The Sun rises in the East, but not on our street

Pregătisem loc de scris şi literă mare în titlu, să anunţăm succesul desantului românesc la Sotheby's, dar rezultatele mă lasă cu vorbele mari nespuse. Anunţam cu ceva timp în urmă că, pe 7 iunie, la Londra, se vor vinde est-europeni, 125 de loturi de pictură, sculptură şi fotografie, de cei mai importanţi artişti din Est, din 1945 încoace. Erau prezenţi în licitaţie şi opt români dintre care un "Moldovan" şi un "Romanian/German". Sotheby's trece naţionalitatea sau cetăţenia în dreptul autorilor contemporani, ceea ce pare a fi destul de complicat devreme ce mulţi dintre artiştii estici trăiesc acum în Vest, în oraşe în care se fac jocurile mari în arta contemporană. Şi chiar aşa, apăsări istorico-geopolitice ce răbufnesc tocmai la Londra, ca în Dracula lui Coppola, au făcut ca Adrian Ghenie să apară, iniţial, ca "Hungarian".

Din păcate, s-a vândut doar una dintre cele opt oferte şi luăm crunta realitate ca fiind motivul tăcerii depline din societatea noastră pe acest subiect. Explicaţiile şi învăţămintele sunt dintre cele mai diverse, dar în niciun caz nu îi putem acuza pe expozanţi că nu meritau aşa ceva. Într-adevăr, după cum spune şi organizatorul, este vorba de "leading artists" din, o, sfântă geopolitică!, "Central and Eastern Europe and the Caucasus". Preţurile nu au fost nici ele exorbitante, dimpotrivă, chiar piaţa românească de artă ar fi putut susţine aşa ceva. Ne mai ostoim cu observaţia că nici alţii nu s-au vândut mai bine, nici mai des şi nici mai mult.

Singura ofertă cu semnătură românească vândută în licitaţia "Contemporary East" a fost "Dynamic Universe XXXXI" de Romul Nuţiu, un joc de alunecări cromatice, ce mizează pe calitatea plastică a culorilor, aşa cum erau ele în 1975, când a fost realizată lucrarea. Estimarea se plasa între 12 şi 18 mii de lire sterline şi s-a dat cu 15, exact în mijlocul intervalului. Preţul creşte la exprimarea în euro, lira britanică fiind mai mare decât moneda Europei din care vrea, de altfel, să brexiteze, vedem noi joia viitoare. Despre Romul Nuţiu avem multe de aflat, pentru că merită şi pentru că nu ştim aşa multe, deşi ne-a părăsit acum 4 ani, când mai avea puţin şi devenea octogenar. Şi ca să zâmbim de noi, atunci, într-un comunicat de agenţie de presă, ni se spunea că Romul Nuţiu a făcut un master cu Ciucurencu! După o aşa logică, voievozii şi regii românilor nu avea nici măcar studii superioare. Aveau, cel mult o şcoală militară, sau, mai târziu, un institut naval.

Născut în Harghita cea plină de ape minerale, Romul Nuţiu a pornit de mic pe drumuri, începând cu Dictatul vienez. A făcut şcoală la Cluj şi a trăit o viaţă la Timişoara, acolo unde a devenit cunoscut prin abordarea sa abstractă, expresionistă, avangardistă. Lucrarea vândută cu 15 mii de lire sterline este încadrată în "tachisme", un curent mai degrabă franţuezesc, menit să îndulcească abstractul şi să îl facă, aşa, mai liric. Din 2008, în anii pe care nu ştiam că îi vor fi cei din urmă, Romul Nuţiu a fost eficient promovat şi prezentat de Galeria 418 din Bucureşti. Această galerie nu este deloc menţionată în scurta prezentare de catalog a licitaţiei, care, de altfel, suferă acut de plagiat, mai ales după un site al diplomaţiei americane care promite artă în ambasade. Este, însă, imposibil de stabilit de unde au luat "specialiştii" Sotheby's numele Romolu asociat regretatului maestru, care, în cel mai rău caz, era "botezat" Romulus.

