunt destul de rare şi au locul lor într-o statistică a celorlalte subiecte abordate la licitaţiile lor, după ce domină arta plastică. La noi, vânzările de obiecte legate de sport sau fotbal lipsesc total, Artmark a vândut de mai multe ori tema "cinema", dar niciodată "sport" sau "fotbal". Am văzut, totuşi, nişte ghete în care un fotbalist român a cucerit o cupă europeană alături de un club străin. O astfel de ofertă este unică mai ales pentru fotbalist, dar pentru toată lumea, şi mai ales pentru românii ce, iată, vibrează la performanţele sportive ce au tricolorul românesc în suflet. Sheffieldul şi-a vândut arhiva istorică să facă rost de bani, în timp ce sportivul român îşi donase ghetuţele iubite pentru un scop umanitar, era o vânzare cu un scop nobil, pentru sănătatea, de fapt salvarea unui copil. Alte vedete, mai orale şi nu din fotbal, onoraseră masa cu CD-uri sau cărţi ce le purtau preţiosul autograf dar, pentru că erau scoase în mii de exemplare, nu adunau prea mulţi bani. Fotbalistul îşi donase ghetele murdare de gazonul aurit al unei cupe europene câştigate şi a adunat cei mai mulţi bani pentru nobila cauză.

A, da, am mai spus-o de altfel, fotbalistul era Gică Popescu.