Dacă nu a fost să facem un clasament al vânzărilor româneşti la Londra, facem măcar unul al vânzărilor ce ar fi putut fi, pe principiul golurilor României de la Europeanul în desfăşurare. Pe primul loc vine Dier Sayler, concitadin şi coleg de generaţie şi preocupări cu Romul Nuţiu. Ba chiar şi coleg de prezenţă în oferta şi activitatea Galeriei 418. Aceste detalii au fost cunoscute şi la Londra iar catalogul ţine cont de locul naşterii sale, făcându-l "Romanian/German" pe Diet Sayler. Evident, ne aflăm încă în "dilema Herta Muller", negăsindu-se încă formula, eventual foarte scurtă, de a exprima faptul că avem de a face cu un german născut în România, care a fost ajutat să emigreze a revenire, după secole, într-o ţară- mamă care nu exista când strămoşii au plecat de acolo. Desigur, nu aceasta este problema, ci insistenţa Sotheby's de a găsi o etichetă etnică pentru artişti. Născut în 1939, la Timişoara, Diet Sayler are o pregătire tehnică iar în artă a început cu legendarul Julius Podlipny. Ajunge la un abstract constructivist greu de digerat de consumatorii de artă angajată şi realism socialist astfel că, în 1973, emigrează în Germania. Lucrarea sa de la Londra este din 1988, un acrilic pe pânză albă, cu opt dungi negre de tot, opt bare, accidentale după numele lor oficial. Estimarea mergea de la 18 la 25 de mii de lire sterline dar nu s-a vândut.

Pe locul doi avem o dilemă. După cifre şi nume, urmează Petru Brăila. Nu are nicio legătură cu vestitul actor, care îşi adăugase oraşul la nume, ci acesta este chiar numele lui, cel puţin de simeză şi, acum de ciocănel, hămărel, de licitaţie. Este, şi el, inginer, la bază, acum implicat în exprimări contemporane extrem de interesante şi imaginative, cu titluri deosebite, strict în ritmul occidental în care trăieşte, la Berlin. A avut în licitaţie un "WANT" scris cu neoane şi voia pe el 15-20 de mii de lire sterline pe care nu le-a dat nimeni, însă. Nu s-au mai vândut, în aceeaşi licitaţie, un ulei de Alexandru Chira, la 3-5 mii de lire, un altul, de Marilena Preda Sânc, mai scump, de 7-9 mii, o litografie de Geta Brătescu, de fapt un set de trei, pentru 4-6 mii de euro, şi fotografii de Christian Paraschiv şi Andrei Pandele, la 3-5 mii, respectiv 1,5-2 mii.

Nu trebuie comparată soarta grupului de români din 7 iunie cu cea a lui Ghenie, soartă consumată tot la Sotheby's Londra, pentru că este vorba de filosofii şi practici diferite. Licitaţia Contemporary East a prezentat artişti de un oarecare renume în ţările lor, cu ceva fundamente pentru o cotă, unii născuţi în anii 30 sau chiar 20, mulţi trecuţi deja la cele veşnice, dar fără o prea mare rezonanţă pe piaţa internaţională. De aceea preţurile nu au avut capacitatea de a ne uimi, fiind, ca să repet, bune şi pentru noi. Cel mai mare preţ reuşit a fost de 143 de mii, pentru Gheorghi Gurianov, un original artist rus dispărut la numai 52 de ani, în 2013. A mai avut, în licitaţie, vreo două lucrări, portrete în stil agit-prop, vândute cu treizeci şi ceva de mii de lire. Un alt rus, Vladimir Weisberg, nu a ajuns la suta de mii dar a dat picturi serioase, în tonuri extrem de reţinute dar bine desenate, la 62,5 mii, de două ori, chiar, la 42,5 mii, la 32,5 mii. În rest, însă, preţurile au fost sub 10 sau chiar sub 5 mii de euro iar multe dintre ele au rămas neonorate, ceea ce în licitaţiile la care se vinde Ghenie, la preţuri semnificativ mai mari, este aproape de neconceput. Contemporary East 2016 a scos 1.294.563 de lire sterline în timp ce Contemporary Art Evening 2014, la care s-a vândut un "Fals Rothko", cu autor din ce în ce mai cunoscut, a adunat 93.147.500 de lire sterline. De la Londra nu se vede soarele pieţei de artă răsărind la Est şi nici pe strada noastră.